Cuvânt și iubire

PSALMUL 34

 

Judecă Doamne pe cei ce-mi fac necaz

Care se luptă cu mine prin sate

În cuvinte sunt blesteme lăsate

Are drum cugetul meu în orice caz

 

Să se veselească de mântuire

Dar am smerit cu post şi rugăciune

Gândurile rele sunt azi tăciune

Din lumea reală trec în nefire

 

Scoală-te şi ia aminte de mine

Judecă-mă după dreptatea Ta azi

Desparte prin vreme răul de bine

 

Ruşinaţi şi înfruntaţi păcătoşii

În minciuna lor suflete să nu cazi

Liber spre ceruri doar ca albatroşii

 

 

PSALMUL 35

 

Prin veac cel viclean născut să urască

Graiul gurii lui arde de vicleşug

Răutatea va  creşte până-n coşciug

În urma lui vin diavolii să pască

 

Doamne în cer este mila Ta sfântă

Şi adevărul Tău drept până la nori

Din izvorul vieţii lumina cobori

Dreptatea Ta e-n inima mea frântă

 

Mâna celor răi să nu mă clatine

Să nu vină peste mine mândria

Mila Ta celor ce Te vor pe Tine

 

Dreptatea Ta celor drepţi la inimă

Cei care nu pot cultiva trufia

Numai iubirea de frate m-animă

 

 

PSALMUL 36

 

Prin veac pe cei ce viclenesc nu-i urma

Ca iarba verde curând se vor usca

Prin ger de cer nu bâzâie nici musca

Cei ce fac fărădelegea pierd turma

 

Descoperă Domnului calea ta grea

Nu râvni după cel ce sporeşte-n gând

Să nu vicleneşti pe ei din jur plângând

Si cei blânzi vor moştenii chiar de n-ar vrea

 

Iar cei ce viclenesc de tot vor pieri

Mult mai bun este puţinul celui drept

Decât unui bogat  păcătos  să-i ceri

 

De gura celui drept e acest spirit

În vreme de necaz spre cuget mă-ndrept

Casă de rugă să-mi fac din orice mit

 

 

PSALMUL 37

 

Nu cu mânia Ta să mă mustrii  vreau

Nici cu iuţimea Ta să mă cerţi acum

Săgeţile grele s-au înfipt în drum

Fără Tine visele lumii mureau

 

Au putrezit toate oasele mele

De la faţa mâniei Tale au răni

Gârbovit şi chinuit până la vămi

Amară-i viaţa mea prin fapte rele

 

Toate pe lume sunt deşertăciune

Nu-s ocara celui fără de minte

Comorile dincolo sunt tăciune

 

Auzi rugăciunea mea sfântă Doamne

De sufletul meu drept aduţi aminte

Să mai gust din rodul acestei toamne

 

 

PSALMUL 38

 

Ca să nu păcătuiesc cu limba mea

Păzi-voi căile mele curate

Orice păcătos stă-n cele furate

Doar spiritul sfânt se hrăneşte cu stea

 

Chiar fă-mi cunoscut Doamne sfârşitul meu

Ca un chip trece omul dar în zadar

Se tulbură ,strânge comori fără  dar

Să le lase zestre oricărui ateu

 

Nu-s ocară celui fără de minte

Lacrimile mele să mi le mai treci

De rugile mele să iei aminte

 

Auzi rugăciunea mea de om singur

Până când voi părăsi triste poteci

De credinţa mea vreau să Te asigur

 

 

PSALMUL 39

 

Am aşteptat pe Domnul şi m-a văzut

A auzit rugăciunea mea dreaptă

Jertfă şi prinos n-ai voit pe treaptă

În ardere de tot şi vis n-am căzut

 

În capul cărţii e scris despre mine

Am vrut şi legea Ta în inima mea

Bine am vestit dreptatea după nea

Toate relele vreau să se termine

 

Ai pus în gura mea cântare nouă

Doar spre ajutorul meu ia aminte

Desparte această lume în două

 

Domnul se va îngriji de cel sărac

Truditorului  îi va fi părinte

Cu spiritul divin sufletu-mi îmbrac

 

 

PSALMUL 40

 

Fericit cel ce caută la sărac

În ziua cea mai rea îl va izbăvi

Durerea din ură se va isprăvi

Cu cele mai curate fapte mă-mbrac

 

Pe patul durerii să mă salveze

Vindecă sufletul meu că am greşit

Din minciuni şi fărădelegi am ieşit

Doar spiritul divin să mă vegheze

 

Visez la raiul hranei celei cereşti

Omul care a mâncat din pâinea mea

Dacă nu veghezi prin timp cum ai să-l creşti

 

M-ai întărit înaintea Ta în veac

Am avut forţa să trec de soarta rea

Numai prin Tine Doamne am găsit leac

 

 

PSALMUL 41

 

Cum doreşte cerbul izvor de ape

Chiar aşa te doreşte sufletul meu

De Tine Doamne sunt însetat mereu

Gândul spre Tine vine să se-adape

 

Cei ce Te vor chema  întru adevăr

Din pricina vieţii cea fără de trup

De toate cele rele am să mă rup

Cum cad toamna fructele coapte din măr

 

Azi va porunci Domnul milei sale

Iar noaptea cântarea Lui de la mine

Voi rătăci pe căi universale

 

Doar cugetul să mi se lumineze

Când voi traversa de la rău la bine

Să  învăţ vremea rea să mai ofteze

 

 

PSALMUL 42

 

Să mă aperi de neamul necuvios

Departe de omul nedrept şi viclean

E Doamne întărirea mea peste an

Durerea de vrăjmaş mi-a ajuns la os

 

Trimite raza şi adevărul  Tău

Acestea m-au povăţuit şi condus

Pe muntele Tău cel sfânt tainic adus

În jertfelnicul Tău nu-i nimic de rău

 

Cel ce veseleşte tinereţea mea

Lăuda-Te-voi  întru alăută

Cum mai vibrează lumina dintr-o stea

 

Suflete al meu pentru ce eşti mâhnit

De nu poţi lăsa astă viaţă slută

Că-n mântuirea lumii visez tihnit

 

 

PSALMUL 43

 

Cu urechile noastre am auzit

Bătrânii noştri părinţi ne-au spus nouă

Lumea aceasta se împarte-n două

Cei buni Doamne tainic i-ai călăuzit

 

Şi mâna Ta popoare a nimicit

Iar pe părinţi i-ai sădit şi înmulţit

Chiar dacă erau pe muchie de cuţit

Pe toţi vrăjmaşii noştri  i-ai isprăvit

 

Cei ce ne urăsc pe noi ne-au jefuit

Datu-ne-ai pe noi ca oi de mâncare

Toată onoarea jertfei s-a prăfuit

 

Pe calea Ta nici un rău n-am săvârşit

Scoate-ne Doamne din gheare avare

Şi nu ne lepăda până la sfârşit

 

 

PSALMUL 44

 

Limba mea e trestie de scriitor

Ce scrie iscusit prin calendare

Pentru adevăr şi dreptate mare

Cu litera sfântă scrisă-n viitor

 

A Ta frumuseţe şi strălucire

Încadrează-ţi  arcul şi propăşeşte

Pentru adevăr când împărăteşte

Popoarele vor găsi vieţuire

 

Smirna şi aloca îmbălsămează

Din palate de fildeş cântări sfinte

Să ne bucure inima-n amiază

 

Dă-ne mila milostivirii Tale

Poporul îşi va aduce aminte

Cum se va naşte fructa din petale

 

 

PSALMUL 45

 

Toată scăparea şi puterea noastră

Ajutor întru necazuri din ţară

Dat-a Cel Prea Înalt ultima oară

Cum miroase lumina într-o glastră

 

Nu vreau să se despartă de gândul meu

S-au cutremurat apele şi munţii

Cel Prea Înalt a sfinţit zona frunţii

Lăcaşul Lui în lume sfânt curcubeu

 

Dumnezeu e-n mijloc de cetate

O va ajuta dis-de-dimineaţă

Vedeţi voi oameni de orice etate

 

Minunile sfinte puse pe pământ

În fiecare psalm vibrează viaţă

Cu puterea Ta fac aprig legământ

 

 

PSALMUL 46

 

Toate popoarele bateţi din palme

Strigaţi spre cer cu glas de bucurie

A fi cu cel sfânt e mare  mândrie

Doar atunci viaţa urcă pe culmi calme

 

Moştenirea Sa alesu-ne-a nouă

Frumuseţea lui Iacob ce-a iubit-o

Împărăţia sfântă a zidit-o

Numai poate nimeni s-o rupă-n două

 

Împărat a tot pământu-i Dumnezeu

Cântaţi cu înţelegere peste neam

Şade pe tronul cel sfânt al său de zeu

 

Văd pe Hristos în candele aprinse

Când intră lumina din geruri pe geam

Simt din infinit spaţii necuprinse

 

 

PSALMUL 47

 

Lăudat Domnul pe muntele cel sfânt

Munte din Sion – cer de miază –noapte

Din zenit trimit minunate şoapte

Întru bucuria acestui pământ

 

Cetatea Impăratului Cel Mare

În palatele ei se mai cunoaşte

Sunt dureri ca ale celei ce naşte

Cu vânt scufundă corăbii pe mare

 

Pe ei acolo cutremur i-a cuprins

Puterea Domnului e fără margini

Am auzit şi-am văzut cum s-a aprins

 

Ca să povestim neamului ce vine

El ne va paşte pe noi în vii pagini

Dacă mâine fi-vom ceruri străine

 

 

PSALMUL 48

 

Ascultaţi toţi cei ce trăiţi în lume

Gura mea va grăi înţelepciune

În orice rugă se află minune

Peste inima mea vor cade brume

 

Oare de ce mă tem de ziua cea rea

Când mă vor înconjura vrăjmaşii mei

Se cred în puterea lor ca nişte lei

Şi averea lor este mare şi grea

 

Vrea în sunet de psaltire gândul meu

Când văd prin veac pe cel înţelept murind

Cum moare nebunul şi orice ateu

 

Că la   moarte omul nu va lua nimic

Slava lui se va stinge ca-n negru grind

Ce rămâne oare dintr-un spaţiu mic

 

 

PSALMUL 49

 

Domnul a grăit şi-a chemat pământul

De la răsărit şi până la apus

Din Sion strălucirea Lui am dedus

Foc înaintea Lui să ardă gândul

 

Împrejurul Domnului vifor mare

Chema-va cerul de sus şi pe pământ

Să judece poporul său cu avânt

Cei ce-au făcut jurământ prin altare

 

Dumnezeu din cer judecător este

Toţi cei care s-au hrănit fără muncă

Şi-au spus lumii cea mai falsă poveste

 

Şi limba lor a împletit vicleşug

Celor din jur n-au dat decât poruncă

Nu vor avea linişte nici în coşciug

 

 

PSALMUL 50

Miluieşte-mă Doamne cu milă grea

Şterge fărădelegea mea din trecut

Rău înaintea Ta naiv am făcut

Şi în păcate  m-a născut mama mea

 

Celei ascunse tainei mi-ai arătat

Auzului meu vei da poezie

Oasele smerite vor fi hârtie

Prin lumea ce vine să nu fiu ratat

 

Duhul Tău Sfânt nu-l  lua de la mine

De la faţa Ta nu mă mai lepăda

Arderile de tot nu le ştiu bine

 

Duhul umilit inima rănită

Peste cele rele zboară lebăda

Calea spre Cel de Sus e infinită

 

 

PSALMUL 51

 

De ce te făleşti întru răutate

Fărdelege toată ziua prin viaţă

Nedreptatea creşte de dimineaţă

Faptele tale nu vor bunătate

 

Iubit-ai doar cuvintele pierzării

Limba vicleană cultivă vicleşug

Cei ce nu se supun îi vrei în coşciug

Duşmănia trece limita zării

 

Pentru toate Domnul te va doborâ

Te va smulge te va muta din locaş

Şi trupul tău în pământ va coborâ

 

În casa Ta eu sunt măslin roditor

În mila Ta prin timp  nu eram ocnaş

Slăvi-Te-voi prin veac de ocrotitor

 

 

PSALMUL 52

 

Zis-a cel nebun”Nu este Dumnezeu”

Criticatu-s-au şi prin fărădelegi

Cel ce face bine n-ai cum să-l alegi

Domnul din cer a privit fiii mereu

 

Toţi s-au abătut netrebnici s-au făcut

Până la unul nu-i cel ce vrea bine

Cu fărădelege m-au dus pe mine

S-au temut de frică şi-n iad au căzut

 

Ruşinatu-s-au că-s urgisiţi chiar ei

Acolo s-au temut cu frică mare

Unde nu era frică pentru atei

 

Mântuirea lui Israel din Sion

Cine va da sfânta veste-n altare

Cei robiţi ai poporului său pion

 

 

PSALMUL 53

 

Întru puterea Ta mă judecă azi

Mântuieşte-mă întru numele Tău

Auzi rugăciunea mea “ia-mă din rău

În blesteme de străini să nu mă cazi “

 

Vrăşmaşilor mei fie cele rele

Adevărul Tău îi va pierde pe ei

Cată sufletul meu hoarda de atei

Şi-au vrut pe Dumnezeu în toate cele

 

De bunăvoie mă voi jertfi Ţie

Şi lăuda-voi numele Tău Doamne

Că este bun în viaţă şi-n vecie

 

Şi că de tot necazul m-ai izbăvit

Şi celor vrăjmaşi nu le-ai mai  dat toamne

Şi printre lacrimi ochiul meu ai privit

 

 

PSALMUL 54

 

Auzi ruga mea n-o da din vedere

Ia aminte spre mine şi ascultă

Nu mai lăsa în noapte lumea cultă

Opera scrisă spre cer să adere

 

Mâhnitu-m-am întru neliniştea mea

Acoperit de-ntuneric cu teamă

De frica morţii inima Te cheamă

S-o faci să pulseze ca raza din stea

 

Cine-mi va da aripi ca de porumbel

Ca să zbor şi să mă odihnesc prin veac

Aş trăi în pustiu să nu fiu rebel

 

Bărbaţii vărsători de sânge negru

Şi viclenii nu vor găsi-n viaţă leac

Prin Tine Doamne eu voi fi integru

 

 

PSALMUL 55

 

Miluieşte-mă :m-a necăjit omul

Călcatu-m-au vrăjmaşii mei şi ziua

Cuvintele mele au urât piua

Fură rodul şi rupe mereu pomul

 

Pentru nimic nu-i vei mântui pe ei

În mânie popoare vei sfărâma

Cată sufletul meu cum peştii râma

Viaţa mea ţi-am spus-o Ţie din bordei

 

Înaintea Ta lacrimile  mele

Întoarce-se-vor vrăjmaşii înapoi

În orice zi Te voi chema din stele

 

C-ai izbăvi cugetu-mi de la moarte

Acestea sunt vremelnice pentru noi

De bogăţie nu vom avea parte

 

 

PSALMUL 56

 

Spre Tine a însetat sufletul meu

În umbra aripilor Tale visez

Să trec fărădelegea viaţa pisez

Striga-voi către  Domnul din apogeu

 

Trimis-a din ceruri şi m-a mântuit

Pe cei ce urăsc dat-a spre ocară

A uscat în iad gura lor avară

Şi  în gropi au căzut şi s-au chinuit

 

Deşteaptă-te psaltire dimineaţa

Gata este inima mea pentru cânt

Te voi lăuda luminându-mi viaţa

 

Mila Ta s-a mărit iar  până la cer

Adevărul Tău în spirit ia avânt

Peste tot pământul slava Ta o cer

 

 

PSALMUL 57

 

Străinii păcătoşi de la naştere

Din pântece au grăit grele minciuni

Cu mânie de şarpe au şters minuni

Flămânde mâini doar în furturi  meştere

 

De nimic se vor face ca apa trec

Întinde-voi arcul Său şi vor slăbi

Vor fi nimici chiar de se vor grăbi

Doar crunte pedepse cu ei se petrec

 

Cum ceara se topeşte aşa vor fi

A căzut foc peste ei şi n-au văzut

Că noaptea nopţii nu se mai face zi

 

Cel drept se va bucura de dreptate

Când vede astăzi necredincios căzut

Şi faptele rele nu-s repetate

 

 

PSALMUL 58

 

Scoate-mă Doamne de la vrăjmaşii mei

De cei ce se scoală împotriva mea

Apără-mă de cei ce-mi fac viaţa grea

Zilele mele să-mi fie flori de tei

 

Puterea mea în Tine o voi păzi

Mila Ta mă va întâmpina cu drag

Duşmanii mei cei răi vor plânge în prag

Şi-n ghearele morţii se  mai vor trezi

 

Şi Tu Doamne vei râde de ei un pic

Cu mânia Ta nimiceşte-i  seara

Neamurile rele vor fi de nimic

 

Iar eu voi lăuda a Ta putere

Dimineaţa nu va mai veni fiara

Şi-ţi voi cânta singura mea avere

 

 

PSALMUL 59

 

Lepădatu-ne-ai pe noi şi doborât

Te-ai milostivit şi mâniat spre noi

Ne-ai dat vinul umilinţei la nevoi

În toată asprimea Ta ne-ai coborât

 

Dat-ai celor ce se tem de Tine semn

Şi din faţa arcului Tău să fugă

Cel ce nu vrea din neam să facă rugă

Şi n-au dorit din ceruri niciun îndemn

 

Mie din alt neam mi s-au supus în gând

Şi cine mă va duce la cetate

Să nu mă facă prin biserici plângând

 

Dă-ne ajutor scoate-ne din necaz

Fă-i izbăvirea celui în etate

Să ştim rezolva-n viaţă orice necaz

 

 

PSALMUL 60

 

Azi la rugăciunea mea ia aminte

În faţa răului turn de tărie

Me-ai fost din nesfârşita veşnicie

M-ai apărat de cei fără de minte

 

Locui-voi în locaşul Tău în veci

Acoperit cu aripile Tale

În viitor minunate petale

Când peste această lume mă petreci

 

Mila şi adevărul din veac în veac

Rodite visele mele zi de zi

Rugăciunea mea sfântă îmi  va fi leac

 

Lăudând aici preasfântul Tău nume

În vecii vecilor va călăuzi

Sufletul meu însetat de cutume

 

———————————–

Aurel V BURICEA

martie 2015

Bucureşti