Alexandru Nemoianu: ,,Trogloditul”
Încercare de răspuns unei tinere din noua ciocoime care insultă veteranii României.
,,TROGLODITUL”
(Sau, la caz,Troglodita)
În cele mai frecvente cazuri trogloditul (sau la caz troglodita) provin dintre copiii răsfățați. Mucoși fără minte cărora li s-a băgat în cap cum că ar fi “isteți”. Nici vorbă de așa ceva. Priviri pierdute în gol și semicuvinte, crize de viermi intestinali sau mâncărimi erau considerate “talent”. Din răsfăț în răsfăț au ajuns în adolescente aproximative și tot din răsfăț în răsfaț s-au trezit , ”seduși și abandonați”. Se întâmplă!
Este posibil să fi trecut și prin școli, este posibil să fi deprins un meștesug, dar bunul simț categoric nu l-au deprins. Este iarăși cu putință să lucreze dar de citit nu; foarte puțin și degeaba. Nu țin minte și ce țin minte este anapoda. Dar, obraznici, trogloditul (sau cum ziceam, la caz, troglodita) s-au descoperit a crede că sunt și vizionari, clocotind de idei. Confundând obrăznicia cu personalitatea și zvonul public și neliniștea hormonală năbădăioasă cu cultura s-au avântat către public. În cazul trogloditei raționamentul a fost adesea confundat cu stări fiziologice rezultate din rănirea periodică a finței lor intime sub un semn selenar. Dar s-au apucat să grăiască degeaba, se voiau auziți. Mai nou trogloditul (sau, după caz, troglodita) s-au alcătuit în iluminați, schimbători de opinie. Neferciții promovează (de fapt sunt condiționați să creadă asta) cele mai năstrușnice aberații: de la inversiune la culoarea pielii. Ca să “promoveze” nu au lipsă de cunoștințe, fie și minimale, trogloditul (sau,la caz,troglodita) , ei au “păreri” (adunate de pe fragmente de ziar și zvon public). De cele mai multe ori, și asta mai ales în cazul trogloditei, aceste “păreri” nu sunt decât reflexe ale unor stări fiziologice, cum ziceam, al unor răniri intime petrecute periodic sub un semn selenar.
Dupa socoteala lui strâmbă trogloditul (sau, la caz,troglodita) este perfect fericit. Fiindcă este năbădăios, categoric, sigur. Neșimțirea îi ține loc de tot: de logică, de gust, de decență. Cu o nobilă și fragedă candoare zburdă în a da păreri. Nechează frenetic și își închipuie că judecă. Insulta, afirma, sloboade sentințe și crede că raționează.Trage de ureche, dojenește și admonestează. Opozant din temperament și prost din naștere, sterge dintr-o lovitură păreri și idei consacrate. El confundă temeperamentul cu inteligența. Aici greșește grav!
În loc să se dezlănțuie în rotitul ciomagului, insulte și înjurături directe, capitol în care are reale aptitudini, el se complică în veste de “dialoguri”, gânduri limfatice și asudă în complicații cerebrale care, categoric, nu au afinitate cu natura lui simplă și necomplicată de jocul subtil al gândirii. Este trist, căci ar putea să își amelioreze căile destul de usor: exerecitând mai multă sfială și mai puțină suficientă agresivo-primitivă. Mai ales ar trebui să se încredințeze bibliotecilor și unor sedative molcome (care să-i aline neliniștea hormonală). Apoi va trebui ca, pentru prelucrarea puținelor gânduri, să caute să folosească rudimentul de creier și să nu îl mai înlocuiască prin alte părți ale corpului, specializate în cu total alte funcții.
Cu trudă și în timp, după multe suișuri și coborâșuri, trogloditul (respectiv troglodita) s-ar putea îmbunătății. Nu la limita de a fi normal, dar măcar la cea de a lăsa pe oamenii normali în pace. Și încă ceva. Orice asemănare cu persoane existente nu este întâmplătoare.
———————————-
Alexandru Nemoianu
Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la
15 iulie 2017
