Cuvânt și iubire

1 ianuarie 1982 D.

La mulţi ani, feţe posomorâte ale întâmplărilor. Paşi. Sineitate atacată. Parcă ştiusem. Vorbăreţ-scriereţ. Deci UGC m-a cerut românilor şi pentru 1982-1983. Fratricid amânat, amânare fratricidă. Lunea anului după nicio duminică. Big personality, Pig? Noapte dintâi fără dimineaţă.

2 ian. 1982 D.

Am mântuit şi a doua zi, dactilografiind 13 pagini de indo-creaţie a românilor, iar poştaşul aducându-mi de la Iuga 13 dodii publicate în 12 decembrie, în Luceafărul. Cu poză şi barbă, de să nu mă recunoasă Viorica. De mi-a scris prima oară în viaţa ei, şi încă şi “la mulţi ani”.

Probele la poemul catalonian, Salg, Rosewicz, Pant şi Surjit. Revista va exista. Au apărut şi traduceri în Orizont, le voi primi de la acelaşi Iuga. Indodiile din Indore-77 şi antidiplomatica din 78, probabil – “His impotency”, sonet cu un vers şi jumătate cenzurate. Semne bune anul are. Cu muncă şi amor. Baciamo le mani pe invers. Buddhism horaţian?

Cu Nana, uneori, ne mai amintim de copilăria mică. Pe când nu-şi găsea ciorapii, o costreie, un melc picat în puţ şi paletat de o salamandră cu coada… Dar astă-seară, discoteca puilor din ouă. Cu şarpele râmă şi copiii intraţi în locul puilor. Care-şi luaseră valea, de-au luat bătaie-n coajă. Apoi berzele, că bibilici nu văzuse Nana.

Dar şoarecii au stricat instrumentele, spune ea. Au ros corzile sitarului, veena. Nimic nu mai merge. Ba tabla, da. Un om, un singur om o bătea. Şoarecii, pe barbă, pe mustaţă, îl gâdilau cu coada în nas. Îl mai scuipau în ochi. El bate tabla. Şi ne despărţim. Că a fost de la ea.

3 ianuarie 1982

Încă un Paris. Bănui, de sus. Dintr-un avion. Aştept o mare dedesubt, pentru a sări fără paraşută. Şi sar, din slavă, imediat, ca spaţiu, înfiorat, ca timp, în prundul ud, ierbos, al unei posibile Sene. De unde, curând, mă petrec într-un palat-piscină. N-am nevoie decât anamnezică să respir. Şi renunţ, spre a privi pereţii pictaţi clasic, paradisiac. Sculpturi şi un sceptru, care se lasă prins, dar nu se mai întoarce la loc.

Împins de apă, o apă ca dinăuntru, limpezime încălzită de sângele însuşi, reflectat în spiritul frescelor. Dar, mai apoi, în curtea ca şi a unui Louvre. Confirmat într-o franceză vorbită cu chip polonez. A la Times şi chiar jurnale americane timpurii. Abia un grevist – orice conservator va fi fiind – îmi răspunde bucuriei de a şti întrucât frescele din ape…

Pe zi, ce zi, aş face jurământul tăcerii, dar s-ar zice că pozez. Oare, bat în retragere? Să mă uit în Istoria Bhutanului. Cu orhideele separat. Om ma-ne ma-ne padme hum. Lungi discursuri româneşti în Nanaskar Nicodim, romanul Nilimei. Corectate şpalturile – revista, semnături, autori. Va fi în literă poloneză. “The Middle of Life”, de Tadeusz Rosecwitz, în traducerea lui Czeslaw Milosz. Mâine îmi voi corecta şi cartea conferinţelor universitare.

4. 01. 82. D.

Greva contabililor cronicizează neplăţile – noroc cu relaţiile personale (preţ, un stilou) printre şefii spărgători. Plătit salariul, after all. O. M. Anujan îmi va da poezii de el, mi le şi va spune, le vom traduce. Shishir Das îmi va da Brâncuşi în Bengali (şi cu alfabet latin).

Nimic în plus frânghiile

peste giulgiul alb rubedeniile

noi toţi în acelaşi cosmos

unii dansând cu mortul

singur pe spate tolănit

spre foc în Gayatri Mantra

de-ai Savitri se îndură

şi-mi lasă rugăciunea lui Shiva

 

5. 01. 82. D.

“Muna Menuno”, începe o scrisoare datată 18.10. 1979, găsită-n oglinda-toaletă , după absenţa noastră. Şase pagini de matematică, la două rânduri, vreo mie de cuvinte. Traducere malayalam în metru keka, al păunului.

sărutată frunza de păun pierdut

scutură-se noaptea bufniţelor vedă

trupuri stele arse în anacolut

desluşească-şi limba-n rasa andromedă

pe pământ ungherul umbrei de pipal

către zori se umple de oftatul ava-

tarului de-alaltă ieri pe piedestal

la sărită scenă întru Abhinava

suie-se în munte une malabalabaraise

a vedea zăpada noastră cum inundă

Gangele din sânge în Aranjuez

frunza de păun se scutură în undă

 

Eminescu – Baudelaire – Montale. Atât de fragedă – El desdichado – Verbotten – Vizitatori…

Vickey a adus, în fine, hârtia de ivoriu japoneză, plătită bine. Voiam să-mi închei cărticica universitară.

 

6. 01. 82. D.

Seară Eliade, zi Margaret – pe 19 la 2.30 p.m., sala 22, Brâncuşi. Scrisoare primită în dept. de la Bharatya Vidya Bhavan, Mumbay, împreună cu un formular de membru. Bibliotecă, Eliade, Bharati, Heidegger, Kierkegaard, sanscrită, franceză, Baudelaire.

Dr. Rao şi fiica sa veniseră să se intereseze de Shadow, aflând că o muşcase Moti. Am vorbit despre câini, petrol, ruşi, români, indieni. Moti, câinele servitorilor, a băgat spaima-n căţeluşii burghzilor-dej-ilor. Shadow a noastră – de dar pahari-himalaian – este cea mai de rasă. Sforăie ca mamaia Floarea. La trezire, se învârteşte în jurul cozii.

7. 01. 82. D.

La mulţi ani, Nansi. În Sahat, e anunţată o slujbă de ziar plătită însutit faţă de până acum. Zicem să trimitem scrisoare. Telefon bhutanez, de la Dorji – n-ar fi găsit taximetristul adresa. Ne reparăm pudorile în regrete. Ion la telefon în Babilon engolpion.

auzisem umbra sfântă

a arborilor de kavya

din atunci îndepărtate glii

iluminaţi nestinşi în vaiet

prin epoci tipărite rar

cu anii necongratulaţi

şi totuşi tăind visului ocale

pe unde nimeni nu călătorea

 

miracole fum trupul cu ochi nepământeni

urcioarele pe creştet versetele în vede

retrase aripi aer de iarbă în poieni

cirezilor adaos zeiţa te repede

din Kajuraho-n Lesbos pe Padmapani-l chemi

împreuni magalsutra a doua oară verde

în mâna ţiitoarei nevăduvă în vremi

secunde prohibiţii barbilienei Gerde

suratele de-o toartă cariatide vane

sâni zburători cu umbre pe stinse caravane

de dumnezeu deştinse cu falduri câte două

când sine-şi jumătatea răsare lună nouă

miracole fum trupul de va orbi pământul

să ne vedem chiar dacă va fi numai cuvântul

 

 

8. 01. 82. D.

Mesaje către Florence Hetzler (New York), D. S. Deshpande (Indore), Y. Bhatnagar (Aurangabad). Trimis şi la Sahat. Întâlnit Marek, vin diseară, i-am cerut Mickiewicz, clasici (cu atât mai antiruşi?) Instintele patriei din noi ne vor fi diferenţiind sau unind într-atât?

Am reparat ieri heather-ul, azi a pocnit. Cinci rupii un pocnet. Ne-am pus fanteziile în cadouri după gusturile fabuloase-fabulate ale rudelor şi prietenilor – automobile, turme de oi crescute spacial pentru tricotat, un arab divorţatei X, o arăboaică nu mai ştiu cui, lăzi de whiskey, studio cinematografic.

Mâine alt ziar – nu altă zi – cu mentalităţi ultra-politice. Bacovianisme în fierbinţeala golfului. Sindhu-ul-indigo, cârmâzul revenit îm krmi fără anunaşika şi largheţea bunului şunya Işa oricât şabdaye.

insomnie nu Sahat

ziaristică de sat

guturai în tropic lat

moarte fără împărat

şi colac de căpătat

născătoare-n emirat

foc de golf palatinat

Eminescu revelat

în Bengal rarefiat

spre o pampă şi-un arhat

din los diavolos visat

pui de gangur dă-i păsat

şi-a dat foc şi l-a luat

nervi divorţ nepronunţat

feudal înfeudat

pelicanului castrat

nici cocoşul n-a cântat

de zi nu s-a luminat

n-am zis Hari Om Tat Sat

 

spitalele ziarele continuitatea

drumului spre moarte in corpore

rarefiate generaţii amiciţii de fum

zadarnicele ierburi în vremuri dărâmate

dharma florii de amurg varul de ghetou

a venit Mandirato am început clasa

apoi Kurbreet şi Mohan să-şi ia raportul

am întâlnit-o pe Radmila cu părul tăiat

după noaptea doinei ne-am dezdoinit

crunt melodramatizându-ne politica firii

de-am plecat pe-afară cu umbra şi ceaţa

dar seara doină dinainte despietrită

la rău izvor prin trestiile serii doină

cu blondă poştă surâzând în dodii

a exponenţială cenzură ironie

mai necăjită ca păcatul rom şi

stelele muncind mai mult decât pământul

 

Duminică 10. 01. 82. Delhi.

Notes on Archaic and Universal. Doina în engleză-hindi. Andre, cu “Marxism, Pluralism and Orthodoxy”, not for publication. Protest studenţesc împotriva legii marţiale în Polonia, programat pentru 16, dar amânat pentru 30 ianuarie, odată cu Solidaritatea însăşi, Indian Style.

Paralelul italo-comunism-indianism (Krishnamurti). Dezgust critic la formularea din nota 6: “The fact that Marxism which, in its golden age, represented the highest expression of Western intellectual culture, could establish itself only in what was intellectually the most backward part of Europe, had notable consequences for the further development”. Cu toţi Lessek Kolakovski şi Isaac Deutscher, ca referinţe.

11. 01. 82. Delhi.

Nansi îmi finanţează publicarea romanului, care poate apărea în două luni. Memna – devanagari – Mioriţa – în spalt. Gita Govinda?

13. 01. 82.

“Dear Dr. Anca, You would be glad to learn that we are bringing out Authentic Grantha on the subject of Para-Vidya. Since you are interested in the subject…” (M. C. Bhandari).

De ce ne visăm morţi, în prima lună a anului? Subiectul meu este, încă o dată, dracul. Sublimul druck himalaian, semiticul latinizat în diabolus. Zonă clasic sub tăcere, între druck şi diable.

Din Canada, scrisoare de la Stephen Gill (cere 500 de exemplare din romanul meu contra alte cărţi). Şedinţă cu trei femei, că nu i se ştiu credentials, dar să public romanul, şi ele mă ajută să fie vândut în India. Felicitare de la REPS. Bucureşti, cerându-mi colaborarea. Cărţi de la BCU. Scrisori din Los Angeles şi Detroit. Psihologia generaţiilor din exil. Traduse Rugă lui Budha (Ion Pillat) şi Dansul păunului (Ion Sofia Manolescu).

14. 01, 1982. Delhi.

De ce îmi părea rău că nu mai eram în India? Clasă cu a doua scrisoare Vidya şi atomica nemţească a lui Mobutu. Soare de astenie. Surya sanscrit. Depresivitatea luminii. La trei, sutra-tantra, via America.

Un tânăr prizărit prepară o teză “Rasas in Bhavabuti” – i-am comandat două pagini hindi, cu citate. Mi-a citit de Rama că ar sacrifica iubirea Sitei pentru regat. Nansi şi Nana în poză printre mâna de ufo-logişti indieni. Un hamal cu o butelie de aragaz, mai să ne-o lase. Teoria refugiaţilor, altă depresiune. Creşterea taxelor de clase artistice opţionale. “Rondelul oraşului din Indii”, de Macedonski, e alegerea CBI-stului.

Memorie îndurerată. Barba creştino-sanscrită, semn al prohibiţiei sinucigaşe. Să nu mă nenorocesc studiind sindicatele lui nea Nicu. Khullar vrea să mă întâlnească la 2.30, Arts Faculty – Indo-German Fiction. Apologia diminutivului, diminutivei lokasya.

Un Schneider blond a citit proză scurtă publicată în anii 70 de cinci scriitoare indiene, conchizând că ele şi-au spus să încerce opţiuni noi, să chestioneze, mai mult ca deceniile dinainte, valorile indiene. Tratându-se pe sine, adică femeia, nu ca mamă ori ca fiică, neapărat, dar ca individ, părăsind imaginea Savitri-Sita. Kamala Markandeya şi Kamala Das, Madasveta Devi, Rama Mehta, Anita Desai, discutate de audienţă ostilă. Puştiul bărbos se roşise la umbra masculinităţilor în

scuturare. Femeileîşi încercau sexul din surdină. Neocomparatiştii se pregăteau de refreshments. Eu, cu sinistraţii polonezi.

Macedonski, Blaga, Barbu, traduşi – Rondelul oraşului din Indii, Pelerini, Increat. Margaret a adus The Patriot din 9 decembrie (după două săptămâni şi journey-ul ei în Hawaii) cu “A Great Indologist” – necrolog lui Sergiu Al-George. Eliade se va mişca. Roţile pătrate, ba.

15. 01. 82. Delhi.

29 ian. ora 3 p.m, Seminar Room (de ieri, 56), Sanskrit Studies in Romania. Aici mi-am ţinut lecţiile anul trecut, dimineţile, cu puţini, miraţi studenţi – acum vor fi vice-cancelarul, decanul, Mitică.

You are invited to a series of talks on “Sanskrit Studies abroad” begining on January 29, 1982, at 3 p.m in the Seminar Room (room 56) of the Art Faculty. The opening talk is Sanskrit Studies in Romania. The Vice-Chancellor of Delhi University, prof. Gurbaksh Singh, has kindly consented to preside. H. E. the ambassador of Socialist Republic of Romania, Dr. D. Niculescu, will be Chief Guest. In memoriam of Romanian Sanskritologist Sergiu Al-George will speak Professors Margaret Chatterjee and Satya Vrat.

Nansi are încă o carte de ilustrat, tot până la 15 februarie. Mai mult de una pe lună. E străvezie cum a fost cândva pământul lui Blaga. Ieri şi azi ne-am întreţinut despre femei şi curve în design.

femeile îşi amintesc

de ceai cu lapte bărbătesc

şi zece cu vocabular

de timbru tipograf coşmar

traducere după dicteu

oxonian şi Asmodeu

plus încă un aliş-veliş

negânda orgă de haşiş

 

 

Sâmbătă, 16. 02. 82. D.

Fugă cu Shadow – venise Zarina să spele pe jos. Vecina căuta o sticlă de lapte, îi vine sora. Nansi a lucrat până la 4 dimineaţa. Am reparat în Camp heather-ul, s-a stricat în 10 minute. Seara, în Kamla, doar Iuga, Alboiu, Şora, Văduva, Andreiţă culeşi. Hârtia, cărată. Coperta va fi grena, ca la masoni. Romanul m-ar costa 3.600 de rupii, în 1000 de exemplare, 2900 în 500 exemplare.

În 1979 meditam dârdâind la Eminescu. În 14 ianuarie, R. K. Mehrotra, fostul vice-cancelar, a şi tradus Kamadeva. Sardarul de acum vine la indologie, apoi la aniversarea lui Brâncuşi.

19. 01. 1982.

Vinod, mai surprins decât mine de scrisoarea de la Bhandari, care înţelesese de la Mitică despre mine că sunt un criminal (în linia lor?). Nu răspund, deci, la Para-vidya. Am Spaniile mele, cu şi fără castele.

 

21. 01. 1982. Delhi.

 

umorul ne aşteaptă spre sfârşitul vieţii, Horaţiu

ştii tu de al grecilor mai puţin şi al latinilor

vorbe de apă amnezii de împăraţi inexistenţi

decretând sentinţe la râs după ce nu mai e nimic

de decretat încă o naştere o istorie o poliloghie

toate în ianuarie să rămână timp de sfârşit, Horaţiu

 

cuplu de bine pereche de rai întreită păcatului cuplu de rău

rig nu nu se găseşte nici sama adio la Rolland

sati de nimic întru nimicnicul la propriu şi realizatul

mai bine nimic decât tot şi mai nimic sinucis în aur

să n-ai în lume nicio yajur să mănânci varză cu morţii

şi numai lor să le pice bine şi femeile lor să-ţi ceară lacrimi

dumnezeu să primească şi să ierte cu ochiul închis

 

 

25. 01. 1982. Delhi.

Cinci sute exemplare “Inedited”, plătite cu 1000 Rs. Copertă pe carton cretat, cernelă cărămidă (masonică, în tipografia respectivă). Puţă s-a înfiinţat şi şi-a luat partea. Va fi de două sute de ori mai atentativ în schizofrenia lui, la care n-am luat seama din cauza alei mele. O şansă dincolo de lenea nevoinţei, de voinţa nulităţii. Numai mizeria – în care a răsărit lotusul, îmi orbeşte încântul simbolului şi lucrului gata. Plus oboseala maratonistului sub clopot. Între timp, îmi dactilografiez conferinţa De ziua republicii, cu un rege spaniol onorând-o. Lumea-n jur stă la pândă, fără a face nimic decât să prefabrice injurii.

27. 01. 82. Delhi.

L-am întâlnit pe Satya, în aceeaşi pasă poetică, elitistă. Indieni, neamţul, ungurul, studenţi, că vor veni. Nag Publishers vor plăti ceai şi dulciuri pentru o sută de persoane. Se contează pe 150 de participanţi. Am toată libertatea de conferinţă. Îmi sunt singur cenzor, plus Nansi şi el.

Studenţilor le-am citit poemele “indiene”, puse în engleză, din româneşte. Au obiectat la Blaga “Pelerini”, nepopulari în India, ca şi hyppies. S-au întors la Eminescu, fără a fi citit azi din el. Au agreat “Rugă lui Buddha”, ca temă. Depăşisem timpul.

Unele ziare probabil îşi vor deschide rubrica de întâmplări zilnice cu povestea mea. Nici nu mă mai impresionează. S. Stratilat, St. Gill, E. Bestazzi, A. Amrung, F. Tola, R. Cunninghame, R. Creeley, I. Iuga, G. Alexe, M. Eliade, A. Bhose, D. Al-George, I. Express, T. Ricardi, Sridhar Gavali (Marathi), Bhartya Vidya Bhavan, Illustrated Weekley of India.

The stars are only for sky

The moon is only for night

Air is a living media for human

Sun gave us light and heat

Like om Anca gives us education

to know about Romania

Country of dor. Peace.

Fun of enjoiment is for me my

Country Romania

Ashok Berri

 

Zi pierrotiană? Pe alocuri. Adrese (Nansi şi Nana, la Oxford), apoi în Camp, la Bathra, pentru rom Simla (îl beau de câteva ore), poştă, repetiţie sanscrită, proverbele sociale – pe răzbunare?

Berri se însoară sâmbătă, s-a înfiinţat cu Charanjit, a scris, cu greu, aici în caiet, destul de proptocolar şi drăguţ. To D. Niculescu: I will be very thankful to you if you kindly come to join us on my marriage.

Conferinţa mea are destulă aiureală în însăşi hiperbola organizării. În Camp, Narayana: conferinţele mele româneşti au fost întregistrate în anuarul universităţii. Careva m-ar invidia. D. Lit. Se poate avea. N-am a-i da 20 Rs.? I-am.

28. 01. 82. Delhi

 

Down ushers in light

umbra-penumbra

and the Punctuation

of birds parrot-tailed,

sparrow, crow-like, dove-songed

panther the sky

with the shedding

fir of a playful apso pop.

Nilima Das

 

Azi e mâinele conferinţei mele sanscrite. Clasă în draci. Tiwari, şeful buddhismului. Khular mi-a trimis, prin Bhose, A.P.T., cu articolul meu. La English, un lungan ritos. Marek – vin acasă. Nansi nu se simte bine şi, ca pentru distracţie, îmi taie deodată barba, insistând să ţin mustaţa. Valensa? Nu modă, un cod? M-am ras vorbind despre Sergiu? Era plăcerea şi luxul lui.

Vinod îmi trimite prin poştă un poem lung pentru Salg, în hindi şi-n engleză – îl voi pune-n plicul cu poeme şi traduceri, pentru Iuga. Prăjesc cartofi. O aştept pe Nana. Trebuie să-mi comand copii după fotografia cu barbă. Acum, între Flaubert şi Valensa, dar şi Eminescu – şi, totuşi, m-aş dezmustăţi, dacă Nansi n-ar ţine atât.

 

29 ianuarie 1982, Delhi.

Ziarele în hindi îşi deschid rubricile de anunţuri cultural-ştiinţifice cu conferinţa mea. Indian Express mă anunţă numai pe mine şi pe Mitică. TOI, numai pe mine şi Gurbaksch. The Hindustan Times ne anunţă pe toţi trei, iar The Statesman şi Patroit, pe nici unul (sigur, nu li s-a trimis invitaţie).

Conferinţa-mi ia 20 (30-40) de minute. Mă lasă vocea. Consătenii vin şi pe acasă, apă. Vor să nu-i fac de râs. Dumnezeu cu mila. Romul Simla nu e bun de nimic. Studenţii au tradus în româneşte din poemul hindi al lui Vinod pentru Sergiu. Am lucruri de zis. De n-aş apărea liric. Ţara poate fi sigură că este îndumnezeită după puteri.

Aud de rugăciuni, să ies bine, adică să nu beau înainte şi să-mi scadă vocea. Voi fi şters, în semiton. Nansi şi Nilimariana, plus Neetu, s-au întors din Kamla. Parcă Simla e un rom de români, or vodcă de-a noastră, bine-otrăvitoare şi atât.

Poetul sanscrit era în plină vervă şi aşteptare. L-am paralelizat şi, la 3, zece minute după, după ce căruntul cu turban roşu coborâse din maşină, m-am dus şi eu după ei. Un reporter hindi mă solicita. Mitică s-a înfiinţat în timpul imprimării şi Visi a edictat să mergem în sala de conferinţe.

Acolo, lume, poate cum n-am mai văzut şi n-o să mai văd. Mangalam, cu armoniu. Ghirlande (şi pentru mine). Declarat specialist în alamkara. Mulţumiri în sanscrită. Ceai de la Nag. Alhuwalia, că n-a mai fost aşa function în universitate. Mitică şi-a luat special la revedere de la mine, pe când mă aflam cu lume.

Rugăciunea a prins. Vinod a luat poze. Am lungit-o la noi. Cu press-release. Fratele meu Marek, după mustaţă, m-a declarat Valensa. A uitat “ceva important” – să vină la conferinţă, a dormit. Ne vrea la un party, duminică. Să nu uităm? Cine mă urăşte, cine mă iubeşte? Satya a fost cumsecade.

30.01. 1982. Delhi.

Sâmbătă Gandhi: aniversarea asasinării lui. Memorii de aseară, din camera bacoviană, întru Al-George. One Pygmalion in India. A. V. Esaulov, the most senior professor of Russian in India, signs the novel The End of a Life, dedicated to a harijan woman. For the reader, “She” is the essential woman, overcoming all petty connventions.

Regina intră fără să bată la uşă. În cod Radha, înăuntru aşteptând numai pe Krishna. Discutăm femeia harijană şi câte ceva din vieţile noastre, întrerupţi fericit de o scrisoare de la Nase. Ieri am avut noroc. Mi s-a zis “a man of paths”. Alamkarist, continuator al lui Sergiu Al.-George. Complezenţa întru sanscrită.

Badminton cu Nana – am obosit amândoi repede, bate vântul. Ne-am retras din somnolenţa amiezii, dar ea s-a avântat din nou să-i înapoieze Tarei minuscula minge americană, pierdută de dimineaţă. Puţină “Maseillese” şi ceva mai mult “Malbrough s’en va-t en guerre”.

pe unde iarna ştie

de prunele uscate

în cer popicărie

cu popă de păcate

cu nopţile o mie

şi una apucate

ianuariopatie

februarie se poate

tăcere hindustană

udată de otravă

Iocastă castanie

Priam spiţă pandavă

pe unde iarna ştie

da boddhisatva a vă

 

 

31. 01. 82.

Nag publishers i-au publicat cartea d-nei U.R.T. “The Concept of Religion in Mahabharata” şi ea nu ştia, a aflat alaltăieri, la conferinţa mea. La fel va fi procedând Umesh cu “Abhinava – Baudelaire”-ul meu?

1. 02. 1982. Delhi.

Flacăra, Contemporanul, Scânteia – provincialism organic, esenţială estompare a valorilor şi contrapunerea simbolică a jupânilor. Informaţia, oricât de benefică, încă ascunde jena de a fi în viaţă. Haq-Mizil în Scânteia, “Inedited” în Contemporanul, Sergiu Al-George în Flacăra (nemort). Presă cu adresă. Din întâmplare, mesajele hazardului se agaţă totuşi de amintire. Ne vedem fără slujbă într-acolo. Dezmăţul provincialist măcar l-am pierdut.

Margaret mă întreabă dacă nu merg la poştă. O refuz în franţuzeşte. L-a vizitat pe ungur, îmi spun polonezii. Trimis Inedited: Vidyasagar Dayal, Vinay Tatwar, Renuka, Dimri, Desphande, Kulkarni, Upadhyaya (Bhabha), Bushan Verma, J. S. Bains (Ludhiana).

Mâine: Mulk Raj Anand, Dash, Kirpalani, italieni, spanioli, Lokesh C., Umesh M., Maytreyi Devi (?), Prabhakaran, Fereira, Jain, N.N. Chaudhuri, Dr. Nagendra, S. K. Das (Dept.), P. K. Thakar, B. Satyanarayan Reddy, S. Krishnamoorthy, B.D. Tuljapurkar, R. R. Rao, Rajendra Mathur, Sophia Tan Brolek, Isabel Klein, Harry G. Barnes, Rev. W. S. Rajpal.

Vasile Voiculescu în India cunună

păunii în corole de scrum reînviat

ea îşi desface focul pe vatră drept sub lună

el până-n sud sfânt metru îl cântă pe Bharat

Războiul prin lumină de pene altfel sună

la nunta Sitei Rama îi este împărat

al Himalaiei pustnic din ochi nu se îmbună

pământul rug de cinste pe toţi ne-a-mbujorat

Din rădăcini de păsări în florile sati

privim în sus arare frunzişuri de trecut

eram către Brăila orbind cu Isaii

în dansul cu altarul de carte încăput

se varsă broderia poveştilor în rut

încercuind în gene mişcate cununii

 

Întâmplările serale cu traduceri de voinţă în copii şi întâmplări serale tradus voit în copiii de copii cum am fost în întâmplări de cu seară netraduse în voinţa de copii ce s-ar întâmpla să fim în voinţa serii întâmpl…

Iarnă umbra muntelui ne acoperă cu carne vara aşteptăm musonul să ne fiarbă oasele august gală funerară o scrisoare de o toamnă muzică în cruci istori(ce) şi literare morţii au surâsul ca Vasile Voiculescu şi Vasile cel ce-l ştim ziua şi noaptea cu Domniţa lui în veac.

Când voi înnebuni întâi voi sfărâma şahul de plastic uitând că îşi va reveni peste cadavrul minţii mele-ntre florile de bananier de dragosti sinucise makbethit Moldove Transilvanii din Shakespeare cum traduceam în tronu-i alte provincii ale timpului pierdut şi nedansându-se romantic războinic orişicum numai să tacă dintâia nebunie şahul.

2. 02. 1982.

În 36: cap spart sună englezeşte între văi de tristeţe la fel parcă ar fi chestiune de durată mai scurtă în India femeilor ca o răsplată în existenţa asta a mai multor păcate dintre vii de viaţă.

Clasă latină Călinescu. Ca la spovedanie. După noapte liberă, în fine, de “Catch 22”, Iossaraian începând şi sfârşind aparetnt în Dostoievski. Heller mi-o fi dezgropat euforii italiene şi automatisme militare.

3. 02. 82. Delhi.

Clasă trezită-n cântecul Somnoroaselor. Apoi acasă, în Camp, în somn, în traducere (seara de pe urmă, leită celei dintâi? Recenzie (casteistă?) la Esaulov. Suntem reacţionari. Eres 3 al meu e trăit în câmpia decapitaţilor şi-n khoti-ul spânzuraţilor, cu haz şi lume. Propriu mi croitor.

Ţăranul din Burari, însoţit de o rudă. Numărul 2 din “Inedited”, în cheie “Air India”. Dar fiul i-a dat numai jumătate din banii transmişi de tată-său. Ce număr 2? Operaţia pe inima cui? Tată şi fiu se mint în draci. Accha nahi. Jaldi, romanul la tipar.

4. 02. 82.

Încă un final de clasă cântând Eminescu. Mandirata a deschis un radio Bomby de-a recitat Luceafărul pe rock indian. M. Preda, E. Barbu, R. K. Narayan, M. R. Anand.

5. 02. 82. Delhi.

Clasă test, pre-test. La tipografie, în faţă, proprietarul stă de vorbă cu un bărbat cu turban, din Kabul. Nu vorbeşte engleză, ci persană, urdu, pushto şi arabă. Domnul Arora nu şi-a făcut puja, aşa că ne lasă cu Allah. Fakir Ulah scoate o hârtie de una sută dolari şi citim: God, traducem iar: Allah . Mai zicem: Inshallah Hoshiar. Mă tratase cu Kent, răspuns la refuzatul meu Charminar (de zile mari).

Are cinci copii mari în Kabul. Vrea să învăţ urdu: ne bucurăm de musafir, nu şi de duşman. Ştie de România, nu de la ruşi, prin ei. Am lăudat împreună India. Aprinzi Kent-ul în Kabul şi tragi fumul în Delhi. M-a năpădit portretistica imaginară a lui Sadoveanu, ca pentru al treilea eres.

Bains nu mă mai cunoştea fără barbă. Îşi aştepta fetele din America, în mai, cu licenţe. E-n fierberea preparativelor de nuntă. Cu cine? L-am văzut argumentând cu nevastă-sa pe Mallroad. Se află în vizite intense de aranjament. Turbanele şi America.

Ce urdu? dzonga. Nu (moneda). Nansi, invitată să lucreze în Bhutan, prin UNICEF. Eres 3 în Timphu? Bucuria munţilor. Amestecul lucrurilor şi timpurilor, mai la urmă, pe o stradă ca Chatra. Doi inşi mi-au dat o carte sanscrită, chipurile a mea, tipărită de ei. Ilustrată cu un tribunal cu public, în stânga, singur, Iisus, galben, himalaian.

Totuşi, o basilică, un teatru, o operă. Ameţisem printre lume. Vedeam numai lumina, când mi s-a interpus ca o femeie. Schimbându-mi limba, ori înţelegându-mi-o – mă cunoşti? am întrebat-o, simţind că mă oprise – da, sunt a lui – condu-mă spre stalul din spate. M-a condus până la balcon, dar am revenit în faţă. Acum, în spate era un băiat, sfios să stea în rândul întâi. Pe scenă, baletul se făcuse cor, plin de lingviste cunoscute, părând îmbătrânite.

Poate Timphu şi timpul şi locul sunt în noi. Ca şi istoria, geografia nu e icoană, ba piatră de gât. Adică scoate limba la dumnezeu decât s-o pictezi. Dinner aniversar, Memna. Toţi publisherii, zice el, sunt neoneşti. Tehnici de a nu publica publicând şi apublica nepublicând – a tipări e altceva. O ţară se distruge prin distrugerea universităţilor.

6.02. 81. Delhi.

Clasa 36: friguri de primăvară azi-noapte mă junghiară la grămadă înşirată cu bătaie depărtată se mai făcu sâmbătă trezindu-mă râncedă într-un croncănit de cioară plugurile cum mă ară

 

prin munţi în dzonga mai umană

ca lapte praf de la Rarău

familia ne bea stacană

orezărie ferăstrău

desenul rege pe cormană

encounter ca la Mirăslău

neîncheind nici otomană

nici românească dzonga-n hău

valaho-turcă decât pară

bizanţ buhar decât cremcrin

humana zero gheaţă iară

cântec străluminat de tiară

şi revărsat în cristalin

 

mi-era teamă de trecut

de când tânăr mi-am părut

umbrelor necunoscut

colţilor ca un scorbut

dar acuma fără dinte

aş mânca pământuri sfinte

pline şi de oseminte

şi de limbă de părinte

că să nu mă tem mă tem

doar de domnul anatem

şi de diavolul boem

n-oi muri dacă-o să mor

n-oi trăi de-atâta dor

în Delhi pe delişor

 

Nansi: sonete de aşteptat studenţii. “Sonninds” by Horace Gange. Sonetele English ad foram, în alt caiet. În sus de San Pietro, oranj în rugă sanscrită.