Cuvânt și iubire

Preşedintele Republicii dl N. Timofte ar dori să-i semene lui Ştefan cel Mare. „Mă voi sfătui cu Ştefan cel Mare la alegerea premierului” a declarat în ziua comemorării lui Ştefan cel Mare chiar în faţa statuii lui. N-ar fi rău în situaţia drastică în care ne aflăm ca între ciocan şi nicovală: partenerii europeni sunt în aşteptarea unei guvernări proeuropene majoritare stabile, iar cei din est din mare dragoste ar dori cât mai repede să ne înghită. Cum era de aşteptat după alegerile locale consultările privind formarea unei alianţe majoritare au demarat. Să sperăm că nu vor dura luni de zile cum a mai fost. i între cele. „Nu trebuie să grăbim lucrurile, dar noi liberalii nu avem alternativă. Dacă nu venim noi, va fi și mai rău. Știm că venim la rău, dar trebuie să salvăm cursul european. Poate s-au tras concluzii”, a precizat dl M. Ghimpu, după întrevederea cu Nicolae Timofti. Într-adevăr aşa e. În actuala componenţă a parlamentului sunt posibile două variante de coaliţie majoritară: PLDM +PDM+PCRM şi PLDM+PDM+PL. Există şi o a treia variantă destul de iluzorie: PSRM+PCRM+PD. Însă luând în consideraţie raporturile tensionate între partidele de stânga (PSRM şi PCRM) este puţin probabilă. Politicienii şi societatea civilă trebuie însă să stea de veghe. Trebuie să ne ferim de o coaliţie de stânga ca dracul de tămâie. Un exemplu prost în acest sens pentru noi este Grecia. Şi Spania a trecut prin momente similare prin care trece Grecia însă guvernările democrate din Spania s-au mobilizat şi au scos ţara din criză. Însă guvernarea de stânga a împins Grecia într-un colaps cum nu s-a mai văzut la ei. Alergările prim ministrului grec la Moscova nu au dat nimic. Moscova nu doreşte un partener egal ci un supus. Referitor la prima variantă am avut-o timp de şase luni şi vedem unde am ajuns. Suntem într-o situaţie economică şi politică diametral opusă celei din anul trecut în perioada guvernării Leancă.

            Deci şansele creării unei alianţe majoritare proeuropene sunt reale. Sper ca de astă data liderul PL dl M. Ghimpu să fie mai flexibil ca să câştige cât mai mult: aflat între două poluri – aducerea luminii în problema miliardului furat şi refacerea vectorului proeuropean, el va trebui să aleagă soluţia optima: să pedaleze pe necesitatea aducerii unui procuror European fără a pierde şansa creării Alianţei proeuropene. Deja au apărut reacţii ale celor care nu doresc binele acestei aşchii de popor. „Ghimpu – alibi pentru salvarea Mafiei” declară marele antimafiot S. Mocanu. Tot aşa vor declara şi alţi mari patrioţi dar caravana trebuie să meargă înainte în caz contrar riscă să fie inundată de nisip. De menţionat că şi ceilalţi doi lideri nu au într-ales: retirajarea unei noi variante a coaliţiei precedente şi, drept rezultat, împingerea Republicii în incapacitate de plată şi criză totală, care iminent va conduce spre noi alegeri anticipate, care vor fi catastrofale pentru ele dar şi pentru întreaga Republică (am simţit pe pielea noastră efectul votului protestatar în alegerile curente) este inadmisibilă.

            După constituirea noii (vechii!) Alianţe se va purcede la înaintarea candidaturilor la postul de prim ministru. În presă deja au apărut câteva candidaturi. Voi încerca să fac o descriere imparţială a câtorva din ele. Una din ele este ministrul educaţiei dna Maia Sandu. În modul cum a activat în această perioadă de tranziţie în sistemul educaţiei îmi dă încrederea că ar putea fi un bun premier. Reformele în învăţământ, dureroase dar extrem de necesare în vederea ralierii la standardele europene, unde tindem să ajungem, au fost promovate metodic de această femeie mai bărbat decât predecesorii miniştri bărbaţi. Prin rezolvarea problemei BACului dna ministru a rezolvat parţial problema corupţiei în sistemul de învăţământ, mă refer în primul rând la problema copierii. Se ajunsese prea departe în această problemă. Fiind un specialist pregătit în străinătate, demonstrând că poate fi principială şi dură în promovarea reformelor, cred că ar putea fi o candidatură bună la postul de prim ministru în această situaţie extrem de dificilă în care ne aflăm.

O altă candidatură, de altfel, foarte bună (a demonstrat acest lucru pe parcursul a 1,5 ani

de premier, perioadă în care au fost obţinute realizări palpabile incontestabile) însă din păcate cu şanse minime de a fi promovată de cel căruia îi revine acest drept – V. Filat, este candidatura ex premierului Iu. Leancă, care ne-a adus Acordul de Asociere, regimul liberalizat de vize şi regimul de liber schimb, dar şi o primă încercare de a face lumină asupra furtului miliardului de la cele trei bănci (agenţia Croll a fost propunerea domniei sale care, de fapt, la costat postul de premier!). Primele două au avut deja un impact politic şi social (în special regimul liberalizat de vize), iar ultimul are o importanţă economică indiscutabilă – deschiderea pieţei europene pentru produsele moldoveneşti în perioada destul de grea a embargoului impus din partea Rusiei. Am spus-o şi o mai spun că Rusia nu este un partener de nădejde. Ea nu are nevoie de parteneri egali. Ea poate ridica embargoul până la o nouă supărare a lui Putin. Observaţi cum acest şovin Rogozin iarăţi condiţionează ridicarea embargoului cu îngenuncherea în faţa Transnistriei. Având o foarte bună imagine în rândul partenerilor europeni acum când aceştia aşteaptă un premier serios (nu o păpuşă gen Gaburici) pentru a debloca relaţiile îngheţate, Iu. Leancă ar fi cel mai bun premier. Partenerii europeni, dar şi organismele financiare internaţionale, nu vor avea nevoie de timp suplimentar pentru a-l cunoaşte. Dar şi pe interior într-un timp atât de scurt s-a impus ca un lider serios în alegerile locale recente. Propunând candidatura lui Iu. Leancă dl V. Filat ar avea o mare şansă de a se reabilita parţial atât pe interior cât şi pe exterior faţă de partenerii europeni, cărora le-a trădat aşteptările, compromiţând unica poveste de succes a parteneriatului estic. Această aşchie de popor aşteaptă de la dl V. Filat în primul rând dovadă că gândeşte ca un om de stat cu grija faţă de popor. Luând în consideraţie cerinţa dlui D. Chirtoacă de a fi atras în negocieri şi Iu. Leancă mai există o şansă pentru înaintarea lui la postul de premier – schimbarea algoritmului formării Alianţei între cele trei partide.

            Mă voi opri, de asemenea, la ultima candidatură în descriere dar nu şi ultima ca importanţă – cea a câştigătorului bătăliei din Capitală Dorin Chirtoacă. Am mai scris că D. Chirtoacă ar fi un bun prim ministru în această perioadă grea. Desigur, vom pierde un bun primar al Capitalei pentru următorii patru ani însă am putea câştiga un bun prim ministru în această perioadă deosebit de importantă pentru deblocarea situaţiei, chiar dacă guvernarea lui s-ar putea să nu fie de lungă durată. D. Chirtoacă, călit în vâltoarea evenimentelor Capitalei, trebuie împins în politica mare. Prin comportamentul său, în special, în ultimele alegeri locale când deseori era lăsat de unul singur în faţa rechinilor socialişti şi nu numai, dar şi pe fundalul crizei actuale de personalităţi la nivel naţional, Dorin Chirtoacă a demonstrat că merită acest lucru.

Să ne oprim puţin la analiza luptei lui D. Chirtoacă pentru Capitală. D. Chirtoacă este un luptător, este bine pregătit, pe segmentul de dreapta nu avem la moment un altul ca el. Să nu se înţeleagă greşit că îi voi cânta osanale. Pur şi simplu îi mulţumesc ca un alegător, ca un cetăţean de rând al Chişinăului, că nea scăpat de ciuma roşie. Desigur, are multe, foarte multe, de făcut pe acest ogor încă înțelenit, dacă va rămâne în fruntea Capitalei. Are de făcut curăţenie în primăria sa, chiar printre ce-i care îl înconjoară (acum poate iar prinde bine mătura înmânată de acel copil Z. Greceanîi!). Chiar în perioada campaniei electorale unii au lucrat împotriva lui. Vă aduceţi aminte de cazul de la piaţa centrală. Situaţia care persistă de ani de zile trebuia soluţionată în modul în care s-a încercat, chiar la câteva zile până la alegeri? Sau aceeaşi acţiune care a avut loc zilele acestea, comentată de primar „…drept o acţiune în folosul celor care au pierdut alegerile”.

După război mulţi eroi. Tot soiul de comentarii curg în şir atât din partea duşmanilor cât şi de la „prieteni”: că nu este meritul lui, că a fost un vot geopolitic şi că s-a votat răul cel mai mic. În acest context mi-aduc aminte de o mică istorie citită undeva (de fapt într-o foarte bună carte „Carte pentru toţi” găsită cândva în biblioteca şcolii, pe care am citit-o şi recitit-o de multe ori). „După descoperirea Americii H. Columb se afla la o recepţie. Unii dintre invitaţi comentau descoperirea lui Columb, spunând cu nu a făcut mare lucru. Puteau şi alţii să facă acest lucru. La care Coloumb le-a propus un experiment. Luând un ou de pe masă le-a propus să-l pună astfel ca să stea pe masă să nu se rostogolească. După mai multe încercări eşuate ale criticanţilor el a luat oul, l-a ciocnit puţin la un capăt şi la pus pe masă. Ce-i din jur au strigat cor „Şi noi am fi putut face aşa!”. Indiscutabil, noul vechiul primar trebuie să-şi aplece urechea la zvonurile care bântuie prin capitală, să le verifice şi să se debaraseze de cei corupţi, să facă ordine în gospodăria lui, să distrugă diversele scheme corupţioniste. Ce-i care au avut nevoia să umble prin instanţe să strângă diverse documente impuse de unii birocraţi, care trebuie obţinute de la alţi birocrati, ştiu ce înseamnă aceasta. Din păcate deseori se întâmplă ca în istoria cu umor a lui A. Raikin jucată în biroul unui funcţionar birocrat. „ Aveţi certificat” întreabă funcţionarul. „Da” răspunde vizitatorul. „Dar pentru certificat certificat aveţi” mai întreabă funcţionarul. „Da” răspunde vizitatorul. Pregătit acest vizitator dar în cele mai multe cazuri solicitanţii de anumite certificate nu sunt „atât de pregătiţi”, fiind nevoiţi să rătăcească prin labirinturile birocratice ale Capitalei sau să plătească.

Trebuie însă să-i dăm cezarului ce-i a cezarului. Îl putem critica (este pentru ce, este om şi el, are dreptul la greşeli), putem discuta unele acţiuni ale domniei sale nu întotdeauna cele mai adecvate (să ne punem noi în locul lui când pe o Laguta, pe un Brega (care chiar în seara când deja era clară victoria lui Chirtoacă deplângea pierderea tov. Greceanîi, căutând abuzuri pe la Durleşti) îi dai afară pe uşă, iar ei întră pe fereastră), dar nu putem contesta rolul lui Dorin Chirtoacă în această victorie. Să nu fi fost liderul Dorin Chirtoacă, chiar dacă a fost susţinut de unii scrâşnind din dinţi, pierdeam Capitala. Să ne bucurăm de acest lucru şi să mergem înainte. Mult mai puţin a câştigat Dorin Chirtoacă şi mult mai mult noi. Am scăpat pentru puţin timp, cel puţin în capitală, de ciuma roşie. Referitor la declaraţiile lui Dodon, sunt susceptibile pentru intentarea unui dosar penal. Să fie insultat atât de bădărăneşte cum a făcut-o I. Dodon, numindu-l pe D. Chirtoacă maidanez, iar pe noi toţi, care l-am votat pe D. Chirtoacă – „râie liberală”, este ieşit din comun. Acest buldog rău asmuţat de stăpânii săi de la Kremlin trebui cumva oprit.  Prin exprezia „râia liberală” el ia insultat nu numai pe liberali ci şi întreg liberalismul european (de observat că culorile liberalismului din Basarabia coincid cu cele ale Uniunii Europene).

Făcând relativă ordine în Capitală D. Chirtoacă ar putea face curăţenie în întreg acest colţ de ţară.

Să le lumineze Domnul mintea celor care vor decide, iar noi, muritorii de rând, să ne căpătuim cel târziu spre sfârşitul acestei luni cu un premier capabil să ne scoată din această situaţie extrem de dificilă. Timpul curge împotriva noastră.

Valeriu Dulgheru