Cuvânt și iubire

4.4. 78

Veena Gupta, sosită cu tot stângul în ghips, Beri gata de a-și opera gâtul de cancer, Arora, amenințând, după examen, pe oamenii de ordine ce voiau să-i scoată din curte, unde așteptau, cu Veena, taxiul. Poate ar fi bine să-l mai zgândăr pe Eliade pentru propriile-i opere.

5.4. 78

Veena în cârje, Beri bolnav de gât, Arora cu două bandaje la mâna stângă, mușcată de câine – acuma acesta îi era subiectul de examen. După, s-au înființat toți opt la noi, ne-am fotografiat, ei au semnat o scrisoare să obțină anul II, de diplomă, au cântat cântece hindi și punjabi, eu am spus Miorița, acompaniindu-mă de viorița cu o coardă. Îmi sosiseră lucrările lor scrise.

6.4. 78

I. There are some proofs of an articulate, homogenous habituation with the Romanian grammar structures: a 100% understanding of utilisation of preposition; familiarity with the verb; the surpass of difficulties in realisation of agreements, also as confirmation of theory of progress by error in language; II Elegant and accurate, free or reflective with some small exscusable hesitations or momentary renunciations, the translations can just impress for only first year of Study of Romanian language, also from the writer Geo Bogza’s adaptation.

Nansi a prins peste Australia o voce românească – o delegație chineză a ajuns la București, după India și Pakistan. Probabil e București IV, așa pare după cum discută Helsinki. Aldo Moro. Oare Dumnezeu există? În Muenchen e trecut de 9 pm, aici, în Delhi, e miezul nopții și jumate. Aveam o presimțire pe Via Appia la Catacombe privind cu drag la dansatoare, îmi slăbeau puterile călare pe armăsar și lui îi scădea pasul până s-a îmbolnăvit de scorbut, ascultam Montecarlo într-o limbă nordică.

7.4. 78

Alergia „la cald” o cuprinsese pe Nansi, era neliniștită mai ales să nu i se întâmple la fel fetei. Trecuse de două noaptea, am rugat-o să completeze formularele de examinator și, într-adevăr, dimineață nu mai avea chef de așa ceva. Am ajuns curând – depusesem hârtiile de examen – la Roy, universalul „doctor bun”, care i-a luat pulsul, tensiunea, i-a prescris o injecție cu cortizon, două pastile, analiza sângelui (luat imediat mai apoi) și a urinei (Nansi a primit un pahar; urina, prin M.D. – p. m. – este cumva politică – o valoare – a lui Nansi era tulbure); asistasem la o consultație colectivă, aparent rembrandtiană, a unei femei în alb.

Ceva foarte comun, spusese dr. Roy, alegia la cald, în scurt timp va dispărea. Pe drum, Nansi nu putea merge, voia să vomite, am ajuns acasă, ea cerând două pături.

Primisem, în departament, Scânteia, câteva numere, inclusiv cel din 29 martie (Hotărârea Comitetului Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român cu privire la dezvoltarea legărutilor de prietenie, a colaborării și schimburilor cu alte țări în domeniul culturii, educației, științei și informațiilor). Aproape ciudat: aflu de la C-tin G., care, suspect, mă vizitează, că România Literară mi-a publicat scrisoarea din Delhi și o notă despre Indore-ul nostru.

Bucurie națională a tipăririi, interdicții internaționale. O clipă, și Nansi s-a bucurat din alergia ei. Bursa i-a fost aprobată în minister, spune același. Mâine e o conferință a lui St. V. la amba, urmată de un grătar – am refuzat – Nansi spera în vreo înghițitură de alcool – dar medicamentele?

8.4. 78

Geo Bogza, eu și studenții indieni, care, primii, și-au dat examenul pentru certificat în limba română. Au tradus câteva rânduri din Tablou Geografic – cum, ca la Cantemir, strămoșii românilor au privit Dunărea și Marea, din Capați, la răsăritul soarelui. După autorul Cărții Oltului, Dunărea a făcut să se vorbească cel mai mult despre România, ea însăși a vorbit. Familiaritatea cu Eminescu a dat gafa unuia că România ar avea un singur poet. Am revăzut împreună filmul Constantin Brâncuși, realizat pe scenariul meu de Sorin Stratilat, în lectura Irinei Petrescu. Caragiale e „tradus” cu „scrisoarea ei pierdută”, „scrisorile mele” „scrisoarea mea”. După ce sursă insidioasă, Iorga a fost „reacționar omorât de copiii lui, legionarii”, figură luminoasă a fost Luminița Filipovici.

9.4. 79

Aseară, apologia lui Ghiță Ionescu (Șt. V.). Apoi un cult dezafectat, la radio, al Caietului de L’Herne pentru Eliade, indirect desființat, prin analogii aneantizante, abia reînfiripat în sufocările teziștilor și antiteziștilor simetrici cu cei de la noi de acasă, prin alte analogii, native, brâncușian-eminesciene. Măcar cota informațiilor și accentelor (mi-au convenit cele iezuit pro-Noica) sporea o poză misterioasă, de neștiut – dar oamenii aceia nu au fantezie, deci ceea ce discută în fel și chip trebuie să fie real, cel puțin ca psihologie, fetiș or refulare apatridă.

Tămâie autentic necrologică – de ce? Mă închin și eu să ia premiul Nobel, doar că ăsta nu se dă pe aceeași filieră, poate. Am mai surprins India, ca o cauzalitate risipită printre populația indexului eliadin. În plus, Eliade pare, pentru acei comentatori, întâi pentru ea, un pretext de a impune (ex)nume – n-am nimic cu băiatul disperat și astfel deficient care e Culianu, dar a face, ca Paleologii din Pogorilovski, un uzaj din calitățile și prezența lui este ca și cum te-ar chema Monica Tarabe(ga).

Neta(ji) e doar conducătorul. Neta ji, dispărutul. Toată presa de azi, articole. O notă, vizită NC în China. Cea mai mare dezamăgire (?) – înfrângerea lui Borg de Năstase – și-n titluri. Eu, fericit?

Ashok Beri acceptă să apară în piesă, cu numele său, dar eu am renunțat. Decorul este: stânga, o scară ce urcă, dreapta, egal, un coridor ce duce spre o ieșire luminată, pe lungimea scării – pe scară pot să mai fie sfinți și păcătoși, orbi și vizionari, la stadii diferite – de ce mi-o fi plăcând cineva care să-și dea replici de peste ani? Pentru a demonstra inconsistența trecutului altfel decât ca viitor și repetare? Ashok speră să fi scăpat de cancer – doctorul i-a spus că, în timp, gâtul i se va repara de la sine.

Di, calule măiestre, zice Nana. Păcatul micii meditații, mari or fi coșmarele fiziologice, obsesionale, thanatice. Sanscrită. Când iubesc și te iubesc, voi iubi cum am iubit? Cum iubeam și cum iubesc? De ce te iubeam în cântec, de ce te cântam iubind?

Alexandra-Maria Anca – Drawing Ist Prize. De aceea, poate, n-am rămas printre judecători. Multă lume la serbarea de sfârșit de an. Copii gătiți colorat. A-M A – Fancy Dress consolation prize. Nana, tu care ești dansatoare și matematiciană – toți te-au lăudat că ai cântat frumos „Iepuraș” și Chiț pe nas. Ludmila ne-a felicitat. Tu mă sărutai, din când în când. Premiile erau un avion scânteietor, iar consolarea – un minunat evantai. Astfel ne pregătim de culcare.

Moară a bananierului

tu dansezi cu avioanele

întunericul nu se urnește

din noaptea elicelor.

În peisajul liniștii

strigoii vor striga.

Ce să crezi mai apoi

când adorm vecii tăi

să nu-mi spuneți numele

să nu-mi ștergeți urmele

mai bine era acasă

dormeam noaptea fără coasă

10 aprilie 1978

Primesc studenți care pozează, se mint și între ei și mă întreabă dacă nu mă plictisesc fără clasele de dimineață. Mi-am tradus în engleză dactilo articolul din RL, mâine îl trimit. Poate mă abat cu Nana pe la Shastri Bhavan – cum o fi timpul.

Nansi a mai trecut o zi de alergie, cu buzele umflate. Doamne și toate înăuntru, poate și inima, de sperat nu și creierul, îi sunt cuprinse de lavă alergică incoruptibilă. Azi a făcut două injecții de cortizon, n-a acceptat calciu în venă. Cred că trăiește intuiții foarte nobile, dar: mi-au fost atinse organele interne. Nase ne-a scris că Gramatica fanteziei va merge la tipar, nimic despre casă.

Ce e viața? A, jivan. Moartea? Mărtia. Ăsta ce e? Tarbuj. Harbuz, pe românește. Yogindra e convins că Arora se prefăcuse, la examen, mușcat de câine. E de acord că fiecare e joker. Nici unuia nu-i place muzica clasică – veena, sitar, sarod, numai ghitară și cântece din filme (filmi gane).

Pe căldura năpraznică de-aici n-o să am mai mult decât să consemnez câteva senzații. Apropo de misterul lui Eliade, evident că e de proveniență reală, indiană, demitologizată înainte de urcarea în sacru. Nu numai el poartă mister, oricine, el nici n-are nevoie – cui, găsește – să-l reveleze. Se mută în el.

Nana își spune Yamini Kishnamurti, lord Shiva, Lord Brahma. Beri n-a venit cu șahul. Cred că fiecare vrea să-l mint în schimbul propriilor spuse. Cum se zice în românește Happy birthday (aluzie la mine)? Nansi incendiată, toți rumegând nopților rumegarea. Timp geometrizat politic.

12 aprilie 1978

Nu i-am auzit pe studenți spunând libertate, totdeauna însă Dumnezeu. 40 de grade peste zero psihologic. Azi am 34 de ani peste același zero. Ce psihologie a libertății să aibă un copil de țăran în prima lui zi de viață, dacă nu nașterea însăși? Netaji numit plebeu zilele trecute la Londra față de patricianul Nehru.

Aș traduce pe Tiruvalluvar în versete, asonanțe, proverbe, dodii, ca pe un creator paria, liber în absolut în fața Geetei, a tradiției. Și traducerea poate însemna libertate. El ar fi trăit între 800 și 1000, contemporan sfândului dac Nicetas din Remesiana. Ar fi creat, totuși, cu două mii în urmă, spune (Justice) V. Subrahmanyan care leagă declarația lui Tiruvalluvar – toți oamenii sunt egali – de declarația americană de independență. După cum bărbosul dr. G. U. Pope, în secolul trecut, întâlnise cu drag învățături ale lui Iisus în Kural. Iar piesa mea Kama-ex va avea personaj-cheie pe Tiruvalluvar. Dl. Ardouin îl traduce pentru francezi.

Mai toți tinerii vor să meargă la Bombay. Trebuie cumpărate bilete cu o lună înainte. Este 12 noaptea. Ascult, la radio, muzică sitar. Vom încerca în mai să ajungem la Bombay. Apoi ne vom întoarce în nord. Timpul este totdeauna scurt. Nopțile promit tot mai puțin. Nimicul nu se mai deduce. E ușor să fii modest când depinde de propria-ți amintire. Interpretul sitari își sacrifică asemeni unui fum misterul prim al ființei.

14.4. 78

Eminescu în sanscrită, un principial nonsens și totuși… traducerea din românește a lui Joshi… prima lectură… manuscrisul poemului său dedicat bătrânului dascăl în metru aria … cu versuri din strofă de mărimi foarte diferite, dar în plină continuitate… eu ascultându-l cred că am prins o minge pe care numai eu o vedeam, o pasasem și, așteptând-o, o primeam.

Nu mi-e bine poate caldul rău n-ar fi pe frig orar

Aș mai scrie două vorbe să-mi dau sufletul afar

Ca un joc de parodie trist precum știu să-l îndur

și un șah cu indianul ce sosise din Kanpur

El deschide indiana eu sar două pătrățele

deci internaționala fără cântece de jele

în curând ne părăsiră elefantul și cămila

de-am rămas cu ochi atâta dus vazirul raja mila

Când veni femeia dragă adunată din căldură

cu deșertul în spinare și cu sufletul la gură

Te rog fii Fata Morgana nu mă pedepsi cu tine

tot de foc o arătură peste oase și în vine

Lasă vijelii în valuri suflarea să nu-ți înceți

șahul nostru e în țăndări câți suntem atâtea vieți

Calcă-n câmpul de poveste dintre munții de acasă

Cârja brațului meu simte altă cârjă răcoroasă

Ne așteaptă calul Gora ce în veci să ne abată

Hati printre elefanții lui de lemn nu se arată

Nana a desenat „un copil, o floare, tot ce e frumos”. Un fluture încarcă vasta foaie a florii singuratice. O, Ierusalime – convorbirile Carter-Ceaușescu. Nansi se temea de floare: dacă de la ea vine alergia? Suspectează orice, poate și persoane. G.B., bineînțeles, ne mai punea pe calea lungă a Holy Family Hospital, mai ales că Roy n-ar fi atât de bun diagnostician, fratele d-rei Sh. murind etc.

15.4. 78

Am încălecat pe-o lingură scurtă, să trăiască și-ăl de-ascultă. Nana: și-am încălecat pe-o floare, să trăiască și coada ei; și-am încălecat pe-o gura leului, să trăiască și iarba; și-am încălecat și pe-o frunză, să trăiască și-ăl de frunză; și-am încălecat pe elefant, pe cal, pe munți, pe nori la infinit. Țânțarii ne înnebunesc, noi, fiare bătrâne, îi vom omorâ, dar zvârcolirile copilului?

Adesea ascult radio Australia. Ascult și Europa. Dar mai ales Asia. În zori am mers la ashramul universității de-am început practica yoga (kundalini, pranayama). Înapoi, dormitam, acasă, am găsit două scrisori, una de la tatăl meu și cealaltă de la Ministerul indian al educției cu acordare de bursă pentru Nansi, de-am ieșit la 40 de grade, să mă îngrijesc de cele trebuincioase, s-o iau și pe Nana de la grădiniță. Nansi azi n-a făcut cortizon, prima zi după alte zece.

De vorbesc în satul nostru pot s-audă și străinii

Azi mă abătui din cale să fac yoga kundalini

Cu picioarele în cruce mâinile la pancreas

scapi de diabet sau alte suferințe într-un ceas

Dar ce se alege-n urmă pe la patruzeci de grade

nu știu eu astrologie să arăt mai cumsecade

Norocul că-mi scrie carte mai din sus de primărie

tata de la stupi ce dulci mi-s viforâți și pe hârtie

De-i răspund s-o țină taină ori de veste și comunii

cum că noru-sa cunoaște personal pe Sakyamuni

Și fiind așa destinul de malarie scăpat

au luat o doctorie să se facă doctorat

rasă ori prezicătoare (nava rasa-s sentimente)

unul altuia în viață să ne fim medicamente

16.4. 78

De ce scriu scrisorile în caiet? Pentru că nu ajung, prin sistemul nostru birocratic așa de anticultural, dacă nu antiromânesc. Dă-mi o mie de rupii să tipăresc… Nu dau… Scrisoarea I… N-am. N-ai? Dai mașini mici celor ce te ajută cu talent să compromiți o cultură și te crispezi la o idee? Voi plăti din buzunar, dar tot nu te înțeleg ce ai cu partidul, adică te face să refuzi trimiterea unor ziare pentru conducerea facultății. Mi-ai văzut ochii, ține-mi-i minte.

Cu intuiții cinstite și în definitiv constructive, văzând oameni poate cu școală, dar proletcultistă, alții fără idee de cunoaștere sau cultură însă cu un dezvoltat simț al posesiunii, al bălăbănelii în facilități trecute, gândindu-te, antiactivismul birocratizat perfect, antiindividualismul de un feroce egoism de grup organizat, luând seama la avansul rotirii altora și considerând unde se poate găsi ultima, vesel fumată poziție, iată că nu poți dormi, nu-ți găsești liniștea, te sufoci – din ce țară ești, dintr-o cultură, cum nu autorăzbate aici?

Nu-mi permit să am nicio viziune, la ce bun, în ce irosire păgubitoare la sigur. Păcat de creatorii resacrificați. La ce simt o oarecare prostească indignare? Vom munci în Himalaia. Rămăsesem la dispariția lui Netaji, la sinuciderea lui Babhu – mai ales acesta din urmă parcă mă îndeamnă să-l urmez (doar nu sunt bolnav; cupa mondială la hokey, nu la handbal, nu la poezia română).

Copilul plânge în somn. A căzut cu fața de pietre. Nansi îmi reproșează că nu e aer. Am trecut de 40 de grade pe toată linia, asta e. Odihna de ce-o mai fi având nevoie când viața se împuținează văzând cu ochii, după miezul nopții?

18.IV. 78 (marți)

8 – 8.30 Gandhi Bhavan, yoga (Budhiraja a trecut să vadă locuința noastră). 8-8.30. Cu Nana spre Nursery School, printre palmieri. 8.30-10. Dialog cu Hodja Faruqi despre influența musulmană în cultura română, cu accente asupra balcanismului, hogismului, dobrogismului etc. El a preferat, pentru traducere, Scrisoarea III de Eminescu, nu cea dintâi. Mi-a împrumutat, în loc de versuri, o biografie a lui Ghalib. I-am depănat cuvinte turcești mâncând harbuz persan. 10-11.30 Lectură Eminescu.

12 – 14.00 Scânteia, România literară, Flacăra. Ștefan Andrei, ministru de externe. Piese publicate în RL, inclusiv Țepeș-ul lui Vulcănescu (după cel al lui Sorescu de cu câteva numere în urmă) – discutat împreună anul trecut. Voi trimite și eu lui G. Ivașcu Kama-ex – cine știe, poate o publică. Chimistul R. C. Mehrotra, vice-cancelarul universității, mi-a răspuns la scrisoarea mea prin care-i semanalam în Lumea menționarea științei chimice românești în Venezuela și R.F. Germană – spunând că a avut mare profit.. Probabil va vizita România. (Ziarele scriau azi că s-a internat în spital, la Pant). 14.30 Ramayana pentru Nana.

18 Gandhi Bhavan. Swamiji. Sfânt din sud, așteptat în cântece devoționale, pe drum presărat cu flori, capete prosternându-se. Apariție firească, toată lumea s-a ridicat din lotus. Sfântul este radios. Imensa barbă neagră i se pierde în veșmântul oranj sângeriu. Pe fața oacheșă îi strălucesc gravi chiar dacă râzând ochi înțelepți, oricum atenți la lume. S-a așezat pe cea mai înaltă poziție. Cântece, discursuri în onoarea lui. D-na Mutatkhar. Decan al Facultății de muzică, e solistă.

Curând sfântul recită mantre sanscrite, traducându-le în hindi apoi. Deodată cântă, mângâios, puternic nu atât ca voce, cât prin efect, tot auditorul preia automat frazele, într-o fericită dăruire, neîndelir. Sfântului îi scapără privirile în valuri, instrumentiștii, la sitar, tabla, armonium se mișcă în transă. Fără cânt, cu Dumnezeu. Prezența sfântului este compensatorie.

Vrea o poveste să se versifice

norii de azi fulgeră și plouă

eu mă presar peste otrava de șopârlă

Dacă mă scol în Himalaia

voi medita la eminescianism

grăbind spre Kama poate n-o să mor

19.IV. 78

5.30 a.m. Moro executat. 6. 00 – 7.15 Gandhi Bhavan (blândului Budhiraja i-a urmat un guru aproape violent, ca întru o altă accepție a zvasticii lui Ganapati.) Târzia apariție a lui Pant, cu invitarea mea la 6 seara, la el acasă, când avea să primească vizita lui Swami ji. 8 – 8.30. Cu Nana printre palmieri. 9-11.30. Lectura replicilor din Ex-Kama (în italiană, Skama). 12.30 – 15.30, la Pant Hospital (invitați sâmbătă la 17.30 de Gulati în Defence Colony). 16. 00 Buddhist Studies, fără Singh. 18. Întâmpinarea lui Swamiji în casa lui Pant. Nana i-a spus cum o cheamă, se arăta interesat de România. 19 – 21. Cu Ardouin – bursă Nansi, publicarea lui Eminescu în limbi indiene, geniu-influențe, traducerea dodiilor (forme de viață) lui Tiruvalluvar. 22. Oboseală. Lună. Țânțari.

20.IV. 78

Am fost fericit, am zis. Și Swamiji a fost fericit, mi-a răspuns d-l Pant Cum? Mi se păruse absent, gândind în altă parte, abia zărind trupurile prosternate. Mulți sfinți vin pe aici, precizase P., apoi îmi descrisese stadiile yoga, cu un mai slab accent pe cel dintâi, prana. La fiecare 12 ani, vârsta e importantă (36). 8 – 8.30. Cu Nana la palmieri, desculți, prin iarbă, aruncând mingea. Era găină, o luase un palmier, ea a chemat o vulpe care a mâncat palmierul bucățele-bucățele.

21. IV. 78

Fervoarea eminesciană ce m-a cuprins de câteva zile este legată de yoga, poate, dar și de o intuiție umilă a invalidității metodelor în aceste zone mândre, ermetice. Indianismul fără India, măreț la Max (Muller) poate (s)cădea la Arion (Roșu). O aud pe Amita (Bhose) cu shanti-repaos. Cicerone (Poghirc) cu mantra supremă. Cineva tot zicându-mi să închid ochii, să-i deschid înăuntru.

Făcând ori nu yoga, el era, el cuprindea dimensiunea religioasă a Vedelor și Upanișadelor – doar temperându-se prin cunoștința filologică , dovedibilă și prin mijloace descriptiv-statistice. Am o reprezentare ciudată, o retragere într-o societate compact-germană, medievală, îmbrăcăminte, perucă și sunet interpunându-se modului cosmic real.

Pentru poet, timpul miturilor și religiilor era concret, vechi sau viitor, dar prin efortul lui îl sincroniza etape și epoci, încât noi uităm de Rig Veda veche, plasând-o în timpul vieții eminesciene, tragem curcubeu de yoga pe dogmaticul spirit și trup germanic, ocolim erudiția catafatică nenumindu-ne înșine pierduți și uitați, într-o trezvie latino-sanscrită botezată atic și carpatic. Numai el însă este contemporan eternității, noi având iluzia timpului prin lucrarea lui împărtășită la timp.

Cât ar fi de greoi, prudent, la nivelul formei, P. are o intuiție a Upanișadelor în latină citite de Schopenhauer – de ce nu și de Eminescu, într-adevăr, spunând că nu prea sunt citate cărțile flosofiei indiene de către pesimistul german, și lăsând, volens-nolens, să se înțeleagă a se întâmpla la fel lui Eminescu. Taină transmisă între inițiați, ermetizată prin reexprimarea ei neistovită. Ieri (după ora yoga) – 22 lecturi eminesciene în clarobscur și ventilație. Domnița are dreptate cu pericolul religiei pentru poeți, altfel de neînțeles și de neiertat.

Harijanii ar fi avantajați în anumite servicii, în admiteri academice, pentru „origine sănătoasă” – un certificat de harijan, obținut de la țară, uneori preferabil celui de brahman. Măcar dr. Gulati a examinat-o pe Nansi cerându-mi întâi permisiunea. Se pare că dacă nu-și face meseria îl apucă urâtul. Un coleg al lui a studiat și homeopatia. El însuși la văzut pe ViSi care are dureri de cap.

23.IV. 78

După o noapte nedormită, 6-9 a.m. yoga (prelungită acasă, în discuții cu Om Prakash Suchdeva). E Sfântul Gheorghe, Jai Mihai! Zăpușeală smintitoare. Ce diferită e poezia de sculptură, care, cea din urmă, pare toată trup, față de cea dintâi ce va să fie suflet, dar se arată și una și alta trup și suflet întru facere.

Ospeție neașteptată a lui Gâdea care ne-a adus medicamente și o scrisoare de la Constantin Rădoi (nu lumea e mică, satul nostru e mare, de-am nimerit doi consăteni din Bercioiu-Ruda în Delhi. Că ar fi fost trimise mulțumiri din partea președintelui Ceaușescu celor opt studenți indieni din clasa mea.

Ne vizitează Shashi, Charanjit, Viki, Arora, Marek și Lidia. Nansi a făcut înghețată la cub. Raj Kumar a adus flori. Am povestit despre alte asemenea zile, am jucat o partidă de șah cu Arora care tocmai venea de la filmul lui Satyajit Ray Șatranj kekilari ke.

Am vorbit despre Dharamsala, yoga, examene. Nana a pierdut verigheta Rodicăi – toți studenții au căutat-o și, la plecare, îmi sugerau să-i caut. La radio am auzit numele România, se vorbea despre Năstase în hindi. S-a fumat. Nansi a găsit verigheta.

24. IV. 78

Ce s-o fi întâmplat în somn? Ce vale a plângerii. Am amețit făcând yoga, rugăciuni soarelui. M-am rătăcit în Kamla Nagar spre a multiplica Scrisoarea I. Ascultam la un megafon mantras recitate pe nas, fără dicție (vreo superstiție dedusă din scris, oricum, în fața lui Dumnezeu, nu dicția o fi cea dintâi necesară).

Măturătorul unui părculeț s-a dus să-și ia țigări, copiii s-au pus pe joacă, înșirându-și în iarbă hainele și roind-o, care mai de care furându-și cămășile sau izmenele, când stăpânul locului a revenit, calm, zicând superfluu „chello” (roiți-o!). M-am lăsat pe un fel de bulevard, sedus de poza falnică a vânzătorilor de ziare, mărfuri și altele. Ca un ritual, prepararea de chapati și mai ales consumarea clătitei sărate de clienți seamănă a cult puțin profan pentru că ar fi închinat grâului și nu orezului?

M-am strecurat pe străduțe, în interiorul real al zonei, printre fierării și locuințe netulburate decât de sărăcie sau gânduri – bomba cu neutron este îngrozitoare distrugând ființe minunate, lăsând un decor de care nimeni nu va fi curios să-l consemneze, necum să-l râvnească.

Nu mă gândesc la distrugerea lucrurilor, pentru că nu fac marxism, scriu jurnal. Mircea Eliade sau Mircea Malița, scriindu-și călătorii în India, credeam că au absolutizat receptarea realității prin forme de genul „nu voi uita niciodată” sau „am aruncat o cutie de conserve”. O oră de realitate, fie și gazetărească, fie și recogniscitivă în fața și a glastrelor de cuprinderea celor două palme ce se zămislesc trei și patru în minutele învârtirii sub un singur impuls, cu mâna, al roții. Pământul îl preparau în curte copii, mama lor pregătind mâncarea.

Dumnezeu trebuie să existe dacă noi existăm, iar dacă murim și el supraviețuiește înseamnă că a fost. Ne-o spun părinții și cine nu ne povestește? Printre spectacole, bărbieritul, scăldatul – de sine și al copiilor -, prepararea hranei de bărbați și femei, trezirea la viața unei noi săptămâni în princiarele paturi de pe străzile acoperite de cer, dughenele închise în ziua de luni, școlărimea fremătând izolată spre vacanță, câinii care nu mai caută de mult copaci sau ziduri spre a-și slobozi urina, danfuri și miresme, tăcere și fum, fudulie și religiozitate, plăcerea căldurii, a vârstelor, muzicii, biciclismului, căștii, cârjelor, proprietății, seului, vecinilor, maternității, educației, așteptării nunții sau morții, calmul violent nemaiinternațional, calculele, competiția în termenii unei atât de de neschimbat așezări, fericită de a fi așa cum este, de la înfățișarea liber săpată de zodia castei până la ciorchinele sentimental și mizerabil al lumii acesteia.

În sfârșit, am First Epistle în 30 de exemplare, mă aflu foarte curând în fața domnului Harhajan Singh, am noroc de a-l fi găsit pe masă cu Synthese, sub direcția doamnei Bușulenga, revistă pe care ar primi-o curent și ale cărei articole în engleză le-ar citi cu plăcere (în numărul din 1977 avea un articol Paul Cernavodeanu despre literatura americană în România).

Am intrat imediat încă o dată în subiect. Frumosul înțelept (șeful Departamentului de limbi moderne indiene) deplânge moartea atât de tânăr a poetului și sfântului național român, calculează că în 1989 va fi centenarul acelei morți, dorește să citească o biografie a lui în engleză. Scrisoarea I va fi tradusă în punjabi, malayalam și tamilă în ritm, nu în rimă, în telugu, sindi, gujarati, kannada, bengali, asameză și marathi, în proză (poetică, filosofică, am comentat eu, arătându-mă interesat și de comentarii).

Nana îmi vorbește despre tornadă, își amintește că Dumnezeu a trimis un moș să vadă dacă ea e acasă și poate să pornească ciclonul, și întreabă de ce omoară Dumnezeu oameni, eu îi spun că nu el, dar că tornada l-a bătut la cap să-i dea de lucru, că și cele rele îl înghesuie cu drepturi.

Piesa nu vreau să se numească nici Kama-ex (cacofonie cu Anca – vezi Liviu Călin la propusul meu titlu pentru Eres: Capul Călare – bun pentru engleză?), nici Ex-Kama-ex, dar „L-am visat în somm pe Kama”, întru adeverirea orelor mele indice, a vieților românești și morților eminesciene, toate speculate pe temeiul unor trăite românisme în India, unor îmbrățișări inspirate de Kama și retranspuse în religia familiară tinereții Sfântului Gheorghe.

Și maestrului panjab îi mai spusesem că nu știu, nu cred a fi vreun alt poet național neindian atât de indian ca Eminescu. Mi s-a părut că mă încuviința intuitiv: oare, până în 1989, se gândise să dea el vreo carte și în rimă din Eminescu?

 

George ANCA