Vavila Popovici: Încă un punct de pe „harta culturală” se vrea șters?
„Cultura este un al doilea soare pentru cei culți” – Heraclit
Doamne, cum zboară veștile în zilele noastre! Atât de departe, cu atâta ușurință! Deschidem zilnic calculatorul, fiindcă vrem să cunoaștem ultimele evenimente, ne dorim și sperăm mereu într-o veste mai bună. Măcar în această zi – îți spui – , fiindcă în mai toate zilele trecute, numai vești proaste ai citit, ai auzit.
Astăzi, iată, citesc din nou o veste îngrijorătoare despre o nouă revistă, atât de dragă mie, dar nu numai mie, pentru prețiozitatea, veridicitatea ei, dragostea și pasiunea cu care adună articole de cultură și le publică. Cu alte cuvinte, revista despre care am vești, este un instrument de cultură, aducător de cunoștințe în mințile și sufletele cititorilor, de clarificări și de iluminări, și de sentimente, întrucât cel care scrie articolele, o face într-un moment de maximă concentrare și emoție, muncind, selectând cuvinte din tezaurul limbii, cu ajutorul cărora emoțiile capătă forma gândurilor frumoase și pot provoca întrebări și răspunsuri ale cititorilor. Muncii celui care scrie i se adaugă munca redactorilor de revistă care ajung cu adevărat să materializeze într-un mod etic, estetic, sentimental, dar și rațional – scrierile. De ce? Fiindcă, un articol cultural încălzește inima cititorului, îi exersează mintea, îi antrenează rațiunea și credința. Acest minunat „drog”, mai scriam cândva, se adresează cititorilor obișnuiți cu el, dar și altora – „începători sau timizi degustători”. Nu în zadar a scris André Malraux: „Cultura este suma tuturor formelor de artă, de iubire și de gândire, care, pe parcursul secolelor, l-au ajutat pe om să fie tot mai puțin înrobit”. Dar nu este mai puțin adevărat și ceea ce scria Constantin Noica în „Carte de Înțelepciune”: „Din civilizație iei cât vrei. Din cultură iei cât poți”.
Când citeam un articol al acestei reviste „Melidonium” – fiindcă despre ea este vorba – , ne bucuram nespus de mult, vedeam imagini și asimilam multe informații într-un timp destul de scurt, ceea ce este foarte util pentru timpul nostru redus pe care-l avem pentru lectură, pentru cunoaștere în afara profesiei pe care o exercită mulți cititori, zilnic. Revista ne stătea – și vreau să cred că ne va și sta – la dispoziție, prin iubirea și sacrificiul celor care o redactează și contribuie la apariția ei. Pe lângă imagini, cunoașteri noi, articolele din revista „Melinonium” – editată la Roman, de către pasionata și îndreptățita Emilia Țuțuianu, psiholog și poet, cu sufletul plin de iubire și dăruire pentru semeni –, ne face să putem pătrunde, cunoaște și înțelege sensul evenimentelor prezente cu o mai mare ușurință, întrucât se materializează gândurile multor intelectuali și astfel să avem o viziune, cât de cât, asupra celor viitoare.
Scriitorul peruan Mario Varga Llosa spunea: „datorită literaturii descifrăm, cel puțin parțial, această hieroglifă care este de multe ori existența…” fiindcă, de-a lungul mileniilor, literatura, această bucată din viață a contribuit la schimbarea raporturilor dintre om și lumea înconjurătoare, a determinat corectarea sau modificarea viziunii asupra acestei lumi. Revista „Melidonium” ne-a produs întotdeauna stări deosebite, integrându-ne în realitatea socială a timpului, a istoriei care își scrie continuu paginile.
Cel care scrie simte pulsul societății în care trăiește, și inspirația lui este legată de trăirea timpului. El e cel care observă, gândește și trimite gândurile semenilor. În vremurile noastre cei care scriu și cei care publică simt nevoia să nuanțeze și să aprofundeze faptele și judecățile, să prezinte evenimentele și oamenii în diverse ipostaze, ca într-o democrație adevărată, întrucât viața a devenit mult mai complexă și articolele este normal să se scrie într-un număr mai mare, ele oglindind fidel și în totalitate, societatea în care trăim.
O revistă de talia celei intitulată „Melidonium” ne îmbogățește, ne lărgește mintea și spiritul, și ne înfrumusețează existența. Sper din toată inima în continuarea existenței acestei reviste.
Vavila Popovici – Carolina de Nord, SUA.