Cuvânt și iubire

În acest articol voi căuta să prezint ceea ce, după cunoștința și conștiința mea, ar fi un număr de concluzii privind starea României și viitorul ei. Sunt absolut convins că nu este obligatoriu să am dreptate în tot ce voi spune, dar cu toată siguranță ceea ce spun este, din nou după cunoștința și conștiința mea, adevărul. Nu am nici un fel de afiliere politică în România și ca cetățean Român trăind în afară hotarelor României, nici nu particip la alegerile parlamentare. Direct implicat sunt doar în satul Borlovenii Vechi, satul unde străbunii mei de multe generații au fost fruntași și mari donatori, unde am în proprietate parte dintr-o casă și plătesc impozite. În altă ordine de idei sentimentele mele sunt Creștin Ortodoxe, Naționale și pentru dreptate socială. Deci cine va voi să dea acestui articol înțeles de atitudine partinică, fie nu ar înțelege nimica, fie o face din rea credință.
În România din Decembrie 1989 nu mai există comunism. Acel sistem bestial a fost terminat odată pentru totdeauna și doar oameni tulburați la minte îi pot duce dorul. Dar în același timp istoria nu a stat în loc. O nouă etapă istorică a început și ea este tulbure, contradictorie și încă în desfășurare.
În primul rând trebuie să repet un truism, istoria se face prin oameni și se face cu oamenii pe care îi ai, cu defectele și calitățile lor. În acest sens trebuie să acceptăm faptul că populația României, la sfârșitul comunismului, era o populație traumatizată, în stare de șoc, dezinformată și cu multe tare, multe răni și cicatricii, unele parțial vindecate și altele încă, literal, sângerând. Mai ales starea psihologică și morală era foarte plăpândă. Nu trebuie uitat că principalul scop al comunismului a fost să distrugă personalitatea națională românească, conștiința și memoria colectivă, într-un cuvânt modelul existențial românesc, înțelegerea românească a diferenței dintre bine și rău. Nu întâmplător în chip nimicitor s-a abătut furia satanică bolșevică asupra satelor, cele care poartă în ele “chipul” românesc. În aceste condiții, care sunt nu interpretări și nu păreri, sunt FAPTE, stări în jurul cărora nu este nimica de spus sau adăugat, o condiție care, existând, trebuia acceptată, în haosul și confuzia existente, rapid, s-au petrecut câteva lucruri.
Cei care aveau acces la putere, cei pe care i-au numit mediile de informare, ”eșalonul doi” sau “eșalonul trei”, au constituit noua putere conducătoare. Nici măcar nu exista alternativă. În vidul de putere creat, prin dispariția dictatorului, cineva trebuia să “răsară”. Iar acel cineva s-a nimerit să fie “cine a fost”. Ar fi putut fi mai bine, ar fi putut fi mai rău. Dar asta este plângere pentru o stare petrecută. Plângere fără rost. Dar dacă aceasta s-a întâmplat la nivelul puterii administrative, în plan economic s-a petrecut un lucru aproape similar dar cu urmări de lungă durata și devastatoare.
Foștii directori și potentați comuniști, cei care din slugărnicie față de superiori și cruzime față de subordonați își făcuseră crez și virtute, s-au alcătuit în “patroni”, stăpâni a tot și toate. Să fim bine înțeleși, comanda economică în comunism a fost deținută de indivizi fără suflet și fără urmă de morală, indivizi, cel mai adesea posesori al unor eredități pestilențiale,”crema” neamului prost. Ei bine acești indivizi au devenit noi proprietari ai țării și s-au alcătuit într-o “gașcă” având între ei cea mai trainică legătură, cea care provine din complicitatea la crimă, în acest caz, furtul României.
Mai rău, în situația de sinistră sărăcie existentă în acei ani de început, o bună parte din intelectualitate pur și simplu și-a căutat un cumpărător sau, oricum, cineva care să plătească. Iar aici intrăm în marele rău.
Schimbările politice din Răsăritul Europei au fost o gigantică oportunitate pentru capitalismul sălbatic al Europei de Vest și Americii de Nord. Cu enormă repeziciune, având și bani, și informare, și plan, aceste cercuri și-au subordonat mijlocele de informare, mijloacele de control, intern și extern și au încorporat entitățile est europene în structurile lor;nu ca membrii egali, ci ca subordonați, ca slugi. Intelectualii, care erau gata să se vândă, au fost folosiți ca să împrăștie gol “globalist”, îndoială și ateism. Puterea politică, aceste cercuri din “apus” , și-au pus-o în serviciu imediat. De fapt noua clasa politică, ”emanații”, nici nu așteptau altceva. Așa s-a ajuns ca politicienii Români să fie slugi ai celor din afară și vechili, neo-ciocoi în România. Așa au apărut și apar noi formațiuni politice, partide care își fac program “din nenorocirea țării”. Dar chiar și așa, știind cu ce fel de caractere au de lucru, cei din afară nu i-au crezut și așa au apărut structurile “paralele”. Structuri funcționând în afară sistemului administrativ ales, un soi de “stat în stat”. Iar ilustrarea perfectă este “oficiul judecătoresc” independent. Aceasta însemnând că în orice moment cel care ar “mișcă în front” în relație cu interesele “apusului” , poate fi târât în anchete și închisori. Asta ținând seama că TOȚI potentații României sunt cu hibe legale, pentru adjudecarea bogăției țării cum spuneam. Deci “apusul” a creat tot ce era în puterea lui spre a menține o stare de haos și apă tulbure în România. Dar starea de haos este o stare temporară, în chip necesar la un moment dat structuri stabile trebuie să apară. Iar zorile lor se văd.
Singura șansă a României este, în acest moment, o perioadă de stabilitate politică. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple este obligatoriu ca structurile statale “paralele” să dispară. Este necesar că TOATE structurile statului să se găsească sub autoritatea organelor alese prin vot liber. Aceasta este miza și în aceasta stă posibilitatea că viitorul României să fie normal. Iar împotriva acestei încercări de atingere a normalității se ridică TOT ce urăște România și sufletul Românesc.
Vârful de lance sunt politicienii subordonați total Bruxelles-ului. Urmează apoi otrava și blestemul României de azi, Organizațiile Ne Guvernamentale, finanțate de către demoniacul George Soros, și toți cei care le dau ascultare. Este gloata “imbecililor utili” , a celor care ciugulesc din palmele hidoase ale îndrăcitului Soros, sunt provocatorii și “demonstranții” de profesie, cei care azi “demonstrează” și mâine vor fi gardieni de pușcărie și torționari, și sunt : ”infinitus numerus stultorum”. Trebuie să fim bine înțeleși, prostia este doar o foarte relativă circumstanță atenuantă, căci solidaritatea la rău este complicitate. Ca singur exemplu mă refer la tinereii și tinerele care tot “demonstrează” și cântă “jos corupția”. Acest grup de tineri târâți, este alcătuit din descendenți ai “neo-îmbogățiților”, a celor care au furat avutul național, care și l-au adjudecat fraudulos. Cum pot zbiera “jos corupția” și în același timp ignoră necinstea crasă a părinților sau bunicilor direcți, furtul prin care exista propriile case, furtul din care trăiesc?
Iar toți acești agenți ai răului sunt adunați sub abominabilul semn #Rezist.
#Rezist la ce? #Rezist pentru ce? Răspunsul nu este decât, #rezist la binele țării.
După părerea mea toți cei care iubesc pământul românesc, cei care simt Românește și creștinește ar trebui să respingă acest curent otrăvit #rezist.
Iar dincolo de asta sunt ferm convin că abominația #Rezist și cei care stau sub acest semn, sunt cu nerăbdare așteptați într-un loc special al Iadului.

———————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

15 decembrie, 2017