Emilia Țuțuianu: Poesis
LA MULȚI ȘI FERICIȚI ANI, EMILIA ȚUȚUIANU !
Destin
Păşesc, privind tot înainte,
prin frunzele ce cad foşnind-
crâmpei de vise ostenite,
tresar sub pasu-mi obosit.
Zadarnic ochii mei mai cată,
prin vechiul Aladin ochean –
O rază limpede, curată,
pe care-o vreau…dar n-o mai am!
Stingher tu treci pe lângă mine,
și ierni aduci şi vânturi reci…
Oh !…te cunosc atât de bine,
destin al meu, la cine pleci?
Revenire
Cuprind în braţe căldura verii
şi-n suflet vreau s-o strâng
pentru tine, când vei veni..
Singurătatea, vicleană vietate,
sfidându-mă duşmănos, mă privea…
Mă ghemuiesc în mine, obosită;
și adun în braţele ce-mi flutură în vânt,
amintirile rămase, din alt timp.
Inima se deschide ca o rodie,
cu picături roşii, ce se-amestecă
cu scurgerea haină a Timpului,
cu nisipul lucrurilor pierdute,
cu osteneala trupului zbuciumat,
cu arşiţa febrei…ce mă devoră
Cine?
Cine poate să-mi răspundă?
Pacea sufletului să o găsesc,
ca viaţa să curgă clar, fără margini,
până dincolo de moarte,
până dincolo de întrebări…?
Voi răbda şi voi îndura orice,
cu speranţa că într-o zi
voi desluşi Adevărul,
și când orbirea, cedarea va veni…
mă voi opri…pecetluind întrebările
…cu tăcerea.
Drumul meu
Am ajuns să cred
în singurătatea mea,
plutind adesea pe nori plumburii.
Am ajuns să cred,
că tu,
omule
ți-ai uitat rostul…
Ca într-o litanie,
îmi caut drumul
spre Lumină.
Știu că printre mătănii
lacrimile mele
aduc izbândă
în fața vântului
în fața tornadelor
nestăpânite,
aici,
de nimeni.
Drumul meu,
a fost deja pictat
pe calea veșniciei.
—————————————-
Emilia Țuțuianu
Roman
12 iulie 2017