„Glossã” lui Nicãpetre
Nicăpetre (Petre Bălănică)
(n. 27 ianuarie 1936, Brăila — d. 21 aprilie 2008, Canada)
***
,,Se împlinesc 9 ani de când Nicăpetre numai este .
Să nu-l uităm pe maestrul și prietenul nostru , căruia îi datorăm atâtea lucruri frumoase, spuse sau făcute.
Și un mic eseu , in memoriam, semnat de Tea Nicolescu. ” Echipa Observatorul,Toronto, Canada.
„Glossã” lui Nicãpetre
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si nouã toate;
Ce e rãu si ce e bine
Tu te-ntreabã si socoate;
Nu spera si nu ai teamã,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnã, de te cheamã,
Tu rãmâi la toate rece.” (Eminescu)
Se aseza pe unul din sulurile de hârtie din tipografia unde se tiparea Observatorul ori pe butucul „tron” de la hambar și dacã era în „mood” ne citea „Glossã” aplecat cumva sub greutatea cuvântului eminescian.
Putea fi acum 25 de ani când grupul de la Observatorul contura „cenaclul” – care astazi îi poartã numele – frãmântând idei și punând „tara la cale”, putea fi oricând înainte de acel aprilie 2008 când Nicãpetre a întors spatele și a plecat…”sã moarã puțin”
Sunt 9 ani de atunci și ca mai în fiecare an ne strãduim sã recompunem omul, acel Petricã Bãlãnicã, brãileanul cu aer de lipovean hrãnit de apele Dunãrii, temelia, de fapt, pe care se ridicã monumentul Nicãpetre.
Știa sã râdã și sã spunã bancuri, știa sã danseze și sã bea, știa sã plângã și sã iubeascã frunza salcâmului, știa sã înfrunte ignoranța si sã se plece în fața înțelepciunii și știa, ca nimeni altul, sã fulgere cu privirea impostura, dar mai ales, știa sã se plece reverențios în fața „Gãrzii de noapte” pe care o considera quintesenta a picturii…
Deosebit de uman acest Petrricã Bãlãnicã pe care noi l-am stiut întotdeauna aflat undeva în umbra lui Nicãpetre.
Dumnezeu să-l odihneasca!
„Vreme trece, vreme vine”
Tea Nicolescu 4/21/2017
Sursa: http://www.observatorul.com/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nic%C4%83petre
