Maria Diana Popescu: Nişte ciocli cu haine de demnitari
Ce aventurieri, mon cher, ce aventurieri!, aceşti şcolari din Parlament, plătiţi din banii poporului. Aventurieri capabili de performanţe greu de egalat! Micimile lor – repetenţi la materiile de bază, au pe mînă şi la degetul mic legi şi decizii vitale pentru soarta poporului, dar o ţin din vacanţă în vacanţă. Cele douăsprezece luni ale anului se duc pe apa sîmbetei, în chiul, influenţă, corupţie, odihnă, desfătare şi privilegii, dar îşi încasează toate beneficiile financiare cu vîrf şi îndesat. Parlamentul şi-a încheiat sesiunea şi, de la 1 iulie, a intrat în vacanţă. Pînă la 1 septembrie prin sediile partidelor şi în Palatul Parlamentului cîntă cucuvelele. Aceşti şcolari bătrîni în ale trădării propriului popor, au rămas corigenţi la peste 200 de iniţiative legislative nedezbătute, dar nu s-au dat înapoi de la a-şi salva colegii de anchetele D.N.A. şi de rechizitoriile procurorilor, cinci parlamentari fiind salvaţi în plen. În schimb, au grăbit votul pensiilor speciale pentru ei şi pentru funcţionarii parlamentari. Şi-au tras pensii uriaşe, iar poporul abandonat de un sfert de veac, e la mila lui Dumnezeu, cu cele mai mici salarii şi pensii din UE, iar sărăcia creşte alarmant în România. Oare pensionarii români cunosc faptul că pensionarii greci au o pensie medie de 850 de euro pe lună, în condiţiile în care economia elenă este slăbită considerabil? La noi, grija deosebita se manifestă doar pentru pensiile aleşilor.
Ca nişte şoareci echipaţi cu senzori
Surmenaţi de atîtea cantonamente, antrenamente şi faulturi în teren, parlamentarii au aruncat problemele Ţării în vestiare şi pe-aici ţi-e drumul. Două luni de zile i-am pierdut de pe radar! Ca nişte şoareci echipaţi cu senzori, vor comunica între ei potrivit intereselor personale, vor încerca să dea de modalităţile prin care averea lor, acumulată ilicit, să se poată adapta condiţiilor de „imponderabilitate”. În plus, departe de Sala Palatului, se pot „împreuna” şi combina în strategii, alianţe lăutăreşti, iar onoarea şi sărăcia poporului, tot „nereperate” vor rămîne. Îndrăzneşte careva să le strice socotelile şi concediile? Obosiţi de jugul legislativ la care au tras, unul hăis şi altul cea, vor zburda pe imaşuri exotice, după care se vor reîntoarce să desăvîrşească opera de tracţiune a României în ocupaţie şi colonizare. Să fii deputat sau senator în România este, se ştie, cea mai miraculoasă slujbă, după aceea de europarlamentar! Slujbe de vis! Cine nu şi-ar dori să vină cîteva ore la serviciu (sau chiar să nu vină, că doar îi „ponteză” colegii), două-trei zile pe săptămînă şi să aibă buzunarele şi conturile pline din bani publici. Nu de puţine ori televiziunile au surprins scaunele goale în sălile de şedinţe ale comisiilor. Chiulangeală, cît cuprinde! Seriozitate, ioc! Aceste comisii permanente şi speciale înseamnă, de fapt, cheltuieli foarte mari cu şoferi, secretare, consilieri şi protocoale. Nimic altceva.
Au devastat Ţara ca nişte lăcuste şi au dat-o spre hrană şi termitelor străine
Chiar au nevoie de două luni de vacanţă precum şcolarii, maeştrii aceştia în arta neisprăvirii, hoţiei, asupririi şi incompetenţei, pe care noi îi plătim şi le suportam fărădelegile şi deciziile oneroase? Codul muncii nu-i valabil şi pentru ei? Un simplu angajat primeşte, după un an de trudă cu 12 ore de lucru pe zi, cel mult trei săptămîni de concediu, plătit cu cîţiva amărîţi de gologani. Cînd vor veni din vacanţă cu minţile şi mai „odihnite”, ce vor mai vrea oare să dărîme în capul poporului aflat la terapie intensivă? Mai în glumă, mai în serios, cum ar fi oare, dacă ar fi scoşi în şuturi din fotoliile de pluş ale democraţiei originale? Pentru că după un sfert de veac de libertăţi amăgitoare, ne-am ales cu dreptul de a face ce vor muşchii lor şi cu dictatura privilegiului politic. Datoria de membru al celui mai înalt for al statului este văzută de ei ca o glumă. Mandatul trece, leafa barosană le merge, procentul pentru pensia lor se ridică la cer. Trag cîte un pui de somn în plen, în pauze se plimbă pe holuri ca să-şi aranjează ploile. Niciunul nu citeşte cap-coadă proiectele de lege propuse spre aprobare, pentru că, inculţi cum sînt, nu le înţeleg. Acolo sînt formulări de specialitate, de care se izbesc ca de un zid. Votează şi ei ca oile, după cum le poruncesc şefii partidelor! La un îndemn, ridică mîinile în cor şi habar n-au ce implică acţiunea lor. Aleşii noştri care au devastat Ţara ca nişte lăcuste şi au dat-o spre hrană şi termitelor străine, aceşti frecători de legi virtuale, care umilesc şi batjocoresc poporul, oferindu-i un nivel de trai sub cel minim de civilizaţie, cu mult sub nivelul de trai ceauşist, se îndreaptă acum spre destinaţii de lux. Din nefericire pentru România, cei mai mulţi dintre conducători şi parlamentari sînt nişte ciocli cu haine de demnitari.
Maria Diana Popescu
