Gheorghe Constantin NISTOROIU: Bucuria sfintelor sărbători de iarnă
„În noaptea Crăciunului alb şi senin
O Mamă cu Pruncul la sân,
Curată-n iubire, priveşte-n uimire
Plinindu-se Bunăvestire.
Un Prunc Sfânt se naşte în noaptea-nstelată
Din Sfânta Fecioară şi Duhul cel Sfânt;
Al Tatălui drept Cuvânt
Coboară azi pe pământ
Făclie pe veci luminată!”
(VALERIU GAFENCU-Sfântul Închisorilor, Crăciun 1945)
Fiorul sufletesc al creştinului se strecoară tiptil în Noaptea Albă, serafică, pe sub faldurile de nea primind cântarea Îngerilor ce se pogoară din Cerul albastru care se răsfrânge peste Pământul dacilor împodobit cu sfintele Sărbători.
Adie un vânt sau e pocnet de bici?
Trec păsări în zbor ori e cor de copii ce ne colindă alungând pustia din preajmă?
Tunete şi fulgere se întrec sau sunt zurgălăi de colindători ce ne-învăluie în lumina liberatoare a Liturghiei dumnezeeşti a Naşterii Pruncului Sfânt?
Cine umblă la capătul unui An? Cine se pogoară? Cine se înalţă? Cine se suie? Cine? Cine?
E făptura dalbă în veşmânt de lumină a fiecărui creştin care a strâns în suflet cântecele vremii, doinele sorţii şi liturghia destinului!
E omul nou primenit cu aripi de cer care strânge pe cei dragi într-o sublimă îmbrăţişare!
Sunt dâre lăsate pe cerul sufletului de mirabilii pescăruşi ce planează spre ţărmul vieţii ascultând cântecul apelor, ascultând psalmii de dor, ascultând cântecul inimii!
Sunt Inimi primitoare de Român ca o mare întinsă ce uneşte cer şi pământ, răspândind mireasma mărului de rai în cetele vesele, mari şi mici ale celor ce bine ne urează!
E celesta chemare către Maria Fecioara care leagănă Pruncul în Ieslea inimii ei preacurate, vestindu-ne tuturor: Bucuria Naşterii minunate!
Neaua, Ruga, strigătele, urările, colindele ne deschid băierile inimii spre bucuria darurilor.
Sărbătorile acestea divine ne împrăştie din suflet toate poverile anului ce tocmai pleacă…
Clopotele măreţelor lăcaşuri sfinte bat peste clipele de beteală veşnicia creştinului.
E cântecul zorilor ori flăcările Luceafărului de seară ce deschid ferestrele sufletului frumos?
Un Porumbel Alb pogoară din azurul marei Taine, colindând din casă în casă, din inimă în inimă, aducându-ne Vestea cea minunată: Bucuria Cerului şi-a Carpatinei noastre Marii!
Oamenii nu mai sunt singuri. Sunt Icoane înfrăţite în Lumina Naşterii preacurate!
Toţi stau cu ochii privind spre uşa lăsată deschisă să intre Magii daci, care vin încărcaţi cu aur, smirnă, tămâie, dor, bucurie, joc, cântec şi voie bună.
Toţi poartă pe frunte lumină şi în inimă zâmbet!
Toţi se împodobesc în frumos şi sufletul lor cântă!
Hristos s-a născut! Slăviţi-L!
Tuturor prietenilor mei dragi, scriitori, poeţi şi cititori de pretutindeni, să vă împodobiţi sufletul frumos cu bucuria sfintelor sărbători de iarnă!
Întru mulţi ani fericiţi şi binecuvântaţi!
——————————————–
Gheorghe Constantin NISTOROIU
23 Decembrie 2017
