Cuvânt și iubire

Prelegere Publică la Universitatea Uppsala

2 iunie 2015

Este un privilegiu pentru mine să vizitez Universitatea Uppsala și să-mi împărtășesc gândurile asupra relevanței contemporane a lui Gurudev Rabindranath Tagore, poetul național al Indiei și primul non-european care a câștigat premiul Nobel, precum și a relevanței lui Mahatma Gandhi, părintele națiunii indiene. Am petrecut două zile împachetate în această frumoasă țară. Legături robuste unesc cele două țări ale noastre, nu în ultimul rând, o statornică devoțiune pentru valorile democratice și angajamentul pentru pacea globală și non-violență.

Pacea globală a fost o valoare pe care și Tagore și Mahatma Gandhi au înbrățișat-o. A vorbi pe acest subiect în Universitatea Uppsala este îndeosebi relevant din două motive. Întâi, Gurudev ori Respected Teacher, cum a fost numit Tagore de către Mahatma Gandhi și de restul țării noastre, a vizitat Suedia în 1921 și 1926. În timpul vizitei sale din 1921, el a vizitat și Uppsala, unde el l-a întâlnit pe Laureatul Nobel Arhiepiscopul Nathan Sonderblom, și s-a familiarizat el însuși cu Odinslund, site-ul funerar regal din timpurile Vikingilor. Apoi, între-un spirit ecumenic, el a făcut o vizită la Catedrală.

Aș vrea să expim adânca gratitudine a delegației mele și a mea însumi, într-adevăr a întregului meu popor, Universității din Uppsala, pentru a fi instalat un bust al lui Gurudev Rabindranath Tagore în Departamentul ei de Limbi Străine. Acest bust comemorează centenarul atribuirii Premiului Nobel lui Tagore și stă ca memento al legăturii sale speciale cu Uppsala. Sunt încântat să aflu că 27 din lucrările lui Tagore au fost traduse în suedeză și sunt larg apreciate.

Al doilea motiv pentru care sunt în particular fericit este că acest sacru centru de studii a nutrit pe Dag Hammarskjold, un mare suedez și al doilea Secretar-General al Națiunilor Unite. Hammarskjold, la vârsta de 47 ani și 255 de zile, a fost cel mai tânăr din deținătorii postului. El a deținut postul pentru două termene, începând din 1953, până la nefericitul deces în 12 septembrie 1960, într-un accident de avion în Congo. Contribuția sa la cauza păcii i-a adus respect și popularitate în toată lumea. Mă întreb câți dintre dumneavoastră știu că acest nobil diplomat a fost binecuvântat și cu o imensă înțelepciune spirituallă. Una din moștenirile de la Națiunile Unite este crearea unei Room of Quiet, care există și astăzi. Dag Hammarskjold a fost conștient că primul pas pentru a găsi pacea în afară este a găsi-o înăuntru. El a știut că meditația și quiet/liniștea sunt importante condiții pentru această căutare.

Constituția UNESCO începe cu următoarele cuvinte, „Dacă războaiele încep în mințile oamenilor, atunci apărările păcii trebuie construite în mințile oamenilor. Ignoranța unora pentru căile și viețile altora a fost o cauză comună, de-a lungul istoriei omenirii, a acelei suspiciuni și neîncrederi între popoarele lumii, prin care diferențele lor au izbucnit de prea multe ori într-un război.”

Aceste cuvinte sună tot atât adevărate azi, cum au făcut-o când UNESCO a fost fondat în 1945. Pacea trainică se poate stabili numai pe baza solidaritții morale și intelectuale a omenirii. Agrementele politice și economice nu vor construi prin ele însele o pace durabilă. Pacea trebuie fundată pe un crez că nu există decât o umanitate și, pentru a folosi cuvintele lui Tagore: „În cazul în care lumea nu a fost ruptă în fragmente de înguste ziduri casnice.”

Rabindranath Tagore a fost un om de renaștere și astfel de oameni se găsesc rar în istorie. În personalitatea lor, ei captează nu numai timpurile în care trăiesc, dar și multe întrebări complexe care transcend geografia și sunt pertinente pentru toate țările și comunitățile din lume. Tagore a fost un geniu versatil. El nu a fost doar poet și autor, dar și compozitor, pictor, filosof și educaționist. El a fost ambasadorul perfect al țării noastre, într-un timp când se știa puțin despre India în lumea din afară. De-a lungul vieții lui, el a fost fascinat de ideea interacțiunii între civilizații, prin schimb de cunoștințe despre culturilor și literaturilor lor, care reflectă valorile universale ale umanității. Într-o lume ferecată de rasă, credință și culoare, Rabindranath Tagore a promovat internalionalismul pentru o nouă ordine mondială, bazată pe diversitate, sinceritate, toleranță și co-existență. El a călătorit pretutindeni, predicând religia adevărului și armoniei, a legii și compasiunii.

Punctele de vedere ale lui Tagore asupra ‘naționalismului’ revelă dezgustul său pentru îngustime, diviziune rasială și stratificare socială. El credea ferm că pacea mondială nu va putea fi realizată până când națiunile mari și puternice nu vor curba dorința lor de expansiune teritorială și control asupra națiunile mai mici. În opinia sa, războiul a fost consecința materialismului agresiv occidental, care s-a dezvoltat în prima parte a secolului al 20-lea, cu știința divorțată de spiritualitate. Potrivit Poetului, Estul și Vestul trebuie să se întâlnească pe un teren comun și în termeni de egală camaraderie, „când cunoașterea curge în două fluxuri – din Est și din Vest” și „în unitatea lor este percepută unicitatea Adevărului care străbate și susține întregul Univers.” Așa cum pregnant s-a exprimat, și citez: „Buddha a fost cel ce a cucerit lumea, nu Alexandru” (încheiat citatul).

Dacă Tagore a fost purtătorul de torță intelectual și spiritual al păcii globale, Mahatma ori Marele Suflet a fost cel ce a arătat lumii că Satyagraha ori forța adevărului și Ahimsa ori Non-Violența pot fi asamblate spre a crea o lume mai dreaptă. Mahatma Gandhi a început experiențele sale cu folosirea adevărului împotriva violenței în Africa de Sud și apoi a dezvoltat-o pentru a crea în India o mișcare de pace, cum lumea nu a văzut mai înainte. Această mișcare nu numai că a rezultat în independența Indiei, dar a vestit sfârșitul colonialismului în toată lumea. Sunt fericit să informez această audiență că în 9 ianuarie, anul acesta, noi, în India, marcăm o sută de ani de când Gandhiji s-a întors din Africa de Sud.

Gandhiji a spus: ‘My Life is My Message‘ . Fostul nostru Prim Ministru Indira Gandhi, în prefața ei la cel de-al 90-lea Volum al monumentalei compilații a scrierilor lui Gandhiji, ‘The Collected Works of Mahatma Gandhi’, a explicat semnificația acestor cuvinte. Ea a scris: „El a fost unul care a vorbit cum a gândit și a acționat cum a vorbit, unul, dintre puțini, pe care nicio umbră nu a căzut între cuvânt și faptă. Cuvintele lui au fost fapte, și au construit o mișcare și o națiune, și au schimbat viața a nenumărate persoane”. Ce este această umbră de care vorbea Primul Ministru Indira Gandhi? Este umbra neadevărului și a falsității. Numai o persoană care a văzut adevărul ca pe un Dumnezeu ar putea vorbi de viața însăși ca un mesaj.

Apostolul non-violenței, Mahatma Gandhi a avut aceeași credință în umanism și deschidere a minții precum Rabindranath Tagore. El a spus, și citez: „Eu nu vreau să-mi fie casa zidită în toate direcțiile și ferestrele mele să fie umplute. Vreau să fie culturile din toate țările suflate lângă casa mea cât de liber posibil. Dar refuz să-mi fie smulse picioarele de către cineva. Refuz să trăiesc în casele altora ca un interlop, un cerșetor ori sclav ” (unquote).

Gandhiji, ca și Tagore, a avut o statornică preocupare pentru natură și pentru unicul plasament al conștiinței umane, într-o intricată, intimă și armonioasă relație cu natura. Un alt mesaj important pe care l-a dat Gandhiji a fost că economia nu este de folos fără etică. Acest simplu edict creează un cadru moral în care ingeniozitatea umană trebuie să funcționeze. Limitele lăcomiei umane trebuie definite de imperative interioare și nu de constrângeri exterioare. Acest imperativ lăuntric, pe care el l-a numit fruomos „glas mic de taină”, este disponibil pentru noi toți, dacă noi cultivăm capabilitatea de a-l asculta și urmări.

Plasând etica în inima economiei, Gandhiji ne-a dat o idee a cărei semnificație este nesfârșită. Aceasta este ideea tutelei bazate pe credință, care este o capacitate unică a omului. Toți trăim prin și din încredere. Gandhiji ne-a cerut să fim tutori și să avem credință în bunătatea inimilor noastre și a inimilor celorlalți. Această bunătate ne-ar permite să acționăm ca tutori a ceea ce este atât al nostru cât și non al nostru.

Pentru Mahatma Gandhiji, Ahimsa a fost nu chiar o metodă sau un instrument. Aceasta necesită recunoașterea umanitatății altora, incluzând umanitatea celor care caută să conteste. Ahimsa este bazată pe ideea că și alții sunt capabili de recunoașterea adevărului și de a acționa asupra lui, oricât de rău sfătuiți și chiar opresivi ar putea fi pe termen scurt. Ahimsa nu este chiar o non-rănire. Este o forță activă care îmbrățișează pe celălalt, eradicând diferențele dintre eu și tu. Gurudev Rabindranath Tagore și Ganghiji amândoi au recunoascut că folosirea Ahimsa va elibera până la urmă pe cel nedrept și pe opresor de nevoia și dorința de a perpetua injustiția și suferința altora.

Se întîmplă rar în istorie ca doi clarvăzători, două persoane care sunt capabile să se adreseze nu numai timpurilor lor, dar și generațiilor viitoare, să lucreze în strâns dialog. Prezența simultană a Poetului Tagore și Mahatma Gandhi este o binecuvântare unică pe care India a primit-o, și noi credem că această providență plasează asupra noastră o specială responsabilitate de a ne implica noi înșine activ în promovarea dialogului dintre diferite religii, credințe, culturi și civilizații.

India, cu populația ei de 1,25 miliarde, a fost casă amestecului de etnicități și religii timp de secole. Nouă ne este clar că pacea trainică poate fi construită numai pe fundația respectului mutual, pentru care au pledat consistent și elocvent ambii, Tagore și Gandhiji.

Mahatma Gandhi a influențat mulți lideri din toată lumea, prin gândirea și acțiunea sa, incluzând pe Martin Luther King, Lech Valesa, Steva Biko, Nelson Mandela, Desmond Tutu, Dalai Lama și Aung San Suu Kyi. Martin Luther King Jr a mers până la a spune, și citez: „Christ a furnizat spiritul și motivația, în timp ce Gandhi a furnizat metodele lor.” (închis citatul) El a spus în altă ocazie, și citez: „Dacă este ca umanitatea să progreseze, Gandhi este inevitabil. El a trăit, gândit și acționat, inspirat de viziunea umanității evoluând spre o lume de pace și armonie.” (închis citatul)

Mahatma a întrbat odată, citez din nou: „Ce difernță fac morții, orfanii, cei fără adăpost, dacă nebuna distrugere este forjată sub numele de totalitarianism ori de sfântul nume al libertății și democrație?” (închis citatul)

Nu am nicio ezitare declarând că ideea de adevăr, sinceritate, dialog și non-violență, îmbrățișate de Tagore și Gandhiji, furnizează cel mai bun pas înainte pentru o lume confruntată cu intoleranță, bigotism și terorism. Valorile lor și viziunea lor sunt mai relevante astăzi decât oricând înainte, într-o lume căutând disperat soluții permanente la conflicte și tensiuni. Aceste idealuri, prin urmare, au nevoie să fie propagate departe și aproape, în special printre tineri.

Mulțumesc Universității Uppsala pentru a fi semnat un agrement cu Indian Council for Cultural Relations pentru stabilirea unei Catedre de Indian Studies, care, sunt sigur, va disemina și cunoștințe despre viața și opera lui Tagore și Mahatma Gandhi, printre oamenii Suediei.

Permiteți-mi să închei această prelegere cu cuvintele lui Tagore din faimoasa lui telegramă către Academia Suedeză după câștigarea Premiului Nobel. Trimit fiecăruia și tuturor „aprecierea mea recunoscătoare pentru generoasa înțelegere care a adus departele aproape și a făcut un străin un frate”.

Când totul e spus și făcut, o consimțire de a înțelege ceea ce este îndepărtat și diferit este cea mai bună cale de a asigura pacea globală.