Alexandru Nemoianu: Personalitatea orelor
Dacă vom privi în jur cu minimală atenție vom băga de seamă ca tot ce este în ființă este de fapt unic sau, mai bine zis, are o personalitate unică. Lucrurile sunt grupate de către oameni în categorii tipologice, deci asemănări după înfâțișare, din necesitate, pentru a putea purta discuții cu rost. Dar în final această fascinantă diversitate înfățișează mereu existența unui plan, a unei viziuni unice.
Marele scriitor german Ernst Junger, poate cel mai de seamă scriitor și gânditor german al veacului al XX-lea, între altele a fost și un mare entomolog și câteva specimene, de el descoperite, îi poartă numele. Deci el era, pe lângă un mare scriitor și un serios, incontestabil om de stiință. Ei bine el spunea că din fiecare ființă doar maximum zece la sută este necesitate existențială restul este pur și simplu frumusețe. Cine își poate imagina sau, mai rău, crede, că o asemenea abundentă, risipă de frumusețe a apărut din “întâmplare” realmente ar trebui să vadă un medic specialist în maladii mentale.
Dar vorbind despre această infinită diversitate în unitate trebuie amintit că și anotimpurile, lunile anului, săptămânile anului, zilelele săptămânii, toate au o personalitate distinctă pâna a trezi reacții afective; unele luni din an sunt “simpatice” și altele “antipatice”, spre exemplu. Aceiași personalitate specifică o au și orele zilei. Într-un fel sunt orele dimineții și în altul cele ale amiezei, serii și nopții. În acest sens voi aminti că Părintele Nicolae Steinhardt de la Rohia numea ora două din noapte, ”ora adevărului și mărturisirii”. Pe drept cuvânt.
Când suntem treji la acea oră, vedem cu maximă claritate lucrurile rele pe care le-am făcut, puținele lucruri bune pe care, poate, le-am făcut și multele lucruri bune pe care le-am fi putut face și nu le-am făcut. La acea ora ne dăm seama de vremelnicia trecerii prin această lume, de zădărnicia prostească de a deveni atașați și iubitori de ea și cu toată siguranța ne gândim la ce va fi “după”. În acel ceas avem zbatere sufletească, îndoieli, ispite și chiar căderi în deznadejde, în acel ceas nu putem minți, nici măcar pe noi și există un singur mod de a ieși din acea nevoie: gândul la Dumnezeu și la grija Lui pentru lumea din jur. Dar acesta nu trebuie să fie un gând abstract, către un “cineva” necunoscut. Acest gând trebuie să fie către un Dumnezeu personal, cel în Treime Ortodoxă mărit și la mărturia prietenilor lui, Sfinții.
Ce anume i-a făcut pe Sfinți? Erau oameni așa cum suntem și noi, unii dintre ei mari păcătoși: ucigași, tâlhari, furi, desfrânați. Dar care au devenit Sfinți și ei stau în jurul lui Dumnezeu și rugăciunea lor ne ajută pe noi cei care alcătuim Biserica “luptătoare”. Deci ce anume i-a făcut pe ei Sfinți? Ei bine smerenia, tăgăduirea de sine și dragostea de Dumnezeu. Exemplul cel mai strălucit de smerenie este Maica Domnului al cărei “Fiat” ( Fie mie dupa voia Ta) a făcut cu putință Intruparea. Ne putem doar imagina ce jertfă făcea o fată fecioară și ce dragoste și încredere în Dumnezeu avea dând naștere unui copil într-o lume în care adulterul era pedepsit prin lapidare (bătaie cu pietre până la moarte). Ei îi urmează “prietenul mirelui” Sfântul Prooroc, Inaintemergator ți Botezător al Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul. Cel care spunea “acela trebuie să crească, iar eu să scad”. Acestor exemple de supremă smerenie le-au urmat toți cei care sunt între Sfinți, dintre care pe unii îi știm și pe cei mai mulți nu îi știm, Dumnezeu îi știe.
Dar la ora două din noapte, în “ceasul adevărului și mărturisirii” pe Ei trebuie să îi simțim în jurul nostru (și între Ei fiecare dintre noi ar trebui să aibă un “prieten special”, un Sfânt cu care să aibă o legătură personală, al cărui sprijin să îl ceară în toate nevoile, a cărui prezență să o știe cu certitudine. Nu penibile “dovezi” materiale, ci mărturisirea fără greș a inimii.).
Toți trecem prin “ceasul adevărului și al mărturisirii”, noapte după noapte. Să dăm atenție acelei ore și să ne rugăm să ne fie dăruit să o trăim în restul zilei care vine și în toate zilele care le mai avem de trecut în această lume.
————————————–
Alexandru Nemoianu
Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la
2 octombrie 2017
