Cuvânt și iubire

,,În ultimele zile ale lunii ianuarie din debutul anului 2018 comunitatea celor peste 40 000 de români aşezaţi din timpurile preistorice în dreapta Tisei din Maramureşul adevărat şi întreg, astăzi regiunea Zacarpatia (Transcarpatia), Ucraina, au adus un ultim omagiu profesorului Gheorghe Opriş, care a activat la Şcoala medie de cultură generală de gradele I-III Nr. 2 cu predarea în limba română din orăşelul său de baştină Solotvino (Slatina), raionul Tiaciv, regiunea Zacarpatia (Transcarpatia), Ucraina. A fost printre acei care au fondat Asociaţia Social Culturală a Românilor din Transcarpatia „George Coşbuc” în anul 1989 alături de mulţi intelectuali şi oameni simpli din zonă. Evenimentul se petrece în ultimii ani de existenţă a puterii sovietice, atunci cănd se zvâcnea în ultimele convulsii marele şi temutul imperiu cu aparatul său şi serviciile sale de represare. A fost acela care a contribuit cel mai mult la reconstruirea „Podului Istoric” peste Tisa (anii 1994 – 2007). A fost unul dintre cei trei profesori care au fondat Liceul Românesc din Solotvino (Slatina) în anul 2003…

Era foarte uşor a fi român în România şi altceva înafara graniţelor, mai ales în URSS. Era timpul când puterea de stat ne vroia moldoveni şi nu permitea revenirea la alfabetul nostru latin… Timpuri grele…
Profesorul Opriş Gheorghe s-a născul la data de 27 ianuarie anul 1958 în familia lui Mihai fiul lui Toader şi a Irinei fiica lui Gheorghe (născută Huzău). După cum ne relatează Alexandru Filipaşcu în lucrarea sa istorică „Enciclopedia familiilor nobile maramureşene de origine română” la pagina 189, familia Opriş de Apşa de Mijloc şi de Jos (de Apşa) are atestată vechimea familiei de la 1407, descinzând din Opriş, fiul voievodului Solovăstru de Sarasău şi şi-a confirmat originea veche românească. Unul dintre descendenţii acestei familii a ctitorit una dintre renumitele vechi biserici seculare de la Apşa de Jos. La pagina 122 a acestei opere istorice găsim familia Huzău de Apşa de Mijloc care are atestată vechimea familiei de la 1406, descinzând din Vlad, fiul lui Opriş de Sarasău al voievodului Solovăstru. Din lucrul de studiere a documentelor din arhive şi cercetări efectuate pe parcursul unui timp îndelungat s-a stabilit că conform arborilor genealogici ai ambilor părinţi Opriş Gheorghe s-a tras din vechi familii de nobili maramureşeni din dreapta şi stânga Tisei. Acasă a primit o educaţie deosebită. A învăţat să citească până a merge în clasa I a Şcolii medii Nr. 2 din Solotvino (Slatina) numită pe atunci moldovenească. Se întâmpla la 01 septembrie anul 1965. A avut şansa ca în clasele I-IV să-i fie învăţătoare renumita Bodnar Viorica fiica lui Luca, care a ştiut cum şi a reuşit să pregătească o clasă foarte puternică. Gheorghe a fost printre cei mai buni elevi din clasă. Era eminent la învăţătură şi a avut purtare exemplară. În clasele V – VIII, a apărat cinstea şcolii la diferite competiţii sportive (handbal, fotbal, atletism), a câştigat olimpiada raională şi pe regiune la limba franceză avându-l pe Domnul Gheorghe Borca ca profesor. Apoi, în clasele IX-X pe lângă faptul că a fost eminent, că a câştigat olimpiada raională şi regională la limba franceză din nou, a fost liderul organizaţiei de tineret a şcolii – în viaţa obştească, a continuat să se ocupe cu sportul foarte serios. A practicat luptele libere, unde rezultatele nu s-au lăsat aşteptate, fiind dat faptul că a avut un corp viguros şi bine dezvoltat. A absolvit şcoala cu brio în anul 1975. A avut categoria I la seniori la lupte libere şi la handbal. S-a angajat la salina din orăşel pe post de muncitor, pentru ca, după o lună, să fie trimis de către comisariatul militar raional la şcoala specială de şoferi profesionişti din oraşul Rahiv, pe care a absolvit-o după un an de zile. În anul 1976 a fost trimis din nou de către comisariatul militar raional deja în Moscova la Institutul Militar de Limbi Străine.

În anul 1976 devine student la facultatea de filologie romano-germană din cadrul Universităţii de Stat din oraşul Cernăuţi. A fost un student foarte bun şi cu mari reuşite la învăţătură. S-a ocupat serios cu lucrul ştiinţific, a prezentat lucrări fundamentale în cadrul instituţiei şi apoi a fost trimis să reprezinte universitatea la diferite forumuri ştiinţifice. I-au fost decernate multe premii, diplome şi foi de laudă. A continuat să se ocupe foarte serios cu sportul. A fost membru constant al selecţionatelor universităţii, oraşului şi regiunii la lupte libere şi la luptele „Sambo”. A îndeplinit normativul de candidat în maeştri ai sportului din URSS la lupte libere, categoria I la seniori la luptele „Sambo”, participând la numeroase competiţii sportive de profil care au avut diferite ranguri. A fost unul dintre cei patru români din facultate (restul declarându-se moldoveni). După absolvirea în anul 1981 a facultăţii, în cadrul căreia a făcut pregătire militară, a obţinut gradul de locotenent.
O perioadă a lucrat ca ghid-interpret cu grupurile de străini în oficiul de turism internaţional din Cernăuţi.

Profesorul Gheorghe Opriş a rămas în memoria tuturor ca un familist exemplar. Şi-a iubit foarte mult familia şi a ţinut nespus de mult la ea. Împreună cu soţia sa, Doamna Ileana, (farmacistă de meserie), au crescut şi educat două fete: Georgeta şi Ruxandra. Au făcut tot posibilul ca fiicele lor dragi să obţină studii superioare. Georgeta şi-a luat diploma la ASE Bucureşti iar Ruxandra a absolvit Universitatea de Stat de la Ujgorod. Doamna Ileana i-a fost întotdeauna alături, l-a susţinut şi înţeles în tot ce a făcut.

A fost un bun creştin ortodox. Era membru al Senatului Bisericii Ortodoxe cu hramul Sfiinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil din Solotvino (Slatina). A păstrat şi promovat între tineri în parte şi consăteni în general toate tradiţiile şi obiceiurile pe care le-au avut înaintaşii noştri.
În toamna anului 1981 a fost numit pe post de instructor militar şi profesor de limba franceză a Şcolii Medii din satul Glibokii Potik (Strâmtura) raionul Tiaciv, unde a activat până în anul 1993. În acest sat a lăsat o urmă de mândrie românescă în inimile elevilor şi localnicilor ca un intelectual de origine română. A contribuit personal în mod fizic la construirea noii şcoli medii din localitate. Întotdeauna, chiar după ce şi-a schimbat locul de muncă, a fost căutat de către mulţi absolvenţi din Glibochii Potik în vederea obţinerii unor sfaturi legate de viaţa şi activitatea lor. În anul 1993 a fost transferat la Şcoala Medie de Cultură Generală de gradele I-III Nr. 2 cu predarea în limba română din Solotvino (Slatina). Aici a activat pe post de instructor militar, profesor de limba franceză şi istorie. La această instituţie a lucrat până la sfârşitul scurtei sale vieţi.
A fost un excelent profesor (aproape la fiecare olimpiadă, la care i-au participat elevii, ei au devenit premianţi raionali şi regionali). O perioadă îndelungată a fost şeful întrunirii metodice a instructorilor militari din raion. În memoria multor generaţii de absolvenţi au rămas competiţiile, victorinele, concursurile, seminarele, activităţile extraşcolare care au fost pregătite şi petrecute de dânsul. Un loc aparte îl ocupă excursiile turistice în munţii Carpaţi cu copiii, unde el le-a insuflat dragoste şi respect faţă de glia strămoşască, copiii obţinând cunoştinţe suplimentare despre ţinutul natal şi istoria adevărată a neamului.

Profesorul Gheorghe Opriş a fost numit de nenumărate ori diriginte de clasă. S-a atârnat foarte serios faţă de acest lucru. A iubit şi respectat copiii şi aceşti din urmă i-au răspuns cu reciprocitate. S-a bucurat de mare autoritate în rândurile elevilor şi părinţilor. A ţinut constant mâna pe pulsul claselor având legături strânse cu părinţii elevilor. Profesorul Opriş Gheorghe şi-a gertfit o mare parte din timpul său pregătind copiii dotaţi din şcoală şi nu numai la diferitele discipline şcolare pe care le-a posedat perfect în scopul ridicării nivelului cunoştinţelor elevilor pentru ca ei să reuşească la admiterea în diferite facultăţi din ţară şi de peste hotare. A avut relaţii perfecte cu colegii săi de lucru. S-a bucurat de autoritate şi respect din partea lor. Unii absolvenţi ai săi i-au devenit colegi de muncă după absolvirea facultăţilor. Le-a venit întotdeauna în ajutor cu sfaturi şi îndrumări potrivite.

Pentru reuşitele şi succesele sale în muncă a fost ridicat în rang profesional când i-a fost conferit titlul pedagogic „Profesor Superior” şi i-a fost acordată categoria superioară în specialitate ca profesor. Deasemenea i-au fost decernate multe premii, diplome şi menţiuni pentru succesele sale pe tărâmul pedagogic.

În viaţa localităţii s-a evidenţiat deasemenea prin pregătirea multor sportivi de diferite ranguri la lupte libere atunci, când a fost antrenorul sportivilor localităţii, prin aceasta educând un mod sănătos de viaţă şi de trai în rândurile tineretului.

În ulimii ani de putere sovietică s-a încadrat activ în mişcarea de renaştere şi promovare a identităţii naţionale a românilor din regiunea Zacarpatia (Transcarpatia), numărându-se printre fondatorii primei Asociaţii a comunităţii de români din Maramureşul Istoric situat în dreapta Tisei din toate timpurile. De la întemeierea, în anul 1989, Asociaţiei Social Culturale a Românilor din Transcarpatia „George Coşbuc” (ASCRT G.Coşbuc) a participat în mod foarte serios şi cu responsabilitate la toate activităţile organizate de către Asociaţie. În anul 1994 este ales vicepreşedinte al Asociaţiei. În anul 1998 profesorul Gheorghe Opriş este ales preşedinte al ASCRT „G.Coşbuc”.

Una dintre primele sale preocupări a fost înlesnirea restabilirii legăturilor între neamurile de pe ambele maluri ale Tisei. A intervenit în faţa instanţelor competente din Ucraina şi România în vederea rezolvării multor probleme existente de zeci de ani. A fost în audienţă la Preşedinţii României: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsecu pentru soluţionarea cerinţelor românilor din dreapta Tisei. Fiind foarte lucid, inteligent şi hotărât din fire a reuşit să înlăture multe obstacole existente vechi, create artificial de către regimurile precedente. A condus de câteva ori grupuri de copii colindători din Slatina în Bucureşti la Palatul Cotroceni. În cadrul Programului „ARC” a organizat şi însoţit sute de elevi şi cadre didactice din Transcarpatia la odihnă şi excursii în România.

Profesorul Gheorghe Opriş a continuat lucrul înainte început de către ASCRT „G. Coşbuc” pentru a stabili relaţii de colaborare între diferite organizaţii şi instituţii din Ucraina şi România care se păstrează şi azi. A fost alături de Ilie Ivan – primul Consul General al României la Cernăuţi din Ucraina Independentă de la inaugurarea consulatului, însoţindu-l de nenumărate ori în vizitele oficiale şi neoficiale ale acestuia în Transcarpatia. De multe ori a mediat organizarea grupurilor de pedagogi, medici, oameni de cultură, politicieni pentru efectuarea schimburilor de experienţă în diferite ramuri de activităţi din cele două ţări. A fost printre primii care au contribuit la stabilirea relaţiilor de înfrăţire între localităţi şi oraşe din cele doă ţări.

În repetate rânduri a condus grupuri de reprezentanţi ai comunităţii româneşti din Transcarpatia la celebrarea evenimentelor legate de Marea Unire de la Alba Iulia. A participat la unele lucrări ale Congreselor Spiritualităţii Româneşti din România, de la tribuna cărora întotdeauna a prezentat raporturi competente, care au conţinut doleanţele românilor din Transcarpatia şi propuneri pentru soluţionarea lor. În cadrul multor ceremonii oficiale la cel mai înalt nivel întotdeauna a avut un cuvânt de spus în favoarea românilor din dreapta Tisei.

Alături de societăţi şi primării de pe cele două maluri ale Tisei a derulat şi implementat diferite Proiecte Transfrontaliere în urma cărora au avut de câştigat toţi. Unul dintre cele mai reuşite proiecte, căruia şi-a dedicat o mare parte din viaţă, a fost Proiectul dintre Primăria municipiului Sighetu Marmaţiei (primar inginerul Ion Bledea) şi Asociaţia Social Culturală a Românilor din Transcarpatia „George Coşbuc” (preşedinte profesorul Gheorghe Opriş) pentru restaurarea şi reconstruirea „Podului Istoric” şi deschiderea Punctului Internaţional de Trecere a Frontierei peste râul Tisa dintre municipiul Sighetu Marmaţiei, România şi orăşelul Solotvino (Slatina), Ucraina. Proiectul a fost finanţat de către Europa şi Primăria Sighetu Marmaţiei. Pe malul stâng, românesc, al Tisei a activat în mod consecvent, insistent şi foarte competent primarul municipiului Sighetu Marmaţiei inginerul Ion Bledea. Pe malul drept, ucrainean, al Tisei această funcţie a îndeplinit-o preşedintele ASCRT „G.Coşbuc” profesorul Gheorghe Opriş cu spriginul unor membri devotaţi ai Asociaţiei. A fost foarte greu. Greul l-a dus profesorul Gheorghe Opriş care a fost deosebit de iscusit în a înlătura piedicile neaşteptate şi problemele nejustificate, create artificial chiar de unele persoane de la care nici nu te aşteptai. Nenumărate au fost surprizele negative care au apărut şi din partea multor persoane fizice şi juridice. Mulţi nu au crezut că „Podul Istoric” va fi reconstruit şi pus în funcţiune ca Punct Internaţional de Trecere a Frontierei. După un timp de peste 10 ani de activitate titanică şi perseverentă această idee îndrăzneaţă la vremea cee s-a realizat şi a fost transformată într-o lucrare măreaţă. A fost un mare eveniment în viaţa oamenilor de pe cele două maluri ale Tisei şi chiar în relaţiile dintre cele două ţări vecine. La data de 15 ianuarie anul 2007 Preşedinţii României T.Băsescu şi al Ucrainei V.Iuşcenco, în cadrul unei ceremonii solemne, au tăiat panglica de inaugurare a „Podului Istoric” şi al Punctului Internaţional de Trecere a Frontierei. … ”Părinţii” acestui obiectiv istoric profesorul Gheorghe Opriş şi inginerul Ion Bledea, în mod neobiectiv, au fost lăsaţi în umbră… Azi, toată lumea de pe cele două maluri ale Tisei, şi nu numai, benefiază de comodităţile oferite de acest Punct de Trecere a Frontiei, se folosesc de el chiar şi acele persoane care n-au crezut în reuşita realizării acestui Proiect.

În anul 2001 în cadrul Şcolii medii de cultură generală de gradele I-III Nr. 2 cu predarea în limba română din Solotvino (Slatina), unde activa profesorul Gheorghe Opriş, după un lucru perseverent, consecvent şi competent, s-a obţinut permisiunea din partea oganelor competente din Ucraina de a deschide prima clasă de liceu. Urma realizarea unui alt mare şi măreţ obiectiv la care Gheorghe Opriş a participat alături de încă doi colegi – la crearea unei instituţii de învăţământ de tip nou în Ucraina la acea vreme – Liceul românesc din Solotvino (Slatina), denumirea oficială şi întreagă a căruia atunci a fost: „Liceul de tip internat cu profil umanitar şi ştiinţe exacte cu predarea în limba română din Solotvino (Slatina)”. La 17 ianuarie în anul 2003 Liceul de tip internat cu profil umanitar şi ştiinţe exacte cu predarea în limba română din Solotvino (Slatina), raionul Tiaciv, regiunea Zacarpatia (Transcarpatia), Ucraina a fost inaugurat şi deschis oficial ca persoană juridică aparte. Profesorul Gheorghe Opriş a fost dirigintele clasei primei promoţii de absolvenţi ai liceului românesc din Solotvino (Slatina) în debutul secolului XXI şi anume în anul 2003. A activat aici pe post de instructor militar, profesor de limba franceză şi istorie până în anul de învăţământ 2015 – 2016…Începând din anul 1994 prof. Gheorghe Opriş, în cadrul de activitate în Asociaţie, avea tot pe prim plan pregătirea, susţinerea, selectarea şi trimiterea absolvenţilor şcolilor şi apoi şi a Liceului românesc din Transcarpatia la studii în România. A fost membru permanent al comisiilor ucraineano – române pentru selectarea candidaţilor la studii în România. În perioadele când acest tip de lucru nu a găsit înţelegerea cuvenită aici, el, ca preşedinte al ASCRT „G.Coşbuc”, a susţinut şi organizat în continuare activitatea de selectare a candidaţilor la studii în România. A îndrumat un număr mare de absolvenţi ai şcolilor şi liceului românesc din zonă, i-a ajutat cu ce a putut şi le-a luat apărarea întotdeauna când a fost nevoie în faţa diferitor instituţii din Ucraina şi România.

Profesorul Gheorghe Opriş a jucat unul din cele mai importante roluri în realizarea dorinţei românilor din zonă de a avea o publicaţie locală în limba română. La intervenţia unor persoane competente şi cu influenţă în zonă de origine română, care au fost şi sunt neindiferente faţă de necesităţile şi doleanţele românilor din Transcarpatia, cu susţinerea ASCRT „G. Coşbuc” în frunte cu profesorul Gheorghe Opriş în faţa organelor de stat din Ucraina s-a obţinut susţinerea de la bugetul de stat şi permisiunea de a publica în limba română ziarul „Maramureşenii”. S-a constituit o redacţie independentă a ziarului. Însă, din cauze care nici nu merită a fi comentate, ziarul s-a oprit de a fi tipărit şi nu mai apare…

Prin munca depusă ASCRT „G.Coşbuc” în frunte cu prof. Gh. Opriş s-a impus în faţa forumurilor competente din Ucraina. De acest fapt ne convigem atunci, când vedem că părerea ASCRT „G.Coşbuc” în cazul abordării diferitor probleme sociale, cultarele, educative şi chiar politice, este solicitată şi luată în consideraţie de către reprezentanţii puterii de stat, lucru care demonstrează autoritatea Asociaţiei în viaţa publică. A fost membru al Radei Consultative regionale a Administraţiei de Stat, membru în diferite comitete organizatorice constituite cu ocazia petrecerii diferitor activităţi în regiune. Îndeosebi merită menţionată activitatea sa în comisia bilaterală de lucru ucrainano-română începând cu anul 2003. A participat în repetate rânduri la tratative între Ucraina şi România la Kiev şi la Bucureşti, a reprezentat interesele românilor din zonă la şedinţa de lucru organizată de către MAE al Ucrainei la Ujgorod, la întâlnirea cu reprezentanţii organelor competente de la Kiev în vederea apărării drepturilor românilor din Ucraina de a avea învăţământ în limba română, întâlnire organizată şi petrecută la Beregovo, părerile i-au fost luate în consideraţie de către Ambasada României la Kiev şi de către Consulatele României la Cernăuţi şi apoi la Solotvino, a luat o parte activă la diferite şedinţele ale altor comisii la Ujgorod, Cernăuţi şi în România, unde a avut un cuvânt greu de spus întotdeauna.
O pagină aparte în biografia prof. Gh. Opriş o constituie activitatea sa publică. A fost întotdeauna alături de minerii de la Salina Solotvino, i-a îndrumat, susţinut şi i-a ajutat cu tot ce a putut.

Prof. Gheorghe Opriş a fost o personalitate ilustră în istoria românilor din Transcarpatia de la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI. A rămas întotdeauna în inimile noastre şi va servi ca pildă pentru generaţia tânără de azi şi generaţiile următoare.

… N-a fost înţeles de către organele competente din România când i s-a refuzat acordarea (redobândirea) cetăţeniei Române… A plecat cu această durere în suflet la cele veşnice…

Bunul şi Înduratul Dumnezeu să-l ierte! Odihnească-se în pace! “

——————

A transmis Preot Iurii Alb, preluat de la Școala din Slatina (Transcarpatia)