In Memoriam Mihai Rădulescu
Mihai Rădulescu
(n. 15 mai 1936 București – d. 19 ianuarie 2009 București)
Calindar
Foaie de inceput
Mi-e graiu-ncercanat de oboseala.
Nu pot sa scriu nici slova de-nceput
Ca stihu-abia gandit m-a si durut
Trezind cu ritmu-i grav a mea sfiala.
Creionul arde. Fruntea tot coboara.
Zdrobita cade-n albul mat al filei.
Intepenesc largitele pupile
In pragul unui nu stiu ce din seara.
Si nimeni, nimeni nu e langa mine.
Ning orele in jur. Ramai cu bine.
31 III 65
Clipa
Tacerea e bolovanoasa cand patrunde-n oase.
Copitele mistretului tacerii ara-n carne
Si cataractele-oboselii se pravale-n mase
Lichide si fluorescente peste brazda care
Se adanceste-n delta sternului spre-un nod solar,
Acolo unde beregata palpaie ca gusa
Unui buhai de balta ametit de-al lunii var,
Ce-si scartaie pe balamalele din gusa usa.
Deasupra-mi cad cu pietre haitele atator nopti
Lasate-n urma fara somn, strivite intre file,
Cu blanurile arse de-ntuneric, ochii copti.
Iar serpii visurilor se strecoara din argile
Cu vuiet sugrumat de ocean pierdut in scoici.
Aceasta e pisica mea salbatica, e Clipa!
In gheara-i tintuind apocalipticile doici
Ce-mi otravira-n veghe patimile cu aripa
Imbrobonata de luceferi si de scaparari,
Cand Ea le-ar sfasia-ntre colti, alaturea de mine,
Obrajii sa li-i sanger, sufocat de intrebari,
Sa pierd tot ce a fost in tinerete bun sau bine.
Dar valul cald al pleoapelor – ce zbor de albatrosi! –
Se leagana-mbaiat in soare mult,
In soare greu, in soare strigat. Brusc ascult
Cum canta
Lumina.
19 IX 1965
La nunta din ianuarie
– în spiritul lui Goya –
Spanzuratori
Cu brate vestede,
Cununi de crestete,
Cu bumbi vertebre
Pe za de febre,
Cu lat ce secera
Prin seceta,
Prin seceta inimii mele,
La nunta
Oaspeti,
Spanzuratori
Si roti de cazna,
Haznale doldora de capete taiate,
Cu fata supta
De lupta
Si doldora de trupuri injumatatite pe la spate,
Spanzuratori,
Iobagi cu talpa rasturnata-n cer,
Ochi bulbucati, manjiti de mazga si piper,
Vartej de trupuri dantuind in vant,
Prin flacari inotand,
Prin flacari inotand,
La nunta milenara-a tarii mele
Cu-a mai tarzie zi din zile
Din jetul careia azi cant,
Spanzuratori si gherle,
Jilave si plumbi,
Ce sete cumplita va cere,
O, buze umbrite de gratii,
Calcaie zdrobite de ranga
Si tample albite visand la prigorii si scatii,
Visand, tot visand, tot visand …
Inel ne e sangele galgaitor
Intr-un ianuarie de nea inchegat
Pe seceta inimii mele
In cea mai tarzie zi din zile,
Cand oaspeti ne vin
Din trecut
Spanzuratori.
Mihai Rădulescu
