Carmen Druțu Onica: Poesis
Dans final
Încă un dans iubite, te rog,
Vreau ca sufletele să cadă
Strivite de paşii de ceară,
Tresăltând discreţi în seară.
Încă un dans iubite, te rog,
Să ne fie ultim mir în deşert
Înainte de a fi doar regret.
Te iubesc
Te sărut, cu fluturii suflării…,
Te cuprind, cu braţele gândirii…,
Te înalţ, prin focul rugăciunii…,
Te doinesc, prin picurii luminii…,
Te vrăjesc, cu aura visării…,
Te încing, cu liana sperării…,
Te iubesc, cu energia firii…
Instant Karma
Azi a înviat un lotus profund
Pe un firicel neutru de stea,
Un fluture a simţit haloul
Şi-a venit, dar a murit înroşit
Pe un hublou aurit de strigăt.
Lacrimi dispărute
Fărâme cristaline
Căzute-n abis,
Nu vă mai simt,
Nu vă mai plâng,
Sunteţi doar vis?
Focuri arse pe altar
Efemer colb,
Nu vă mai cânt
Nu vă mai sorb,
Nu aveţi har?
Albastru maxim
Strâng umerii copacilor
Şi plâng cu strigăte albastre
Sorb lacul perlelor din scoici
Şi plâng cu măscărici albaştri,
Sting focul rădăcinilor,
Şi plâng cu balene albastre,
Smulg seva urmei de umbră
Şi plâng cu pescăruşi albaştri.
—————————-
Născută la Bârlad, pe 3 mai 1976, absolventă a Liceului Gheorghe Roșca Codreanu (1990-1994). A activat în Cenaclul – “Al.Vlahuță” 1998-1999 al Casei de Cultură “George Tutoveanu”. A publicat în revista – “Păreri tutovene”, (1998-2000) și în revista creștină “Florile dalbe” 1998. A publicat în volumul colectiv de autori “După 20 de ani…”,1998 și apoi în volumul “Puterea cuvântului” 2000, este absolventă a Universității București, Fac. de Psihologie și Științele Educației la Specializarea Psihopedagogie Specială anul 2003.
A debutat în anul 2016 cu volumul de versuri “Suflet de alabastru” , Ed. Sfera, premiată la concursul “Învingător prin artă”, Iași-Bălți , cu premiul întâi.
