Rodica Eizikovits: Versuri purtate de vânt
DA, VÂNTULE… NU, VÂNTULE…
O, da, vânt nebunatic, vânt haotic,
Degetele-ţi mângâie erotic…
Ori palma-ţi atinge frontal.
Dezlănţuit, pumnu-ţi loveşte brutal.
O, da, vânt capricios, vânt răutăcios,
Părul iubitei răscoleşte-l invidios,
Frunzele alungă-le cu iz tomnatic,
Nămeţii răscoleşte-i şuierând iernatic.
O, nu, vânt incert, vânt indiscret,
Azi nu-mi purta şoapta direct.
Nu-mi du gându-n alte zări,
Nu-mi trăda inima-n depărtări.
Sau da?…
DOR DE ALB STRĂLUCITOR
Gri apăsător…
Cer impovărat sub nor apropiat,
Gânduri adunate-n iureş deprimat,
Crengi de vânt zburlite-n vuiet ameţitor,
Toate aşteaptă haina
De un alb strălucitor.
Gri apăsător…
Ramuri dezgolite tremură oftând,
Balţile-ncreţite freamătă udând
Paşi grăbiţi spre malul casei cu pridvor.
Siluete şi umbrele contopite-n dor
De un alb strălucitor.
TRECERE PRIN ANOTIMP
Toamna arămie, inţeleaptă,
Trecută prin ramură uscată,
Mugur, frunză verde, vie,
Transformată-n bogat arămie;
Roadele cu fal şi-arată
Bogăţia-n coşuri grele adunată.
Veşmântul e in nuante asortate,
De la o zi la alta schimbate.
Silueta dupa frunze forma-şi schimbă,
Azi coroană-ncărcată,
Mâine tulpină felină,
Azi uscată, mâine de picuri plină.
Soare blând, dulce adiere,
Zburliţi copaci,
Stârnită de furtună a ramurilor apropiere.
Nori albi, pufoşi sau negri de mânie,
Crizanteme-n bigudiuri,
Ramuri lungi de sălcii atârnând in armonie
Rodica EIZIKOVITZ
Haifa, Israel
10 aprilie 2015
