Poeta Camelia Cristea premiată la Concursul de Poezie Religioasă „CREDO”, Ediţia a XV-a, Lăpuşna 2015
Sunt un căutător de comori sufleteşti. Cu cât descopăr mai mult, cu atât dăruiesc mai mult. Lacrima cuvintelor a făcut din cerneluri un cer senin, în care mă ascund de furtunile vremii.
Publicații:
“Ferestre deschise” editura Singur 2015, poezie, volum de autor
Coautor în urmatoarele antologii de poezie:
“Simbioze lirice” vol. 5, editura Anamarol București 2014;
“Nemuritorii cuvintelor”, Popasuri Culturale Romănești, editura StudIS București 2014;
“Simbioze lirice volumul 7”, editura Anamarol București 2014;
“Vise târzii”, editura editura Națiunea București 2014;
“Să nu-l uităm”, editura Ispirescu București 2014;
În așteptarea sărutului promis…” editura Singur 2014;
“Limba noastră eminească”, editura Națiunea București 2014.
“Lumina din noi” (literatură religioasă), editura Ispirescu 2015.
Crucea biruinței
La talpa crucii tale mi-am aplecat cuvântul
Și trupul meu de humă împovărat de vremi,
Pe fruntea mea căruntă, bătută azi de brumă,
Cu mirul împăcării Părinte să mă-nsemni!
Pe crucea răstignirii să moară tot păcatul,
Durerile din lume să se prefacă-n scrum,
Din noaptea de tăciune să se ivească zorii,
În clopotul învierii să ne trezim acum!
Cu semnul crucii Tale să biruim vrășmașul,
Toiagul rugăciunii ne-ndrumă pe poteci,
Pe altar de flori și lacrimi să ducem fapta bună,
Un semn frumos să punem pe scara către veci!
Duhul Adevărului
Duhul Adevărului a venit din cer
Ca eu păcătoasa, astăzi să nu pier
Pe un vârf de cruce îmi ridic privirea
Fă să înțeleg care-mi e menirea!
Pregătită cale de Cel Înviat
Mă lepăd de mine ca de un păcat,
Zorii mântuirii pe un colț de rai,
Inimă zdrobită, Doamne să îmi dai!
Ucenici în turmă, marea de măslini,
Cu iubire multă durerile-alini,
În genunchiul minții mă petrec mai sus,
Scapă-mă de rău Bunule Iisus!
Biserica-Ți toată este ca o vie,
Duhul Sfânt coboară iar în Liturghie
Sforile mă leagă să nu pot vedea
Dar mă las Părinte, doar în voia Ta!
Nu înțeleg Taina, dar simt fericirea,
Când un bob de rouă îmi scaldă privirea
Și în cerul clipei simt nemărginirea,
Doamne cât aș vrea să îmi schimb și firea…
Curcubeu – vitralii, uncenici și sfinți
Te-am vândut odată pe câțiva arginți
Mă căiesc armanic și îmi plâng păcatul,
Într-o rugăciune fă să văd Înaltul.
Pe un braț ții cerul, pe altul pământul,
Eu dau mărturie Tu ești Sfânt Cuvântul!
Am văzut Lumina cea adevărată
Slavă în biserici a fost revărsată!
Înălțarea
Se Înaltă Hristos în cerul deschis,
Departe de zarvă și gloata nebună,
Un înger vorbește de raiul promis
Și are nădejdea înfiptă pe strună.
Altarul se-aprinde în flacără vie
Lumini necreate lucesc în sfârșit
Cer și pământ sunt împreună,
Prin jertfa suprema s-au întâlnit!
Serafimi și îngeri și-acoperă ochii,
Lumina-i orbește când cerul e plin,
Cățuia se-aprinde în inima popii
Și umple biserica toată cu mir.
Mireni din strană oftează ușor
E taina acesta mult prea înaltă,
O inimă vie în piept încă saltă
Profundă traire ce n-am s-o măsor…
La o icoană a plâns busuiocul,
Aprins de Lumină s-a înfiorat
Așteaptă de-o vreme să vină sorocul
Să vadă norodul tot vindecat!
Lacrima tăcerii
Lacrima tăcerii a zidit altare
Unde curge ruga la vremi de nevoi.
Peste munți de gheață, poduri de iertare
Mergi spre bucurie, nu da înapoi!
Când tarziul lasă umeri dezgoliți
Și rana-i expusă parcă în vitrine
Toarnă mir din slovă Sfinților Părinți,
Harul și iubirea se întorc la tine.
Fruntea obosită pune-o la icoană,
Îngerii din cer ți-o vor mângâia
Când în suflet simți o mare prigoană
Rabdă și te roagă, nu te-n convoia!
Ramul dezgolit tace și îndură
Dar în primăvară are muguri noi,
Jertfa de iubire n-a pierit în lacrimi
Cât sfinți rugători mai sunt printre noi!
31 ianuarie 2015
Mulțumesc
Doamne vreau să-Ți mulțumesc
Că-mi trimiți mereu lumină,
Eu sunt un om păcătos
Și adesea cad în tină!
Nu-ndrăznesc a privi cerul
Cu sfioasa-mi bucurie…
Când Te simt că vii în taină,
Chiar la Sfânta Liturghie!
Nu cutez să ridic fruntea,
Dar simt flacăra ce arde
Și iubirea nesfârșită
Curge-n trupul meu de carne!
Nu știu Doamne să mă rog,
Că mă strâng atâtea sfori,
Dar pe scara nevăzută,
Tu la mine te cobori!
Sunt un om plin de păcate
Și mă vezi dintre atâți,
Când mă pierd de lângă turmă,
Tu mă-ntorci și mă ajuți!
Dă-mi te rog mereu căință
Și -un șuvoi de lacrimi calde
Să îți spăl piciorul sfânt
Să-l ating? Simt că mă arde!
Părul meu să șteargă urma
Ce-i mânjită de păcat
Să aud precum tâlharul,
Azi de toate te-am IERTAT!
Să trecem
Prea mulți farisei se-arată smeriți
Calcă pe fapte trec zdrențuiți
Au candela stinsă făr’ untdelemn,
O toacă mai bate smerită în lemn…
În templu ne vând chiar pe Hristos
Și banii aceștia nu-s de folos,
Iuda nu știe a cere iertare,
Doar streangul alege ca alinare…
Tremură frunza, dar și pământul,
Când groapa-i deschisă și intră Cuvântul,
Lacrima vremii e plină de sânge
Pământul și cerul deschis încă plânge!
Dar piatra înlături de îngeri e dată
Iar viața e toată mult mai curată!
Iisus se ridică în cerul lumină
Păcatul să moară! Doar Om fără vină!
Osana răsună în strana Învierii,
De veghe stau îngeri ca templierii,
Mironosițe femei sunt purtate
Pe brațe de arhangheli înaripate…
Flacăra vie trece prin noi
Ne curăță trupul de boli și nevoi,
Apostolii duc vestea Învierii în lume
Să trecem prin viață cu faptele bune!
18 aprilie 2015
Pune-ți
Pune-ți inima acolo
Unde furii nu-ndrăznesc,
Unde nu este rugină
Și nici aur pământesc.
Pune-ți inima la cer,
Către Tatăl și în rugă,
Cere pace și iubire
Și un înger păzitor.
Pune-ți fruntea obosită
La icoana lui Iisus
Spune-i Lui ce te apasă,
Spune-i Lui, ce ai de spus!
Pune-ți azi nădejdea toată
Către Tatăl cel ceresc
Și-ai să capeți îndrumare
În tumultul pământesc!
Să trecem
Prea mulți farisei se-arată smeriți
Calcă pe fapte trec zdrențuiți
Au candela stinsă făr’ untdelemn,
O toacă mai bate smerită în lemn…
În templu ne vând chiar pe Hristos
Și banii aceștia nu-s de folos,
Iuda nu știe a cere iertare,
Doar streangul alege ca alinare…
Tremură frunza, dar și pământul,
Când groapa-i deschisă și intră Cuvântul,
Lacrima vremii e plină de sânge
Pământul și cerul deschis încă plânge!
Dar piatra înlături de îngeri e dată
Iar viața e toată mult mai curată!
Iisus se ridică în cerul lumină
Păcatul să moară! Doar Om fără vină!
Osana răsună în strana Învierii,
De veghe stau îngeri ca templierii,
Mironosițe femei sunt purtate
Pe brațe de arhangheli înaripate…
Flacăra vie trece prin noi
Ne curăță trupul de boli și nevoi,
Apostolii duc vestea Învierii în lume
Să trecem prin viață cu faptele bune!
18 aprilie 2015
Un orb
Alaiul acesta e parcă mai rar…
Copacii în floare gătiți ca de nuntă,
Albastru privirii trimis chiar din rai
Când liniștea toată, de cer mai ascultă.
Fecioare rămase de veghe prin schit
Asteaptă un Mire, în miezul de noapte,
O candelă arde și miru-i sfințit
Doar faptele bune-s ca roadele coapte.
Un clopot mai țipă la noi uneori,
Când mreje de neguri ne învăluie parcă
Și vântul acesta trecut de hotar,
Ne zguduie aspru și ultima barcă.
Un orb mai așteptă să cadă lumina,
Pe ochiul ce noaptea îl ține ostatec
Și visul e negru și tot mai lunatec,
Iar plânsul cernelei cam singuratic.
Așteptarea se surpă în zorii de zi,
Când cerul făclie aprinde speranța
Și-n alb se înclină iarăși balanța,
Pe trepte albastre stă cutezanța.
Vin
Vin cu mir de mare preţ
Să spăl sfânt piciorul Tău
Am greşit şi mă căiesc
Mă dezleagă de ce-i rău.
Îndrăznesc să vin la Tine
Să -mi tai sforile ce leagă
Ochiul minţii şi credința
Să mă faci să fiu întreagă!
Am hulit şi eu alături
De o gloată disperată
Şi pe buza Ta cea sfîntă
Am turnat oţet odată…
Caut firul de nădejde
Ca lumina în tunel,
Ştiu că jertfa de pe cruce
Ne v-a duce-n cer la El!
Camelia Cristea
Premiul II la concursul de poezie religioasă „CREDO”, Ediţia a XV-a, Lăpuşna 2015
Nota mea:
Felicitări Camelia! Felicitări tuturor!
