Cuvânt și iubire

Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou (prin volumul La granița-ntre vise), reprezintă ca poetă, parafrazându-l pe Aristotel în Poetica, ,,arta care imită slujindu-se numai de cuvinte, simple ori versificate” .

Poeta, își  pune în mișcare sufletul, răspândind un ton și un spirit de unitate, printr-o forță magică și unificatoare – imaginația, printr-un limbaj prin care își explorează propria sa uimire. Drum lung prin viaţa mea am făcut/ Şi pe pământ, în genuni şi printre stele…/ Ielele de m-au-mbiat cu voci, eu, am tăcut,/ Să nu mă prind în dans înşelător cu ele!… Am colindat ani şi ani, ce-mi par un veac,/ Căutând prin neant, pe cineva… ceva…/ Voiam să strig, dar nu puteam decât să tac,/ În vis, himere să nu mă bântuie cumva! (La granița-ntre vise)

Gândurile poetei au prins culoare, ne transpune în bucuria visului și chiar ironia subtilă este de remarcat. „Poezia nu se învață de la alții, nu e un act mimetic. Poetul e un Narcis, își asumă existența lumii prin propria-i trăire; are centrul creației în el însuși” (Friedrich Schlegel).

Volumul ,,La granița-ntre vise” ne arată complexitatea dintre poet – pictor, menirea medicului de a salva suflete și a omului de a aduce un balsam prin vers celor apropiați. Anna– Nora Rotaru-Papadimitriou, o iubitoare de oameni și frumos, mocnește ca un rug pe altarul poeziei.

Poezia Annei–Nora Rotaru-Papadimitriou se așează cuminte între pagini, păstrând o linie clasică, având tendința să compare poezia cu un tablou, construind astfel o metaforă, în timp ce, făcând diferențierea dintre  poezie și tablou, poeta afirmă un adevăr literal.

Strigătul către divinitate este ca o chemare; Mi s-a stins în mine farul,/ Ca o flacără ce moare,/ Parcă Domnul mi-a luat harul,/ De-a găsi calea spre soare! (Dincolo de granițe)

Putem vorbi despre o remarcabilă ars poetica a expresionismului, lirismul poetei fiind plin de culoare pentru persoana iubită: Te-am așezat pe-un plai, sub un stejar, Iubire…/ Să-mi stai la umbra lui, să mi te odihnești,/ Căci vor veni în valuri, clipe-n rătăcire/ Să mi te smulgă, de să nu știi cum să le-oprești!/…Vor încerca să tragă de pe tine, rufe-sentimente,/ Să te dezgolească, de ce mai de preț ai adunat,/ Lăsând pe trupul tău firav adâncile amprente/ Ale obscenității, ce-ți vrea veșmântul destrămat! (Secretul unei iubiri adevărate)

 Frământată de întrebări existențiale, se situează adesea, ancestral, într-un dialog direct. Anotimpurile, sentimentele, tăcerile albite de mersul  lucrurilor, o întăresc prin vers găsindu-și aleanul.  Şi… e septembrie, azi parcă e ziua mea…/ Din frunze ruginii mi-am pus o stemă… A mai trecut un an, a mai căzut o stea,/ S-au scuturat petalele din crizantemă…/ Gândurile-mi plutesc, ca valurile de nori,/ Unii-s mai pufoşi, alţi-s mai grei şi cenuşii…/ Îmi cântă-n cor zefirii, cu glasuri de viori,/ Un adagio, de bun rămas, că n-o să-mi vii… (E septembrie…)

Este greu departe de țară, și totuși inima este acolo unde îi sunt cei dragi. Contopindu-se cu sentimentele celor din jur, reușește să surprindă realitățile dureroase ale vieții. Poeta Anna- Nora Rotaru-Papadimitriou scrie din iubire, fiecare poezie având rolul unui dar mistic, ca un pocal dăruit în noapte de îngeri veghetori. Chemările și tristețile sunt apele reci ce le întâlnește în noapte. Dorul de părinți, este mistuitor. Uneori și tăcerea o doare…

Anna Nora Rotaru-Papadimitriou este într-o căutare asiduă a descoperirii eului său poetic. Pioșenia versului religios, tematica filozofică, cuprinsă de acel fior liric unic, îi dau noblețe  și statornicie. Ea scrie din iubire față de cuvânt, așternând în brațele noastre ca pe niște flori, poemele ce alcătuiesc acest volum.

Sper, ca poeta Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou, prinsă în vârtejul existențial, să ne dăruiască noi volume, ca ofrandă iubirii sale pentru semeni.

Mariana Gurza

(Prefață la volumul de versuri La granița-ntre vise de Anna Nora Rotaru-Papadimitriou, Editura SINGUR, 2017 – Colecția SCRISUL DE AZI)