Viorel Roman: Revoluția papală și revolta ortodoxă
Rusia, după marea vânzare din anii 90, se ridică sub Vladimir Putin din genunchi, nu mai acceptă o singură supraputere și e în război cu vestul fascist. Grecia premierului Alexis Tsipras și-a recâștigat demnitatea, refuză colaborarea cu FMI, BCE, CE și cere despăgubiri de război Germaniei. Premierul Victor Ponta nu semnează Acordul cu FMI.
Revolta ortodoxă e firească. După imensul eșec 1989, când lumea aștepta refacerea unității creștine, a urmat o perioadă de lehamite și de promovare, fără tragere de inimă, a unității tehnico-economice mondialiste, fără Dumnezeu: modernizare (laica) fără occidentalizate (religioasă). Ăsta e mărul discordiei, ne asigură Putin, nu Ucraina.
Occidentalii, azi prizonierii unui laicism arogant, unei imagini deformate a islamului și creștinismului sunt și ei în derută, așa că greco-pravoslavnicii profită de lipsa de unitate din lagărul catalicilor și protestanților, adică a catolicilor care au trecut prin Reformă. Ei câștigă timp până la Marele și Sântului Sinod Panortodox de la Constantinopol, 2016.
La începutul anilor 60, după ridicarea anatemei reciproce de către Patriarhul grec și Papa urma să aibă loc un Sinod Panortodox (ultimul a avut loc în anul 787) simultan cu al doilea Conciliul de la Vatican. Sinodul n-a avut loc din cauza Lagărului comunist. In timp ce Conciliul a pus bazele destinderii, sfârșitului Războiului Rece și unității creștine.
Ce vor greco-pravoslavnicii? Un Imperiu de la Moscova la Muntenegru (A. Dugin), o Uniune Eurasiatică, un URSS fără Karl Marx și izolarea, discriminarea Cortinei de Fier, dar care oricum ar genera „á la long” aceleași probleme socio-economice, care au dus la prăbușirea Lagărului moscovit. Vezi dictatura de dezvoltare, pan-ortodoxie, pan-slavism.
Occidentalii s-au luptat mereu pentru refacerea unității creștine și salvarea creștinismului oriental amenințat de Islam, cu sabia, cruciații, cu buna înțelegere a egalilor, la Conciliul de la Florența 1437 (vezi Biserica unită cu Roma din Ardeal), mai recent cu generozitatea de la Conciliul Vatican II. Creștinismul respiră cu doi plămâni.
Tensiunile, urmare a lipsei de unitate creștină a dus la deformări grave și în vest: ateism, modernism, materialism, naționalism, fascism, socialism, național-socialism, consumerism. De aceia așteptările de la Sinodul Pan-ortodox sunt la fel de mari în vest și est. Mai mult decât atâta, civilizația creștina este model pentru întreaga lume.
Un mileniu de adversitate a creat însă un întreg catalog de prejudecății reciproce, care în aceste zile de criză, din Ucraina pana în Grecia, reapar ca ciupercile după ploaie. Deja simpatia și respectul pentru ortodocși din anul 1989 e pe cale de dispariție, iar greco-ortodocșii, cetățeni de categoria II, se văd din nou amenințați de fantome fasciste.
Cum s-a ajuns aici? Imediat după Marea Schismă, în sec. XI-XIII Revoluția papală (vezi H.J. Berman; P. Nero) a pus bazele civilizației occidentale actuale prin sanctificarea:
- rațiunii: ratio, știința și școala de la greci
- dreptul, individualitatea și proprietatea privată de la români;
- ambele puse apoi în slujba eshatologiei și eticii Bibliei.
Sinteza complet străină ortodoxiei.
Occidentalii îl preamăresc pe Creator prin muncă (după protestanți condiția mântuirii), perfecționarea condițiilor de trai, ortodocși cred că astfel El este mai degrabă trecut cu vederea și trădat. Primii se uită de sus la mizeria materială din Est, ortodocșii cred în superioritatea lor duhovnicească și sobornicească. (F. Dostoievski; A. Solgenitin)
După eșecul modernizării țariste, început de Țarul Petru I, în sec. XX ortodoxo-comuniștii sperau a imitând revoluția industrială, cu ajutorul unei dictaturi de dezvoltare, ajung din urmă și chiar depășesc occidentul. Eludând însă Revoluția papală, dialogul, unitatea cu Roma, totul s-a năruit, iar azi ortodocși Putin, Tzipras, Ponta sunt dezorientați.
Ce-i de făcut? Lumea așteaptă ca Sinodul Panortodox să depășească dezorientarea, revolta actuală prin refacerea unității, fără de care civilizația creștina, fractura dintre Est și Vest, generează conflicte binecunoscute de la de Marea Schismă la Războiul Rece, 1054-1989. Vezi criza de astăzi din Ucraina, Moldova, România, Bulgaria, Serbia și mai ales Cipru și Grecia.
Istoria, firește nu se repetă, nimeni nu mai vrea un război mai ales al creștinilor între ei, sau o imitare superficială a vestului, o modernizare fără occidentalizare, că cea de după anul revoluționar 1989. Dorința de refacere a unității creștine în Era globalizării fără granițe e mai puternică ca niciodată. Suntem martorii debutului unei noi ere istorice?
Prof. dr. Viorel Roman
consilier academic la Universitatea din Bremen
Germania
