Aurel M. BURICEA: Psaltirea lui David în sonete (1)
PSALMUL 1
Natura s-a hrănit cu sufletul meu
Toate florile primăverii m-au plâns
În cugetul Sfântului Duh s-au strâns
Cum apa din lumina din curcubeu
Ziua şi noaptea vibrează-n cuvinte
Ca un pom roditor lângă izvoare
Roadele lui nasc lumi trecătoare
Despre viitor ne-aducem aminte
Cel fără credinţă spulberat de vânt
De se pierde ca praful în furtună
Nu-i nimeni în uitare de-l adună
Calea drepţilor prin Domnul ia avânt
De trece dincolo spre veşnicie
Şi veghează ruga din poezie
PSALMUL 2
Patimi rele vor creşte s-o frângă
Cu cel de sus să n-avem legătură
Dar nu pot lua spirit din natură
Orice anotimp e-o hrană nătângă
Vine porunca de pe Muntele Sfânt
Cu frică să-l slujim şi-n trup cutremur
Urgia Lui mă face azi să tremur
Din orice rugă îmi fac mereu avânt
Pe calea cea dreaptă urcă gândul meu
În cuget hrănit cu lumina de-apoi
Să nu-mi cioplesc din necredinţă altoi
Ca să crească roadele unui ateu
Doar prin Tine Doamne calea cea dreaptă
Fericit voi fi pe ultima treaptă
PSALMUL 3
Între bine şi rău creşte risipa
Din orice păcat nimic nu rămâne
Doar materia vrea moartea s-amâne
Numai din Dumnezeu se naşte clipa
Această vreme din a Ta privire
Hrăneşte viaţa pentru credinţă
Pregătit sunt să trec în nefiinţă
Eternizat întru dumnezeire
Cu glasul meu către Domnul am strigat
Din muntele sfânt vin roade bogate
De ziua de mâine sunt azi legate
La plăcerile lumii n-am fost argat
De patima nopţii nu mă voi teme
Gata sunt Doamne să trec peste vreme
PSALMUL 4
Te caut în gânduri clipă de clipă
Oriunde aş fi ascultă ruga mea
N-am rupt minciuna şi deşertăciunea
Să îmi cioplesc din cel veşnic aripă
M-ai zămislit minunat şi cuvios
Jertfa dreptăţii mi-a consumat viaţa
Din raza feţei Tale dimineaţa
O deduc tainic cum vibrează prin os
Puls mai profund decât în inima mea
Rodul de grâu de vin şi de undelemn
În muguri de pădure cresc cruci de lemn
Lumina din cuvinte filtru de stea
În nădejdea Ta voi adormi Doamne
Să pot cânta prin rodul unei toamne
PSALMUL 5
Al meu grai şi strigare înţelege
Ia aminte de glasul rugii mele
Când spăl în zori sufletul meu cu stele
Să nu fiu umbre de fărădelege
Dimineaţa vei auzi glasul meu
Stau înaintea Ta şi mă vei vedea
Cei vicleni vor avea soarta cea mai grea
Criminali mincinoşi cu foame de ateu
Mila şi frica deschid sfânta uşă
În altar spiritul meu se hrăneşte
Cum într-o mare stoluri mari de peşte
Pe Calea Ta smerit şi drept pe tuşă
Când trupul meu se va retrage-n pământ
Doar sufletul meu zori va fi în Cuvânt
PSALMUL 6
Sufletul meu s-a tulburat de noapte
Oasele mele-s ninse de atâta cer
Scoate-mă Doamne din nevăzut mister
Cum iese lumina din fructe coapte
În iad cine Te va lăuda plângând
Tulburi sunt ochii mei de supărare
Glasul plângerii mele pe cărare
Chemă rugăciune născută din gând
Dă-mi Doamne gândirii partea mea de cer
Şi vindecă-mă de patimi şi de dor
Chiar dacă rămân prin spirit călător
Şi n-am puterea acestui veac să-ţi cer
Să rămân pe veci în satul meu natal
Cu numele scris pe-o cruce de metal
PSALMUL 7
Apără-mă Doamne de fiara lumii
Sufletu-mi să nu fie luat de leu
De vrăşmaşii mei cu inimi de ateu
Slava mea să nu fie hrana humii
Drept la inimă şi nevinovat sunt
Cu răbdare şi tărie judecat
Adevărul să nu intre în păcat
Zămislit cum se face din lapte unt
Fără parte de unelte de moarte
Cei ce au săpat-o să cadă-n groapă
Dincolo de gând pedeapsa s-o poarte
Pe capul unui silnic să pogoare
Cel care prin fapte morminte sapă
Cum sapă şobolanii pe ogoare
PSALMUL 8
S-a înălţat slova Ta peste ceruri
Din gura de prune şi-a celor ce sug
Ai săvârşit laude şi-ai făcut rug
Ca păcatele noastre să le înduri
Ce este omul să-ţi aminteşti de el
Cu slava şi cinste mai mic de înger
Cu orice faptă învăţ să mai sânger
Ca dincolo de timp să nu fiu rebel
M-ai supus câmpiei să-mi dea rod bogat
Animalele vii hrănesc viaţa mea
În pajiştea luminii mai vor să stea
Păsările şi peştii mării străbat
Cât de minunat este numele Tău
De mă-nvaţă zilnic să trec peste rău
PSALMUL 9
Cu inima lăuda-te-voi Doamne
Cânta-voi numele Tău Preaînalte
Vrăjmaşii vor pierii în negre halte
Rodul urii va putrezi prin toamne
Ajutor la vreme rea celui sărac
Gura unui păcătos urlă blestem
În uitarea Ta să cad tare mă tem
Dimineaţa în rugăciune mă-mbrac
Priveşti la necazuri şi la durere
Să ei pe toate în mâinile Tale
Să Te mânâi nu cer nicio putere
Judecă pe sărac şi pe cel smerit
Să nu se mândrească nimeni pe cale
Când prin trăire n-are niciun merit
PSALMUL 10
Mută-te în munţi ca o pasăre strig
Cei păcătoşi ascund săgeţi în tolbă
Din ce-ai semănat nu-i nimic în holdă
Sub zăpezi negre gândul zace de frig
Doamne eşti în Biserica mea Sfântă
Domnul în cer are doar scaunul său
Ochii Lui pe sărac îl privesc la rău
Cum fiarele patimii îl descântă
Va ploua peste păcătoşi cu laţuri
Foc şi pucioasă suflare de vifor
Caii sălbateci zburdă fără hăţuri
Că drept este Domnul şi dreptatea Sa
Deschide-n suflete nesecat izvor
Şi faţa Lui zideşte-n inimi casa
PSALMUL 11
Cel necuvios din adevăr scade
Limba cea plină de mândrie pierde
Cum seceta usucă lanul verde
Buza vicleană în păcate cade
Cuvintele Domnului sunt curate
Argint lămurit de foc şi curăţat
De pământ şi de şapte ori răsfăţat
Ca destinul crucii să-mi fie frate
Ne vor păzi şi ne vor feri în veac
De neamul acesta plin de păcate
Doar sfânta credinţă să ne fie leac
Când împrejur necredincioşii umblă
Cu pofte păcătoase dezbrăcate
De sperie şi fiarele din junglă
PSALMUL 12
De ce Doamne mă vei uita în sfârşit
Vei întoarce faţa Ta de la mine
Cum cade în stup mierea de albine
Numai prin Tine am fost desăvârşit
Auzi-mă luminează ochii mei
Ca nu cumva să adorm întru moarte
Niciodată vrăjmaşii să mă poarte
Într-o lume stăpânită de atei
Setea din pofte să nu mă clatine
Chiar dacă-n viaţă sunt multe ispite
Prin ruga mea vor fi iar risipite
Întreg şi viu în noapte sunt prin Tine
Luminează-mi ochii gândului din cer
Să nu trec prin lume atât de stingher
PSALMUL 13
Nu este Dumnezeu cel nebun spune
Nu este cel ce face bunătate
Nu este până la unul dreptate
Din viaţa lumii prin rău ştiu s-adune
Domnul din cer a privit peste lume
Să vadă de este cel ce-nţelege
Cel Unul Nenăscut fără de lege
Din nefiinţă poate să ne-adune
Cel ce mănâncă poporul ca pâinea
Pe Cel de Sus nu l-am chemat de frică
Când neamul celor drepţi e-atât de mică
Stinge vederea doar câţiva fulgi de nea
Lumina divină hrană de sărac
Cu patima credinţei lumea îmbrac
PSALMUL 14
Cine va locui în spiritul tău
Fără prihană pe muntele cel sfânt
Şi-a luat din adevăr veşnic avânt
Când cugetu-i calea străină de rău
Doar cel ce n-a viclenit cu limba lui
Şi n-a făcut rău păgân unui vecin
Întru slava Ta Doamne mereu mă-nchin
Lăcomia am ştiut s-o bat în cui
Nici unui vecin n-am rostit ocară
Prin fapte m-am lepădat de păcate
Ura lumii în veac n-are să cate
Roadele toamnei se coc chiar din vară
Cel ce face bine nu se stinge-n veac
Din sfânta credinţă mi-am zidit alt leac
PSALMUL 15
Păzeşte-mă Doamne prin Tine cuget
Din gândul Tău se nasc sfinţii pe pământ
În moştenirea Ta sfântă oricând sunt
Puterea mea vine din neamuri de get
De-a dreapta mea este să nu mă clatin
Inima s-a veselit de minune
Limba s-a bucurat să ne adune
Cum creşte în vârf de munte un paltin
Că nu vei lăsa sufletul meu în iad
Nici nu vei lăsa mort pe cel cuvios
Din toate căile vieţii am să cad
Faţa Ta mă umple de bucurie
Frumuseţii în dreapta Ta de folos
Din orice sfârşit cresc în veşnicie
PSALMUL 1 6
Ascultă ruga mea din buze sfinte
Ochii mei să vadă doar cele drepte
Când cugetu-mi urcă apuse trepte
Şi trupul zace în negre morminte
La cele sfinte am păzit căi aspre
Paşii mei nu se clatină pe cărări
De-o viaţă urc tainic pe curate scări
Am uitat iubirea prin nopţi sihastre
Minunate azi fă milele Tale
Păzeşte-mă Doamne ca pe-o lumină
De păcătoşii care-mi stau în cale
Izbăveşte cugetul meu de cei răi
Apără spiritul meu din grădină
Stinge rasa de lei prin secate văi
PSALMUL 17
Puterea mântuirii mele stă-n gând
Şi de vrăjmaşii mei mă voi izbăvi
Chiar dacă durerea morţii va lovi
Cugetul meu pe care-l aud plângând
Ruga mea rupe temelia lumii
Izvoare curate vibrează-n cuvânt
Fără prihană calea mea ia avânt
Cu lacrimi trupul meu se vinde humii
Doar cu cel cuvios cuvios voi fi
Doamne Tu vei aprinde făclia mea
Vei lumina noaptea veşnică cu stea
Chiar durerea facerii se va sfârşi
Cei ce vin cu smerenie până-n veac
În minunile lumii vor afla leac
PSALMUL 18
Aud când ziua zilei spune Cuvânt
Şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă
În tot pământul a ieşit credinţă
Fără prihană legea prinde avânt
Veselesc inima gândirea sfântă
Luminează ochii porunca dreaptă
Prin judecata Ta Doamne urc treaptă
De adevăruri care mă încântă
Doar frica de Domnul este curată
Domină veacul veacului ce vine
Puterea divină fără durată
De cele rele apără robul tău
Nu-l face slugă la cele străine
Cu forţa din cer stinge răul din rău
PSALMUL 19
Vede-ne Domnul în ziua de necaz
Din lăcaşul Tău să primim ajutor
Arderii de tot să-i fiu sfânt autor
Orice durere grea să iasă din caz
Chiar Dumnezeul nostru ne va mări
Se vor împlini iar rugile mele
Vor trece peste punţile rebele
Mereu vor seca prin veac negrele mări
Dumnezeu a mântuit pe unsul său
Aude în orice zi si-l vom chema
Să ne scape de chinga oricărui rău
De toate păcatele lumii spălaţi
Prin viscol şi ploi vom învăţa tema
Minciunii şi urii să nu-i fim argaţi
PSALMUL 2 0
Doamne întru puterea Ta vom iubi
Pofta inimii noastre va creşte mult
Slava Ta cu toată fiinţa ascult
În grădina Ta sfântă ne vom zidi
În veacul veacului ne-ai dat gând de zi
Binecuvântarea de cer vom trece
Dacă trupul dincolo fi-va rece
În infinit sufletul se va trezi
Rodul cel rău de prin lut se va pierde
Sămânţa dor dintre fii se va stinge
Cum se usucă toamna iarba verde
Vom cânta şi lăuda puterea Ta
Tăria Ta sfântă nu vom atinge
Chiar dacă noaptea nopţii ne va-ntrista
PSALMUL 21
De ce m-ai părăsit Doamne prin lume
Noaptea ar devora visele mele
Cad peste pleoape nopţile grele
Din vremea vremii cine să le-adune
Mistere de spaţiu rupte de viaţă
Tăria mea ca un vas de lut uscat
În care visele mele s-au vărsat
Între ieri şi mâine ce neagră ceaţă
Prin timp n-am lepădat ruga de sărac
Când am strigat către Domnul m-a văzut
În faţa durerii n-am mers ca un rac
Dumnezeu stăpâneşte peste neamuri
Şi sufletul meu în veacuri a căzut
Cum cad roadele toamnei de pe ramuri
PSALMUL 22
Domnul mă paşte nimic nu-mi va lipsi
Şi apa odihnei tainic m-a hrănit
Sufletul meu s-a dus stingher către mit
Când noaptea nopţilor se va face zi
În marea taină nu mă tem de rele
Că Tu cu mine eşti axă divină
Orice Cuvânt cristale de lumină
În depărtări de vreme se fac stele
Şi mila Ta mă va urma în viaţă
Întru lungime de zile trec în veci
Să nu atingă iar a morţii ceaţă
În casa Domnului nu este masă
Nici timp să cobori blestemate poteci
Veşnicia-mi va fi aleasă casă
PSALMUL 23
Al Domnului este acest univers
Cine va sta în locul cel sfânt al Lui
Rodul gândirii nu dă fruct nimănui
Aceste sentimente se-nchid în vers
Ridicaţi porţile cele veşnice
Să poată intra Împăratul Slavei
Să putem trece peste soarta sclavei
Unde timpul nu-i vamă de ornice
De când suflete petreci în păcate
Şi fără de moarte voi fi osândit
Sparge între spaţii orice lăcate
Trece vremea conştiinţei de sine
Celui ce în viaţa asta n-a gândit
Dacă se desparte răul de bine
PSALMUL 24
Către Tine Doamne urc sufletul meu
Să nu fiu ruşinat în veac de vrăjmaşi
Cum este tăiată iarba de cosaşi
M-ai învăţat cum să fug de un ateu
Nu pomeni ale mele păcate
Din tinereţe şi din neştiinţă
Cu harul Tău hrăneşti orice fiinţă
Mila şi adevărul sub lăcate
Cată spre mine şi mă miluieşte
Că unul născut şi sărac sunt doar eu
Stau în credinţă ca-n baltă un peşte
Cei răi şi cei drepţi s-au lipit de mine
Chiar dacă drumul spre cer e-atât de greu
Orice slovă sfântă mi se cuvine
PSALMUL 25
Că-i mila Ta fascicul din ochii mei
Şi bine mi-a făcut adevărul Tău
Am fugit de cei ce viclenesc doar rău
Cu cei fără de lege nu-s pe alei
Voi înconjura jertfelnicul Tău sfânt
Ca să aud glasul laudei Tale
Să spun toate minunile din cale
În lăcaşul slavei am alt legământ
Să nu pierd cu cei păgâni sufletul meu
Cu vărsătorii de sânge viaţa mea
Oricât printre atei mi-ar fi fost de greu
Întru nerăutatea mea am umblat
Izbăveşte-mă Doamne cu flux de stea
În spiritul meu eşti binecuvântat
PSALMUL 26
De cine mă voi teme când sunt doar duh
De cine mă voi înfricoşa şi-n vis
Când fără de trup plutesc prin Paradis
Sunt ca o pasăre plutind în văzduh
De-ar naşte împotriva mea oştire
Nu se va înfricoşa inima mea
Oricât ar fi viaţa ce vine de grea
Nu voi accepta a lumii ploştire
Auzi glasul meu cu care am strigat
Miluieşte-mă şi ascultă Doamne
Te caut cum rodul acestei toamne
Pentru cei vrăjmaşi nu mă face argat
Legea Ta fie-mi cărarea cea dreaptă
Sub raza sfântă pe ultima treaptă
PSALMUL 27
Ascultă glasul rugăciunii mele
Când ridic către Lăcaşul Tău Cel Sfânt
Toate gândurile mele iau avânt
Şi păcatele lumii vor să spele
Să nu tragi cu cei avari cugetul meu
Cu cei ce aduc răul să nu mă pierzi
Să fiu în trăire ca nişte brazi verzi
Peste durerea lumii să trec mereu
Doamne sfinte cel mare şi puternic
Ce ascultă ruga celui păcătos
Nu-mi da viaţa pe mână de nemernic
Luminează trupul şi duhul meu azi
Nu lăsa să-mi treacă durerea la os
În ruga cea sfântă suflete să cazi
PSALMUL 28
Aduceţi Domnului cinste şi slavă
Închinaţi-vă în curtea cea sfântă
Întru mare credinţă se avântă
Cel ce varsă para de foc cea gravă
Cel ce sfarmă cedrii cu sfântul Lui glas
Glasul drept întru marea cuviinţă
Ce-a sădit în mine dreapta credinţă
În calea spre trăire mi-a fost atlas
Cel ce varsă para focului divin
Şi cutremură pustiul din fapte
Apăra inima de rău şi venin
Va împărţi peste potop şi veac
Binecuvântările Sale apte
La tăria poporului să-i dea leac
PSALMUL 29
Doamne n-ai veselit pe vrăjmaşii mei
Împotriva mea şi iar m-ai vindecat
Şi scoasă-i din iad sufletul meu curat
Cum zboară spre cer stoluri de porumbei
Dat-ai frumuseţii mele putere
Când ai întors faţa Ta m-am tulburat
Sfinţenia Ta am lăudat curat
Ruga mea a fost singura avere
Schimbat -ai plânsul meu în bucurie
Te va lăuda pe Tine ţărâna
De trece cugetul spre veşnicie
Sonetul meu să îţi cânte peste veac
Chiar necunoaşterea îmi era frâna
Prin care Te-am căutat drept tainic leac
PSALMUL 30
Să nu fiu ruşinat în veac mă scoate
La casa de rugă nu mă lăsa-n drum
Pleacă spre mine urechea Ta acum
Mântuieşte-mă când totul se poate
Că puterea şi scăparea mea vine
De la mulţimea bunătăţii Tale
Cu trup curat aştept ultima cale
Cum face mierea roiul de albine
Apără-mă de cei ce mă prigonesc
Să nu mai fiu ruşinat că te-am chemat
Să pogoare în iad cei ce mă gonesc
Mute să fie buzele viclene
Că vor să-mi frângă mândria de bărbat
Când păcătoşii sunt bolnavi de lene
PSALMUL 31
Fericit acel om fără de păcat
Nici nu este în gura lui vicleşug
N-a trecut prin viaţă ca un bou la jug
În nicio fărădelege n-am să cat
Ruga-va către cer orice cuvios
Chiar potop de ape îl vor ocoli
Cuprins de orice necaz mă va şcoli
Să nu fiu în cale celui odios
Fuga din păcatul ce mă cuprinde
Aţinti-voi spre Tine doar ochii mei
Slava cerească în mine se-aprinde
Dă-mi Doamne cu milă şi îndurare
Viaţa cea sfinţită scăpat de atei
Să fac spre Tine ultima cărare
PSALMUL 32
Celor drepţi li se cuvine laudă
Cântaţi-I Lui cântarea nouă din nai
Strigăt de bucurie soartei să-i dai
Cuvântul cel mai sfânt omul s-audă
De Domnul tot pământul să se teamă
Să se cutremure toţi fiii lumii
El a semănat şi-a dat rodul humii
Orice poruncă zidită în seamă
Iar sfatul Celui de Sus rămâne-n veac
Gândurile inimii din neam în neam
Este pentru trupul meu cel mai bun leac
Aşteptă pe Domnul sufletul nostru
Azi privim spre nevăzut ca printr-un geam
Vremea fără Dumnezeu este monstru
PSALMUL 33
Voi cuvânta pe Domnul toată vremea
Să audă cei blânzi să fie slăvit
De toate bolile lumii izbăvit
Pururea lauda Lui în gura mea
Frica Domnului voi învăţa pe voi
Cine este omul cel ce vrea viaţa
Şi iubeşte să vadă dimineaţa
Scăpat de multe griji si de mari nevoi
Ochii Domnului spre cei drepţi să fie
Urechile Lui spre rugăciunea lor
Smeriţi cu duhul clipa nu-i târzie
Moartea păcătoşilor e cumplită
Cei ce urăsc sunt pradă greşelilor
Urmaşii lor nu vor fi de elită
———————————–
Aurel V BURICEA
februarie 2015
Bucureşti
