Ion DUMITRU: Medalion – Teresia Bolchiș Tătaru
Teresia (Lia) Bolchiş Tătaru s-a născut la 3 iulie 1935, în Silvaşul de Sus, Jud. Hunedoara, fiica preotului Gheorghe Bolchiş şi a învăţătoarei Valeria Costin. Şcoala primara a făcut-o în Boineşti, Ţara Oaşului, clasa I de gimnaziu, la Baia Mare (1945-1946). În perioada 1946-1952, a urmat cursurile Liceului „Doamna Stanca” din Satu Mare, devenit, apoi, Liceul de Fete Român. Absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Naturale-Chimie a Univ. „Babeş-Bolyai” din Cluj (1952-1956).
A fost profesoară la Şcolile din Tămădău (Bucureşti), Tăuţi Măgheruş (Maramureş) şi Baia Mare. A deţinut funcţia de director adjunct, a condus practica pedagogică a studenţilor de la Facultatea de Ştiinte Naturale – Biologie a lnstitutului pedagogic din Baia Mare, a realizat numeroase inspectii speciale pentru cadrele didactice.
În anul 1976, părăseşte România cu fiica Sanda Maria şi fiul Mihai Ovidiu cerând azil politic în Germania. Se stabileşte aici unde lucrează ca botanist la Ubersee Museum în Bremen şi la Gradina Botanică şi Muzeul din Augsburg. Trăieşte în Augsburg, Germania. Participă la numeroase conferinţe naţionale şi internaţionale pe teme privind ocrotirea naturii şi geo-botanica, publicând şi lucrări în domeniu.
Debutează în anul 1969, în suplimentul Maramureş al ziarului local, cu schiţa Lumini sângerii şi în revista de turism România pitorească. Colaborări: Nord, Archeus. Pro Unione, Graiul Maramureşului, Glasul Maramureşului, Infomnaţia zilei de Maramureş (Baia Mare), Provincia Corvina (Hunedoara), Viaţa creştină, Cetatea Culturala (Cluj-Napoca), Unirea, Cultura creştină (Blaj), Aurora (Oradea), Aradul literar, Viaţa de pre¬tutindeni (Arad), Săptămâna muncheneză, Observator Miinchen. Curentul. Perspective. Apoziţia (Munchen), Lumea liberă, Micro-Magazin (New York), Căminul românesc (Geneva), Balada (Bonn), Origini (USA), „Cuvântul românesc” ziarul românilor din Canada (1977¬-1989), sub pseudonimul Cornelia Baltag, apoi, din 1986, sub numele real, Teresia B. Tătaru, Radio „Europa Libera”, emisiunea „Tinerama” (1976-1980), sub pseudonimul Mara Mădăleanu.
Este membră a Societăţii de Ştiinţe Naturale şi Geografie din România, a Cenaclului literar „Nord” din Baia Mare, a Cercului cultural-artistic „Apozitia” Munchen, a LiterArt-XXl, USA, a Asociatiei Botaniştilor din Schwaben (Augsburg), a U.C.I.P. – Union Catholique Internationale de la Presse, în Colegiul redaetional al revistelor de cultura. Familia română şi Pro Unione, Baia Mare şi In Colegiul redactional al revistei Provincia Corvina, din Hunedoara, a Fundaţiei „Pro Unione”, Filiala Baia Mare; Preşedinte de onoare al Asociatiei Educalorilor Calolici din judetul Maramureş (AECJM).
Premii: 2001 – La Salonul International de Carte de la Oradea – premiu pentru coordonarea lucrării Maramureş – mândria şi durerea noastra; 2004-2005 – Premiul Asociaţiei LiterArt XXI – Asociatia Internationala a Scriitorilor Romani şi Oamenilor de Arta Români şi al revistei Origini – Romanian Roots pentru volumul „Anii noştri de şcoală”. Sovietizarea 1948-1956; 2007 – Premiul special pentru Proza scurtă în Limba Română pentru povestirea „Desigur, nu era decât vântul”, la Concursul International „Poesie, Prosa e Arti figurrative” al Academiei Internaţionale „Il Convivio” din Sicilia.
Bibliografie selectivă a operei: Baia Mare – Ghid Turistic (Baia Mare, 1967) / Comoara Pierdută: Povestiri albe, negre gri, albastre (În 3 ediţii: Munchen, Ed. Ion Dumitru, 1987; Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 1997; Norcross, USA, Criterion Publishing, 2004) / Maramureşul, leagăn Românesc, (Ed. Nistru, Bruxelles, 1989) / Terminologia botanică creştină la poporul roman; studiu etnobotanic; Omagiul Prof. Alexandru Borza (Augsburg, 1993) / Floarea de piatră (Ed. Gutinul, Baia Mare) / Liceu, cimitir al tinereţii mele: Sovietizarea învăţământului românesc 1946-1952 (Vol I, Ed. Gutinul, Baia Mare) / Amintiri silvăşene din Ţara Haţegului; portretul unui sat haţegan din anii ’30 (Signata, Timişoara, 2001) / Anii noştri de şcoală; Sovietizarea 1948-1956 (Vol II, Norcross, USA, Criterion Publishing, 2004) / Lacrimarium: poeme (Provincia Corvina, Hunedoara, 2005) / Măriuca: roman (Ed. Gutinul, Baia Mare, 2005) / Maramureş – mândria şi durerea noastră: culegere de studii şi comentarii despre realităţi, fapte şi documente mai puţin cunoscute (Ed. Gutinul, Baia Mare, 2007) / Calendarul naturii pentru Pimpinell şi Pimpinella, pentru toţi copii lumii: valabil pentru fiecare an, iar cu mici diferenţe, pentru oricare regiune din zona temperată (Ed. Gutinul, Baia Mare, 2008) / Găina cea neascultătoare: o poveste adevărată (Ed. Surorilor Lauretane, Baia Mare, 2008) / Restituiri: roman (Bucureşti, Criterion Publishing, 2004) / Nemaipomenita vizită a lui Oimpinell si Pimpinella cu zâna Citrina la unchiul Portocal (Ed. Casei copilului didactic „Maria Montessori”, Baia Mare, 2009).
Alte volume în colaborare.
1) în 2013, în editura Tipo Moldova, Iaşi, în Colecția Opera Omnia, publicistică şi eseu contemporan, a apărut cartea: Romanul feminin românesc, de Ironim Muntean. Lucrarea se ocupă de 16 autoare printre care este la pag. 26-35 şi Teresia Lia Bolchiş-Tătaru, cu romanul „Măriuca” prezentat sub titlul: „Dincolo de durere e destin”. Criticul şi eseistul Ironim Muntean îşi încheie recenzia, cu: „Măriuca,” într’un fel, este echivalentul feminin al lui „Ion” al lui Liviu Rebreanu, cu destule similitudini de destin şi valoare artistică.”
2) Antologia Literară, „Paşi împreună” scoasă de Cenaclul Scriitorilor din Maramureş, Baia Mare, 2013, la pag.217-234 este inclusă şi Teresia Bolchiş, căs. Tătaru.
3) Premio Internationale Il Convivio, Sicilia, 2012: Primo premio assoluto racconto in lingua romena: „Mona” Bolchiş Tataru Teresia, Augsburg, Germania.
4) Muzeul Literaturii Române, Iaşi. DIPLOMĂ. Se acordă Premiul Galeriilor Anticariat d-nei TERESIA BOLCHIŞ în cadrul Concursului Național „Ion Creangă”, ediția a XXII-a Zilele Bojdeucii „Ion Creangă”, ediția a 48-a. Iaşi, 13 aprilie, 2014. Director, Dan Lungu, Preşedintele juriului, Constantin DRAM.
*
„Stimată doamnă Tătaru. Felicitări pentru curajul de a tipări în exil proză românească de calitate. Dumnezeu să vă ajute şi mai departe în eforturile dumneavoastră literare, chiar dacă lacrimile despărţirii vă podidesc adesea. Cu toată stima.“ (Sergiu Grossu, director, „Catacombes”, Courbevoie, Franţa, 14 februarie 1989.
*
„…Volum care ne prezintă o scriitoare iscusită, un suflet sensibil,capabil să prindă, într-o fugară imagine de viaţă, o lume eternă de sentimente (…). (D.C. (Dan Costescu) Lumea liberă, New York, octombrie 1988.
*
Radio Vatican, 15/16.02.1989: „Cartea doamnei Tătaru cuprinde ceva cu totul original – mi se pare – deoarece vrea să fie o reconstituire – pentru generaţiile viitoare – a unor aspecte din trăirea vieţii româneşti din Ardeal în perioada înscăunării în ţară a „democraţiei populare”, adică a regimului de astăzi. (…). (Mons. Pierre Gherman, Bruxelles)
*
Profesoara Tătaru, cum este cunoscută în ţinutul nostru, s-a afirmat prin activitatea sa didactică, dar şi prin activitatea sa de scriitoare şi prin cercetarea sa ştiinţică în domeniul ştiinţelor naturale. Lucrările sale ştiinţifice sunt şi reflectă solida pregătire universitară şi preocupările sale practice de cercetare după modelul mentorului său, prof. Alexandru Borza de la Cluj. Sunt numeroase semnalări în presa locală despre acţiunile sale de cunoastere a naturii şi de cercetare sub aspect inedit a florei locale. Rodul acestor cercetări sunt cărţile: Baia Mare, ghid turistic, 1967, Ocrotirea naturii în Maramureş, 1970 şi Monumente ale naturii din Maramureş, 1976. În acelaşi an, a plecat din România, stabilindu-se în Germania, unde a lucrat ca botanist la Übersee-Museum din Bremen, apoi s-a mutat în Augsburg, landul Bavaria. Cartea care o individualizează în lumea cercetării florei româneşti este Terminologia botanică creştină la poporul român, din 1993. (Prof. dr. Vasile RADU, Săcălăşeni, 1 iulie 2010)
*
„Am primit volumul „Măriuca” şi am parcurs cu mult interes paginile acestui roman, care este mai mult decât o „poveste,” în el găsindu-se multe mărturii despre realităţi ai anilor scurşi. Dumnezeu să Vă răsplătească strădaniile scriitoriceşti dându-Vă încă ani mulţi de viaţă pe lângă cei 70 împliniţi. Cu aceleaşi sentimente de totdeauna”. (+ Mitropolit Nicolae)
*
„Teresia Bolchiş Tătaru ocupă un loc aparte în galeria scriitorilor români din exil. A părăsit România cu cei doi copii, soţul rămânând în ţară; decizie cardinală care i-a înrâurit cursul vieţii, imprimându-i schimbări şi adaptări esenţiale. Condeiul ei, pornit ca o recuperare, la o vârstă respectabilă, când timpul i-a permis mai mult, redă cu talent evenimente, scene, descrieri din România aflată sub teroarea comunistă, care a desfigurat tânăra generaţie de intelectuali a infloritoarei perioade interbelice. A trăit intens vremurile de după al II-lea război mondial şi le aşterne pe hârtie cu sinceritate, ca o mărturisire în faţa cititorilor, unii din ei auzind pentru prima dată de grozăviile regimului comunist ce a sugrumat ţara în cea de a doua jumătate a secolului trecut. Cărţile ei se citesc cu nerăbdare, dialogul este captivant, descrierile personajelor sunt desăvârşite, bine ancorate în realitatea socială, ficţiunea complectează compoziţia, imprimându-i valoarea unei capodopere”. (Alexandru Tomescu)
*
„Comunismul mie mi-a răpit cei mai buni ani de creație. Ajunsă în Occident am căutat să recuperez anii pierduți, prin zeci de articole şi cărți. Debutul literar în volum, la In Dumitru Verlag, Aprilie 1988, cu „Comoara pierdută” povestiri albe, gri, negre şi albastre, cu o prefață de Radu Bărbulescu, carte care „mă reprezintă cel mai bine” comentată, la ora aceea la Radio Europa Liberă, BBC şi Radio Vatican, iar părintele ortodox, Ichim, în recenzia din „Cuvântul Românesc” Canada, Aprilie, 1989, a spus că dacă ar fi întrebat care este cartea anului 1989, una ar fi „Comoara pierdută” de Teresia B. Tătaru. (Teresia B. Tătaru)
Pagina aranjată de:
Ion DUMITRU
München, Germania
aprilie 2015