Vavila Popovici: Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos
Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos
„Din Eul răstignit de iubirea
pentru celălalt, curge viața veșnică.”
M.-A. Costa de Beauregard
Se-aude toaca.
Credincioșii se-ndreaptă spre biserici.
Începe slujba religioasă.
Îngerii coboară blând din cer,
întind aripile deasupra capetelor noastre,
pregătindu-și glasurile măiestre.
Preoții-nalță rugăciuni…
Se-aud cântări de cinstire,
se înfiorează întreaga fire.
Se-aprind lumânări,
se luminează inimile și gândurile.
Se cântă Prohodul.
Îngerii triști cântă cu noi!
Clopotul bate.
Pe cer trec nori alungați de vânt.
Păsări tresar din somn speriate.
Printre unde sonore și foșnet de aripi,
lumânările noastre,
unite într-o singură lumină mare.
Învăluiți în propria lor lumină,
Îngerii se află printre noi!
Înconjurăm biserica împreună cu preoții,
purtători ai sfântului Epitaf – pânza catifelată
cu înmormântarea lui Hristos pictată.
Ne oprim de patru ori
și ne hrănim sufletele cu rugile lor.
Trecem pe sub Epitaf…
Îngerii sunt cu noi!
Biserica-i prea plină. În jur roiesc enoriașii.
Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos!
Îngerii se află printre noi!
De secole rememorăm tristețea acelor zile,
Patimile lui Hristos – Cel venit să ne lumineze,
să ne dezvăluie sensul vieții,
de sub stăpânirea păcatului să ne elibereze.
Vavila Popovici – Carolina de Nord
Din volumul de versuri (Între spaimă și vis – ed. 2004)
