Carmen Druțu Onica: Poesis
Aritmat
Măruntaie de stele
În peniţe au ritmat,
Dans sinistru,
Surâs clacat,
Coifuri de lumina
În cer au ritmat,
Paşi fără rimă,
Dor narat.
Apusul dimineţilor
La apelul ritual
Azi n-a răspuns dimineaţa,
Se adormise cu poveşti
Pe crupa unui nor
Din faurii serii.
La chemarea zării
Ieri nu ardea apusul,
Se amăgise cu ploi
Pe harpa unei corăbii
Din nările mării.
La apus de dimineaţă
Ne mişcăm năuciţi
Visăm de mâine treziţi
La straja unui soare
Din ochii incolori.
Demistificare
Prinzi noaptea din cădere
Înghit pierdută luna,
Te-neci cu-a mea tăcere
Înduri tăcut furtuna,
Ne-ascunde printre şoapte
Ne-ncinge-n şoldul vieţii,
Printre cămăşi de şarpe
Ne plimbă azi poeţii,
O mască de viu naşte
Pe-un chip de armă stată,
Iubirea retrăieşte
Sorbind natură moartă,
În pături de jăratic
Te-nalţă a mea rugă,
Suflarea ta e-n farmec
Iertarea noastră-n fugă.
Am aflat
Un heruvim mi-a dăruit
Praf de verticalitate,
L-am înfrăţit, fir lângă fir,
Puţinul astfel a sporit
Prin sângele şi apa mea,
Din preaplin am dăruit
Şi astfel am aflat iubirea.
Somn de toamnă
Prin focurile toamnei
Calci ne-nţeleasă fată,
Netrebnica cenuşă
Cu văluri te îmbie
Prin pale jucăuşe
Treci fără de sfială,
Torida lor cântare
Cu întrebări te cheamă.
Prin rotocoale repezi
Dansezi copilă brună,
A viilor descântec
Te gâdilă-n căuşe,
Prin mijlocul vâltorii
Păleşti fiică uitată,
În ameţirea calda
Tăcândă te topeşti…
—————————————-
Carmen Druțu Onica
Bârlad
2 decembrie, 2017
