Cuvânt și iubire

SCRISORI LITERARE ȘI PEDAGOGICE

APEL ADRESAT POPORULUI ROMÂN !

PATRIOȚI ROMÂNI, NU MAI PUTEM AȘTEPTA, ȚARA ESTE APROAPE TERMINATĂ.  DACĂ NU  SE VA ÎNTÂMPLA UN MIRACOL ÎN ISTORIA NOASTRĂ CARE SĂ NE SALVEZE VOM DISPĂREA CA POPOR ȘI CA NAȚIUNE.

 DE ACEEA TREBUIE SĂ NE ORGANIZĂM,  SĂ PORNIM LA LUPTĂ SĂ SALVĂM  ROMÂNIA ȘI POPORUL ROMÂN !

 A  CINCEA SCRISOARE LITERARĂ ȘI PEDAGOGICĂ  ADRESATĂ ROMÂNILOR  PE DRUMUL SALVĂRII POPORULUI ROMÂN ȘI AL ROMÂNIEI

                                                                         1

POVESTEA „PROBLEMEI ROMÂNEȘTI”, TEORIA REZOLVĂRII PROBLEMEI ROMÂNEȘTI, PROBLEMA VITALĂ, CEA MAI MARE A POPORULUI ROMÂN

      Cu siguranță că mulți dintre cititori ați auzit de noțiunile de Problema agrară sau Problema evreiască…Aceste noțiuni le găsim în manualele de Istorie sau de Științe sociale…S-a discutat foarte mult la sfârșitul secolului XIX și în perioada interbelică despre Problema țărănească… Răscoalele care au izbucnit în România în anul 1888 și în anul 1907 au făcut să se vorbească mult despre Problema țărănească la noi. Vai, care a rămas nerezolvată nici până astăzi, fiind una dintre Problemele importante pe care ar trebui să le rezolve  Partidele politice, Guvernele  României și Statul român. Acum,  în primele decenii ale secolului XXI, când  în urma celui mai Mare Război mascat invizibil care s-a abătut asupra poporului român, Clasa țărănească este terminată, este distrusă, ca și satul românesc, ne întrebăm, cum ar mai putea fi rezolvată Problema țărănească în istoria acestui popor ? Asupra  Problemei evreiești, a  Problemei româno-evreiești mai bine zis, o să ne referim într-o altă „Scrisoare literară și pedagogică”, încercând să o rezolvăm, pentru că ea, această problemă există și  trebuie rezolvată cât se poate de bine, în folosul și spre binele atât al poporului român cât și al etniei evreiești de la noi.

      Dar cum Statul român a dispărut  o dată cu Nicolae Ceaușescu, fiind înlocuit, așa cum spunea chiar fostul președinte Traian Băsescu,  cu un Stat mafiot (care de fapt nu este un Stat autentic, în adevăratul înțeles al cuvântului, nu răspunde conceptului, definiției de Stat, fiind în realitate o Grupare de interese, un Grup de mafioți al căror obiectiv a fost și este să jefuiască acest popor cât mai mult, să fure cât mai mult pentru a se îmbogăți) este limpede că  Statul mafiot nu are nici un interese să rezolve Problema agrară sau problema Româno-evreiască. Sau Problema româno-maghiară care este foarte fierbinte, și pe care grupările iredentiste maghiare ar dori să o facă să explodeze. Și desigur nici Marea Problemă  românească.

 Și pentru că până acum în istoria și în cultura românească nu s-a vorbit niciodată de Problema românească, (precizăm, care este cea mai mare, cea mai dureroasă, cea mai importantă Problemă a poporului român, a noastră, a tuturor românilor, și nu de azi sau de ieri, ci de la dispariția Statului dac și a lui Decebal încoace până azi) o să vorbim noi despre ea în Scrisorile noastre literare și pedagogice. (Precizăm că am studiat și am căutat să găsim căi și soluții prin care poate fi rezolvată Problema românească în lucrările noastre „Explicarea poporului român”, „Experimentul Eminescu” și „Filozofia destinului românesc”, cărți aflate în librării).  

     De altfel putem să spunem că fiind pentru prima dată când se vorbește în cultura română despre Problema românească, în accepțiunea în care am privit-o și am definit-o noi, putem să afirmăm că această Problemă este descoperită și teoretizată pentru prima dată abia acum la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI. Așadar, abia acum, după 1900 de ani și mai bine de la autojertfirea regelui Decebal și dispariția Statului dac, de când există, ESTE DESCOPERITĂ ÎN CULTURA ROMÂNĂ ȘI TEORETIZATĂ PROBLEMA ROMÂNEASCĂ.  Este dureros de târziu ! Să fie oare și prea tardiv ?

     Drumul la care am pornit, acela al Salvării poporului român și al României este și drumul Rezolvării Problemei românești, al celei mai Mari Probleme din istoria noastră, pe care nu am fost capabili să o rezolvăm nici până azi, iar în viitor nu se întrevede, cu atât mai mult, nici măcar cel mai mic indiciu că am putea-o rezolva. Dar ca să putem rezolva Problema românească, ceea ce ar însemna totodată Salvarea definitivă a poporului român în Istorie, ar trebui să cunoaștem Problema românească,  ce este ea, să ne apropiem de ea și s-o studiem. Să vedem care sunt factorii și cauzele care au făcut ca noi, românii, să fim de la Decebal încoace, de la ultimul război daco-român, care a dus la dispariția Statului dac până azi, UN POPOR VICTIMĂ ! De ce nu  au putut românii, din cele trei Țări Românești, iar după 1918  din România Mare și  România Mică, să rezolve această Mare Problemă. Pentru că numai cunoscând, în detaliu și în profunzime,  ce este Problema românească și care au fost cauzele care au făcut ca ea să nu poată fi rezolvată de români nici până azi, numai știind aceste lucruri am putea cândva rezolva  Marea și greaoa Problema Românească.

    Dacă este adevărată că această Problemă românească a fost descoperită și studiată pentru prima dată de Autorul acestor Scrisori literare și pedagogice, pentru că deținem  aproape toată informația despre Problema românească și despre posibilitatea rezolvării ei trebuie să vă mărturisim de la început că această Problemă a noastră, a românilor, a poporului român, cu actualele cunoștințe pe care le deținem, și cu actualele posibilități pe are le avem, EA NICI NU POATE FI REZOLVATĂ. Nu poate fi rezolvată din cauza Situației Minus informație în care ne găsim noi, oamenii care formăm acest popor atomizat și din cauza Fenomenului Minus Informație  (FMI), în care se găsesc istoricii, sociologii, oamenii politici români, clasa politică, oameni de știință din țara aceasta, jurnaliștii scriitorii și desigur nu în ultimul rând popor român. Dar ce sunt acelea Situația Minus informație și Fenomenul Minus informație și cum se definesc aceste noțiuni și concepte  o să vedem mai jos.

DESCOPERIREA SITUAȚIEI MINUS INFORMAȚIE (SMI) ȘI A FENOMENULUI MINUS INFORMAȚIE (FMI)

     Să ne continuăm, așadar, drumul, marșul, blândul, omenescul marș la care am pornit, SALVAREA POPORULUI ROMÂN ȘI A  ROMÂNIEI. Este pentru prima dată când cineva propune un Proiect de această anvergură, nebunesc și nerealist ar zice mulți.  Am fost de la început, suntem și vom fi mereu conștienți de acest lucru :  că acest drum va fi unul greu, poate foarte greu, și poate și foarte lung, în care vom întâlni multe răutăți, mulți ticăloși și multe ticăloșii, multe piedici. Ne vom lovi de multe dificultăți, va trebui să facem față multor probleme. Uneori s-ar putea să fim înfrânți, căzuți la pământ, dar ne vom ridica de fiecare dată cu ajutorul Domnului și vom porni mai departe. S-ar putea ca lupta noastră și acest drum pe care am pornit să nu se termine nici după 20 sau 40 de ani, iar noi să nu reușim nici măcar să stabilizăm România. Nu-i nimic, atâta timp cât ne vom afla pe drumul SALVĂRII POPORULUI ROMÂN ȘI AL ROMÂNIEI ȘI CU CÂT VOM FI MAI MULȚI PE ACEST DRUM ÎNSEAMNĂ CĂ POPORUL ACESTA ÎNCĂ NU A PIERIT. Să ne rugăm, așadar, Domnului ca poporul român să se regăsească pe el și să iasă cât mai repede din subistorie, din starea de Victimă a istoriei și a lui însuși la lumina zilei ! (pentru că poporul român este în primul rând Victima și cel mai mare Dușman al lui însuși, și apoi, în al doilea rând, al Agresorilor externi, care vor să ne jefuiască resursele și să dețină puterea aici în spațiul  acesta geoplolitic foarte râvnit)

    Plecați pe acest drum al Salvării poporului român și al României noi am pornit să rezolvăm ceea ce am numit în studiile noastre PROBLEMA ROMÂNEASCĂ. Pentru unii cititori s-ar putea ca această noțiune, acest concept de Problema românească să-l audă acum pentru prima dată și să nu știe ce este aceea Problema românească. Iată ce este Problema românească, așa cum am definit-o în cartea noastră „Filozofia destinului românesc”. Neamul acesta al nostru traco-daco-român, care este aici de la începutul lumii ar fi putut să aibă un mare Destin istoric și să joace în istorie omenirii un rol foarte important, dacă  mai multe căpetenii de triburi trace nu l-ar fi asasinat în anul 44 î. e. n. pe marele rege Burebista. Cea mai mare Minte politică și cel mai Mare Om politic pe care l-a invit pământul acesta carpato-istro-pontic și din jurul Carpaților. Burebista a fost asasinat pentru că Șefii triburilor trace erau bolnavi de Egoplasm, patologia foarte gravă și profundă a neamului traco-dac, pe care ne-au transmis-o și nouă pe cale genetică și pe calea sunconștientului colectiv al poporului daco-român.. Erau  mai pe românește spus bolnavi de putere, așa cum aveau să fie mai toți Domnitorii români de la reînființarea Statului român în vremea lui Basarab I (1330) până azi. Fiecare dintre căpeteniile triburilor trace avea Egoul mare și dorea să fie  el rege. De aceea nu se supunea nici unui alt rege și căuta să îi elimine pe regii care stăteau în calea lui. Aceasta este explicația pentru care triburile trace s-au războit tot timpul între ele, măcinându-se unul pe altul, fapt care a și dus la dispariția lor. Patologia aceasta a puterii, a Egoplsmului, a psihologiei poporului daco-român la acest popor a fost foarte gravă și ne-a făcut mult rău în istorie. Pentru că setea sau boala Puterii a făcut ca la vârful Puterii, adică al Conducerea țării,  Domnitorii să fie trădați și asasinați. Trădarea a fost o dimensiune permanentă a istoriei noastre și asta a nenorocit poporul daco-român. L-a împiedicat să fie un popor puternic, ofensiv, unit, l-a împiedicat să se dezvolte și să crească. Pentru că, așa cum ne spune Herodot,  tracii, deși erau unul din marile neamuri ale acelui timp, având în ei tendința de a nu asculta de un Conductor, (datorită egoplasmului) de a fi dezbinați și de a se război între ei,  (datorită patologiei denumită de noi atomita, de la tendința de a  fi dezbinați, de a se atomiza) având aceste defecte, aceste  patologii în psihologia lor,  de a fi înclinați către dezbinare și de a nu fi uniți, n-au făcut altceva decât să se macine și să se distrugă între ei. Aceste însușiri negative ale psihologiei lor au făcut ca ei să dispară de pe fața pământului, pe când neamurile inzilor și ale chinezilor există, iataă, și astăzi.

    Așa cum spuneam în lucrările noastre „Explicarea poporului român” și „Filozofia destinului românesc” datorită patologiilor psihologiei poporului român (egoplasmului, axiofagiei, atomitei, nuelitei (lisei de caracter) Inteligenței negative, etc după  dispariția regelui Decebal și a Statului Dac (ca să vedeți cât de important este un Stat în viața și istoria unui popor) poporul dac, să reținem, unul din marile popoare ale lui în primul secol e. n, numărând peste trei milioane de locuitori, neavând în codul lui genetic, în subconștientul lui tendința către unire, și având tendința către dezbinare, a „preferat” să trăiască  în miile de sătuce care se întindeau de la Bug până în Centru Europei. Nefiind uniți într-un Stat, neavând un Conducător și armată, trăind în sătucele risipite în tot  spațiul geografic al fostei Dacii, când au venit popoarele migratoare (care nu erau popoare în adevăratul înțeles al  cuvântului, ci doar niște cete barbare, pornite în căutare de pășuni și de condiții mai bune de trai, care  pe unde  treceau și unde ajungeau  jefuiau și pârjoleau totul ) de frică strămoșii noștri proto-români își luau familia și câtva bunuri și  fugeau în păduri. De multe ori au trebuit ca să se salveze să nu mai ia nimic cu ei.

     Exercițiul acesta s-a tot repetat pe parcursul mileniului întâi, astfel că strămoșilor noștri le-a intrat frica în oase. De atunci ne-am format ca un popor slab, defensiv, atomizat, laș, incapabil de unire și de organizare, incapabil să se pună sub conducerea unui Conductor. Așadar, faptul că poporul dac, poporul daco-român a moștenit de la traci înclinația către dezbinare, tendința (neputința) de a nu se aduna sub o singură Conducere a dus la faptul că după dispariția lui Decebal și a Statului dac poporul dac a trăit risipit în miile de  sătuce care se întindeau  pe suprafața fostei Dacii. Iar acest fapt a făcut  să fim un popor slab, o populație atomizată, defensivă, victimă a popoarelor migratoare.  Iată ce ne-a lăsat Herodot despre traci :

„După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere şi ar fi uniţi în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrânt”.

  „Dar unirea lor e cu neputinţă şi nu-i chip să se înfăptuiască, de aceea sunt ei slabi”

      Ce păcat că tracii au fost un mare neam dacă au dispărut și dacă ne-au transmis defectele lor genetice pe care le vedem cât se poate de  bine și de grav manifestându-se la poporul român. În cartea noastră „Explicarea poporului român” noi arătăm în detaliu cum s-au dezvoltat patologiile psihologiei poporului român în primul mileniu, și cum acest Sistem de patologii al psihologiei poporului daco-român și-a pus amprenta pe destinul  neamului românesc în ultimele două milenii. Datorită acestor patologii (defecte generalizate și fixate genetic în substratul psiho-genetic al poporului român) în primul rând,  (iar în al doilea rând datorită existenței noastre între Imperii) poporul român s-a  structurat, coagulat foarte târziu în cele două State feudale, Țara Românească și Moldova. Și tot datorită acestor patologii ale psihologiei poporului român noi am fost de la Decebal până astăzi UN POPOR VICTIMĂ. Având aceste patologii ale psihologiei poporului român noi nu am fost capabili să fim ofensivi, să ne unim și să ne organizăm pentru a-i învinge pe Dușmanii noștri și să-i  alungăm apoi cât mai departe. 

     Așa se explică de ce nu am fost capabili să dăm mari Conductori cuceritori  așa cum au fost Alexandru Macedon și Napoleon, care ne-ar fi putut salva, ne-ar fi relansat ca popor  important în istorie…Să-i mulțumim lui Dumnezeu că ni i-a dăruit totuși pe Basarab I, un strateg și un Conducător de țară genial, fără geniul căruia nu ar fi existat victoria de la Posada din noiembrie 1330, care stă la temelia înființării Țării Românești ca stat independent și suveran,  pe Micea ce Bătrân, pe Ştefan cel Mare și pe Mihai Viteazul. Desigur dacă Mihai Viteazul nu ar fi fost asasinat (ca şi regele Burebista) şi ar fi ţinut Ţările Române unite  mai mult timp, consolidând unitatea lor, poate că poporul român ar fi reușit să refacă Dacia, așa cum voia Mihai Viteazul. Dacă nu i-am fi avut pe acești Conductori inteligenți și viteji,  istoria noastră ar fi arătat cu mult mai rău. Poate că nici nu am  mai fi fost astăzi un popor și o Țară. Am fi fost cum sunt curzii, o populație împărțită  în trei, trăind în trei imperii, pe teritoriul altor state.

      Iar faptul că poporul român a trăit divizat, din secolul al XIV-lea în două state, țara Romanescă și Moldova și în Ardeal ca populație asuprită, fără drepturi, a  făcut ca să fie un popor slab, cu capul plecat, asuprit tot timpul, sărac, jefuit de bogățiile sale dăruite de Dumnezeu, umilit și nefericit. „Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă. Dacă regele Decebal ar fi ieșit victorios în războaiele cu romanii, și dacă n-ar fi fost trădat s-ar fi putut întâmpla lucrul acesta, și dacă după retragerea Aureliană din Dacia poporul român, dacii s-ar fi unit într-un Stat sub conducerea unui Rege („dacă ar avea o singură conducere şi ar fi uniţi în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrânt”.”Dar unirea lor e cu neputinţă şi nu-i chip să se înfăptuiască, de aceea sunt ei slabi”) asta ar fi făcut ca Dacia și Statul dac să existe în continuare. Dacia să fie nemuritoare iar poporul daco-român să fie mult mai fericit.  Iar când ar fi venit popoarele migratoare peste noi Armata regelui dac le-ar fi spulberat și le-ar fi întors înapoi în stepele Asiei. La fel s-ar fi întâmplat și în momentul în care turcii ar fi ajuns la Dunăre. Fiind un popor mare și unit, și o Țară mare, având un Stat  puternic și Armată i-am fi învins pe turci și i-am fi aruncat înapoi în Asia. Așa, turcii găsind aici la Dunăre două țărișoare mici ne-au îngenunchiat, ne-au făcut să suferim enorm, ne-au umilit, au băgat spaima în noi, ne-au jefuit de câte ori au vrut obligându-ne să le plătim tribut.

     În concluzie, din nefericire, datorită patologiilor psihologiei poporului român (pe care le tratăm, cum  am spus, pe larg în cartea noastră „Psihologia și pedagogia poporului român) noi am fost toată istoria noastră un popor victimă, un popor îngenuncheat, cu capul plecat, umilit, nefericit și jefuit. ACEASTA ESTE MAREA ȘI DUREROASA PROBLEMĂ ROMÂNEASCĂ, FAPTUL CĂ AM FOST TOATĂ ISTORIA UN POPOR VICTIMĂ. Ce trist, ce umilință că noi, românii, nu am putut  și nu putem ieși din Starea de Victimă de la Decebal până azi ! Cum de a fost posibil lucrul acesta?  Cum de n-am putut și noi să dăm un Conducător mare, sau mai mulți Conductori mari, cum de am fost incapabili să ne unim și să luptăm cu agresorii, cum de am avut nenorocul acesta ? Explicația acestei mari nenorociri pe care o trăim de aproape 2000 de ani am dat-o în cărțile noastre. Acum, ajunși la începutul mileniului trei ne întrebăm îngrijorați: oare vom mai putea noi vreodată să IEȘIM DIN STARE ADE VICTIMĂ A ISTRIEI ? Mai ales acum, în perioada postcomunsită, când am văzut că Organismul național românesc, după Războiul mascat invizibil foarte complex din decembrie 1989 care l-a dat jos pe Ceaușescu și a distrus Statul român, este muribund, înjumătățit. Acum șansele noastre de a ieși din STAREA DE VICTIMĂ SAU DE SUBISTORIE A POPORULUI ROMÂN, CUM O NUMEA EMINESCU, sunt și mai mici, poate inexistente. Dar ca să vedem din ce cauză ne găsim noi și astăzi, după aproape 2000 de ani de la  înfrângerea lui Decebal și de la dispariția Statului dac, (nu și a poporului dac, care a continuat să existe atomizat în săticele ce se întindeau de la Bug până în Centru Europei) ÎN STAREA DE POPOR VICTIMĂ și ca să vedem  dacă putem ieși din starea aceasta de POPOR VICTIMĂ AL ISTORIEI, și care ar fi  metodele, soluțiile, sau Soluția, Calea prin care noi, românii, am putea să ieșim din această stare de POPOR VICTIMĂ AL ISTORIEI va trebui să cunoaștem ce  este aceea SITUAȚIA MINUS INFORMAȚIE și FENOMENUL MINUS INFORMAȚIE, descoperite de noi încă din deceniul al 8-lea al secolului trecut. Fără să știm ce este aceea Situația minus informație  (SMI) și Fenomenul Minus informație (FMI) noi ca indivizi umani și ca popor nu știm nici ce este cu noi în istorie, încotro mergem și  nici cum putem să ieșim din starea de popor victimă al istoriei. Așadar pentru prima dată dumneavoastră, dragi cititori, auziți de aceste noi concepte în Psihologie, în Economie, în Pedagogie. Care sunt și mari descoperiri în științele sociale…Cunoscând aceste descoperiri, Descoperirea conceptului de Situație Minus informație și a conceptului de Fenomen Minus informație noi o să reușim să ne cunoaștem mai bine pe noi, ca indivizi umani și ca popor, o să înțelegem mai bine situația tragică în care se găsesc poporul român și România, și care sunt  soluțiile prin care am putea ieși din situația de Popor victimă…În continuare, mai jos, acum după ce am văzut ce este Problema românească și cum se definește ea, vă vom explica în ce constau aceste descoperiri și care este obiectul și substanța lor.

POVESTEA DESCOPERIRILOR NUMITE DE NOI

 SITUAȚIA MINUS INFORMAȚIE  (SMI) ȘI FENOMEN MINUS INFORMAȚIE (FMI).

MAREA LOR IMPORTANȚĂ

      În vara anului 1964 m-a trimis tatăl meu cu bicicleta la Bălcești să duc ceva Directorului farmaciei de aici… Am ajuns  eu la  Bălcești, am predat domnului farmacist ce îmi dăduse tatăl meu să-i dau și m-am întors să vin acasă. În timp ce coboram coasta  Bălceștiului lanțul și torpedoul bicicletei s-au blocat astfel că am fost aruncat pur și simplu  în față. M-am sculat eu de jos, am pus lanțul la bicicletă, singura operație pe care știam să o fac, dar degeaba. Roata din spate și lanțul bicicletei  rămâneau  blocate.  Am încercat eu să forțez roata, în zadar însă. Ce era să fac, am luat-o pe lângă bicicletă înapoi către casă, târând după mine bicicleta cu roata din spate înțepenită mai bine de 14 kilometri.. Am ajuns acasă  frânt de oboseală după mai bine de patru ore…A doua zi am fost cu bicicleta la mecanicul  din satul nostru, la nea Fane Calculează, care era șofer la mat, prietenul tatălui meu, să îmi repare bicicleta. El ne repara bicicleta  întotdeauna când aveam o problemă…A luat nea Fane bicicleta, s-a uitat la ea, a  scos o cheie din geanta bicicletei, a  desfăcut puțin o piulița  și a făcut apoi cu bicicleta  câțiva pași să vadă dacă merge. Într-adevăr acum bicicleta mergea, torpedoul și roata nu mai erau blocate.

    – Nu are, nene, nimic, mi-a spus omul…Piulița asta  s-a strâns prea mult și a apăsat pe, și aici a spus numele unei piese…Trebuia numai să iei cheia și să mai slăbești puțin piulița asta…Uite, dacă ți se mai întâmplă altă dată, acum știi ce ai de făcut…Slăbești piulița asta, și nea Fane mi-a arătat piulița pe care trebuia eu s-o slăbesc, și nu mai ai probleme. Acum i-a încalecă pe  ea…

 Am încălecat pe bicicletă, bicicleta mergea perfect…I-am mulțumit omului, l-am întrebat cât face…

    Lasă că  dă Nicolae o bere, mi-a spus ne-a Fane. Când am ajuns acasă am meditat la ce  se întâmplase și mi-a picat deodată fisa…Așadar,  eu aș fi putut să repar bicicleta când s-a înțepenit și aș fi putut să vin pe ea dacă aș fi știut două lucruri: 1. Să iau cheia din gentuța bicicletei și 2, să slăbesc piulița care bloca torpedoul.

      Hm ! ce chestie, mi-am spus. Deci în viață atunci când te afli într-o situația grea, neprevăzută, din care trebuie să ieși bine, dacă nu ai toate cunoștințele să ieși din situația aceea o pățești, așa cum am pățit-o eu. Însă dacă ai cele două cunoștințe, sau trei sau patru în plus, care te pot ajuta, tu poți ieși cu bine din situația aceea. După ce mi-a picat fisa și am înțeles ce mare rol pot juca în viața omului două cunoștințe, sau câte sunt necesare, uneori sunt necesare o cunoștință, alte ori, depinde de situații, ai nevoie de 10, de o sută de cunoștințe, mi-am propus să învăț să descompun, să demontez bicicleta în piesele ei și apoi s-o fac  la loc. Mi-am, propus să învăț să repar lucrurile, astfel ca atunci când se vor fărâma să știu să le repar.  Bunicul meu dinspre mamă deși era țăran, plugar, a fost la viața lui tâmplar, dulgher, croitor, știa să pună șiță pe casă, să acopere casa cu fier, ce mai, știa toate meseriile necesare într-o gospodărie, într-un sat, de aceea era și foarte solicitat. Mi-am adus apoi aminte o întâmplare din copilărie. Aveam cinci sau șase ani, nu eram la școală, și când mergeam pe la bunicul dinspre mamă, Ștefan Dumitru, Domnul să-i țină pe toți în grija Lui, mi-a atras aminte un ceas CFR, care  bătea secundele rar și dulce, de parcă timpul era veșnic și mergea agale…O dată când bunicul nu era acasă am luat ceasul și l-am desfăcut ca să văd ce are înăuntru. Știind că o să vină bunicul am montat piesele la loc, vai, dar mi-au mai rămas piese pe dinafară, iar ceasul bineînțeles că n-a mai mers, a rămas mut. Când a  venit bunicul de frică  i-am spus că am desfăcut ceasul ca să văd ce are înăuntru și mi-am cerut iertare… Bunicul a văzut că eram speriat, m-a liniștit și mi-a spus că o să-l repare el. Și chiar  cu mine de față s-a apucat să-l repare. Și în nici cinci minute a reparat ceasul.

    Așadar, am raționat eu, copilul care eram nu dețineam cunoștințele care să-mi permită să repar ceasul, pe când bunicul poate că îl mai reparase, el deținea cunoștințe care i-au permis să repare ceasul. Eu mă aflam deci într-o situația când aveam Minus cunoștințe  să repar ceasul. Pe când bunicul era în Situația de Plus cunoștințe. Da, așa era. Habar nu aveam eu în momentul acela că făcusem în mod inconștient una dintre cele mai Mari descoperiri din Psihologie, Pedagogie, Economie, Sociologie și Viitorologie. Da, chiar așa. Ca să vedeți ce înseamnă întâmplarea și inspirația lui Dumnezeu„.

    Mai târziu în timpul Facultății și după Facultate, fiind Profesor de Psihologie și Pedagogie la un Liceu pedagogic, și fiind o fire însetată de cunoaștere, un pasionat de cercetare în domeniile acestea, m-am aplecat asupra acestor Situații, de Minus informație și de Plus informație și în urma unei cercetări care a durat mai mulți ani, am descoperit,  am observat că Situațiile acestea joacă un rol extraordinar de important în viața elevilor, în viața oamenilor în general, în viața instituțiilor, a colectivităților,  în domeniile în care lucrează oamenii, în educație, în sănătate, în cercetare, etc și chiar în viața unui popor, și a Civilizației umane. În urma acestei cercetări asupra Situațiilor de Minus informație și Plus informație, de Fenomen Minus informație și Plus informație am scris o carte care se află și acum în stare de manuscris. Cartea se numește „Psihologia și Pedagogia Situațiilor de Minus informație și de Fenomen Minus Informație”. Ca să vedeți cât de adevărată  este această Concluzie și cât de importantă este cercetarea pe care am făcut-o atunci prin anii 1978-1980 o să dăm mai multe exemple:

     Doi elevi care au terminat liceul și dau Concurs la intrare în facultate: unul  a învățat toate lecțiile, 30 de lecții, să spunem, celălalt a învățat 30-6, 24 de lecții, această diferență de -6 lecții, care înseamnă Situație Minus informație va face ca unul să intre la facultate iar celălalt să nu intre, obligat fiind să dea la altă facultate. Va avea alt destin. Acel minus 6 lecții, i-a hotărât destinul, i-a schimbat destinul.

     Când un om se află într-o Situație de Minus Informație, (SMI) se află într-o funcție și nu deține toate informațiile care să îi permită să ia cele mai bune decizii, are mari șanse să ia decizii greșite,  să nu găsească cele mai bune soluții pentru a rezolva problemele pe care le are de rezolvat. De aceea va fi tot timpul nesigur pe el, complexat, tensionat, stresat. Fapt care îl poate face să se îmbolnăvească de stres. Omul acela are toate șansele să greșească și să fie dat afară. Să fie deci nefericit. Dimpotrivă, dacă un om, în orice funcție oricât de grea ar fi, nu se află în Situația de Minus informație, SMI și este un om bine pregătit, foarte informat, adică va fi în Situația de Plus informație (SPI), el va găsi întotdeauna cele mai bune soluții pentru a rezolva problemele, va lua deciziile cele mai bune, va fi un om și un specialist eficient, nu va fi stresat, nici complexat și nesigur pe el, dimpotrivă va lucra cu drag,  cu spor și va avea un randament mare.

      De aceea este bine ca educatorii într-o școală, muncitorii și inginerii într-o Uzină, cercetătorii într-un Institut de cercetări, medicii într-un spital, Miniștri într-un Guvern, etc să se afle în Situația de plus informație (de SPI) pentru că atunci vor avea randamentul cel mai mare. Iar instituția (Uzina, Institutul) în care lucrează oameni aflați în Situația de Plus informație va avea un  randament ridicat, va prospera și va fi învingătoare pe piața concurenței. Iată de ce este bine ca o țară să aibă o Școală națională, un Sistem  Național de învățământ foarte bun, eficient (și nu cum îl are România acum, Sistem de Învățământ distrus de cei care s-au aflat la conducerea Ministerului Educației), pentru că în cazul acesta Țara respectivă va avea muncitori, ingineri, tehnicieni, medici, profesori, cercetători buni, și va fi capabilă să se dezvolte foarte mult.  Dacă într-o țară, la locul lor de muncă, marea majoritate a celor care lucrează se află în situația de Plus Informație (SPI) Economia acelei țări va funcționa bine, va avea un randament ridicat.  Țara va avea un nivel ridicat de trai și un nivel educațional ridicat, psihologia oamenilor va fi liniștită,  comportamentul lor va fi unul calm, pozitiv, starea lor psihică va fi una de satisfacție, de confort psihic, iar relațiile dintre oameni, climatul social și cultural în acea țară vor fi foarte bune, propice atât dezvoltării ființei umane cât și societății, Sistemului socio-economic național în ansamblul lui. Acel popor și acea Țară vor fi sigur bogate, puternice și fericite !

    Dar dacă marea majoritate a oamenilor care lucrează într-o Economie națională se află în Situația de Minus Informație, SMI ? Oamenii aceia la locul lor de muncă vor fi tot timpul nesiguri pe ei, vor face greșeli, vor trăi într-un stres continuu, nu vor ajunge să găsească soluțiile cele mai bune și să ia deciziile cele mai eficiente, situație în care Economia va avea de suferit. Nu va fi o Economie competitivă, nivelul de trai și nivelul educațional al societății vor fi scăzute. Deci nu va fi bine de acel popor cu certitudine. În această Situație ne găsim noi, românii.  Așadar putem să facem o corelație între Situația de Minus informație (SMI) a indivizilor unei Societăți,  Eficiența Sistemului național de Învățământ, eficiența scăzută a acelui Sistem  socio-economic național și nivelul de competitivitate și prosperitate al națiunii respective. Exisă o Relație aproximativ direct proporțională, difuză, subtilă, dar foarte  sigură între Situația de Minus informație în care trăiesc și lucrează indivizii umani ai unei națiuni, între eficiența scăzută a Sistemului de învățământ și Eficiența, Puterea, bogăția acelei națiuni. Aceasta este o Lege care funcționează în orice Sistem socio-uman, atât în interiorul Sistemului personalității umane cât și în relația dintre un individ uman, o personalitate umană și grupul, mediul  în care trăiește și lucrează, și eficiența Întreprinderii, a Instituției în care muncesc oamenii sau a Sistemului socio-economic al națiunii, pe care am numit-o Legea Situației Minus  (sau Plus) informație. 

     Această lege dedusă de noi, așa cum am spus, funcționează în orice Societate și este foarte importantă. În Scrisoarea literară și pedagogică următoare o să vedem ce implicații dureroase și grave a avut această Lege asupra poporului român în istorie și asupra situației României în perioada postcomunistă, când România a devenit Obiectul și Victima celui mai mare, mai pervers și distructiv Război din istoria noastră. Război care a distrus Organismul național românesc în proporție de peste 80 la sută,  așa cum arătam cu date și cu argumente solide în cea de-a Treia a „Scrisoare  literară și pedagogică ”,ceea ce face ca poporul român și națiunea română să fie foarte vulnerabile, să se afle într-o situația grea, foarte periculoasă. Care poate să ducă la dispariția noastră de pe scena Istoriei.  

                          Continuare în Scrisoarea literară și pedagogică următoare.

Prof Ștefan Dumitrescu, scriitor, Purtătorul de cuvânt al Biroului de Viitorologie de la București

        07. 01. 2017

Sursa: http://www.stefandumitrescu.com/2017/01/07/cincea-scrisoare-literara-si-pedagogica-adresata-romanilor-pe-drumul-salvarii-poporului-roman-si-al-romaniei/