Cuvânt și iubire

,,Când vei înţelege că o mulțime de oameni se îmbogățesc prin luare de mită şi influența lor e mai eficace decât munca lor, că legile nu te protejează contra lor, ci, dimpotrivă, ei sunt cei care sunt protejaţi împotriva ta, când vei descoperi că este răsplătită corupția iar onestitatea devine un sacrificiu de sine, atunci vei putea spune fără teama de a greşi, că soarta societăţii în care trăieşti, este condamnată.”

(Ayn Rand, 1950)

            Toate insemnele unei societăţi condamnate sunt pe faţă: Republica Moldova este considerată unul dintre cele mai corupte state din Europa. Corupţia, acest vierme, care macină din interior orice societate, a pătruns în toate sferele: învăţământ, medicină, poliţie, la toate nivelele administraţiei publice. Şi marii „moguli”sunt protejaţi mai bine decât jertfele lor, de ochii lumii mai jertfind câte un peştişor. Onestitatea nu mai este o calitate, ci mai degrabă un sacrificiu pentru cei care o au. La toate acestea se adaugă coruperea politică foarte răspândită în Republica Moldova (şi situaţia de astăzi în care ne aflăm este rezultatul acestei coruperi politice), care a compromis serios numele de politician. Peste 70% din populaţie nu au încredere în instituţiile statului, în politicieni. Numele de politician este echivalat cu numele de corupt, hoţ, fapt ce deschide calea spre diferite posturi, funcţii oamenilor necinstiţi, corupţi, cei de treabă nedorind să se murdărească. Este un fenomen foarte periculos, care poate genera aducerea la putere (pe cale legală!) a unui regim totalitar subordonat politic regimului totalitar oligarhic imperial din est. Suntem într-o situaţie similară cu cea a creștinismului la început de cale descrisă atât de bine de scriitorul polonez H. Sienkiewicz.

Şi totuşi, suntem puşi în situaţia de a amâna această condamnare. Aflându-ne în situaţia ţiganului te anini şi de un pai pentru a te salva de la înec. Prea important pentru destinul acestei aşchii de popor este momentul. La porţile stânei se adună lupii, unii din ei au intrat deja în stână. Neprietenii noştri doar aceasta aşteaptă, la rândul lor tulburând cât se poate apele. Şi atunci ce facem? Citisem undeva că „…răului nu-i trebuie altceva ca să existe, decât oameni buni care să stea cu mâinile în sân”. Daţi să nu fim acei „oameni buni”, daţi să întreprindem ceva.

Situaţia actuală în Republica Moldova este deosebit de complexă. Cursul proeuropean este compromis serios: dezamăgirea totală a celor cu aspiraţii proeuropene, în special, în rândul tinerilor, generată de marea trădare a acelora cărora le-au încredințat viitorul, fapt ce poate conduce la un exod masiv al tinerilor din acest spaţiu şi aşa prea sărăcit (la început au plecat părinţii, acum pleacă şi copiii lor, fug din acest colţ de ţară atât de prost guvernat); pierderea încrederii partenerilor europeni (anul trecut cu guvernul Leancă I eram o istorie de succes a parteneriatului estic, răsfăţaţi de atenţia importanţilor lideri europeni (şi nu numai), astăzi aceiași parteneri europeni nu mai sunt convinși în continuarea cursului proeuropean „Reforma procuraturii generale frânează, fapt ce poate conduce la stoparea finanţării europene a acestui proiect” (P. Tapiolla); „…determinaţi-vă,  în sfârşit, încotro mergeţi!” (F.W. Steinmeier, ministrul de externe al Germaniei).

Care ar fi paşii de cel puţin de încetinire a căderii noastre în ghearele ursului, din îmbrăţişarea frăţească a căruia parcă scăpasem pe o clipă? Am avut o şansă, o bună şansă de a continua paşii de integrare europeană atât de bine începuţi de guvernul Leancă I prin votarea guvernului Leancă 2 care, având susţinerea totală a partenerilor europeni, ar fi continuat realizarea acţiunilor prevăzute de Acordul de Asociere, realizarea punctelor programului electoral al PLDM (cu care ne-au cumpărat pe noi, alegătorii!): depunerea în acest an a cererii de aderare la Uniunea Europeană şi pregătirea graduală pentru intrarea în Uniunea Europeană în a. 2018 (an, în care se vor împlini 100 de ani de la unirea Basarabiei cu Patria mamă, şi ar fi un bun început pentru realizarea unităţii naţionale a neamului românesc). Dar din cauza găinăriilor politice ale liderilor celor trei partide democratice şansa a rămas una ratată. Am fosta aruncaţi iarăşi (a câta oară!!!) în hăul incertitudinii, nesiguranţei. Dar se ştie că în apele tulburi peştele se prinde mult mai bine, fapt de care se va folosi neapărat Kremlinul. Deja vedem că într-un colţ de ţară prost guvernat sau chiar deloc guvernat, cu un premier păpuşă – marionetă, fără caracter, fără bacul dat şi de două ori exmatriculat din universitate, ruşii se simt în apele lor, se simt ca la ei acasă. Acum marea lor dragoste frăţească este vărsată asupra găgăuzilor. Se vede cu ochiul liber că Găgăuzia este cel de-al doilea element (după Tiraspol) din planul Kremlinului de creare a mult jinduitei Novorosii. Acum prioritatea nr. 1 este acapararea puterii în Găgăuzia prin susţinerea pe toate căile (legale şi ilegale) a marionetei lor I. Vlah, care umbla prin Găgăuzia cu steagul Rusiei (cine să o tragă la răspundere într-un stat neguvernat!). Ei şi ce dacă nu este potrivită pentru funcţia de guvernator al unei regiuni cum o caracterizează fostul ei şef care ştie ce spune „Alegerea Irinei Vlah în funcția de bașcan al Găgăuziei ar reprezenta cea mai mare prostie, cea mai mare greșeală a electoratului. O personalitate mai primitivă, mai incompetentă pentru această funcţie, eu nu am văzut”. Rusia însă se conduce de alte criterii, susţinând-o masiv printr-o altă marionetă I. Dodon, care declară la tot colţul că „reîntregirea ţării poate fi realizată doar prin federalizarea ei”, iar garantul acestei reîntregiri este Rusia. De fapt acesta este un mai vechi plan Kozak, care s-a prăfuit pe rafturi peste zece ani, aşteptând momentul potrivit. După modul cum procedează ruşii în Găgăuzia se vede că acest moment prielnic pentru ei a venit.

Unele încercări foarte timide ale guvernanţilor de la Chişinău de a asigura securitatea statului (interzicerea intrării în Găgăuzia a directorul trustului media „Russia Today”, Dmitri Kiseliov, și a jurnalistului Andrei Kondrașov, autorul filmului „Crimeea. Drumul la Patrie” cu echipa de filmare a canalului de televiziune Rossia 24, care în toamnă fusese interzis în Republica Moldova dar mai apoi a reapărut (din a cui decizie!!!) pe ecranele azurii, pentru a reflecta (în stilul lor!) alegerile de duminică; interzicerea pelerinajului a tot soiul de politicieni, jurnalişti, artişti, boxeri ş.a. în această Găgăuzie) este privită drept „…încălcarea dreptului la liberă exprimare!”. Ca să vezi câtă obrăznicie să vorbeşti despre acest drept, care este încălcat flagrant de regimul putinist de la ei: în Rusia exponenţii la liberă exprimare sunt împuşcaţi, băgaţi la dubă, maltrataţi. „Rusia nu-și va lăsa nerăzbunați jurnaliștii, care au primit, în ultimele zile, interdicție de călătorie în Republica Moldova” a anunțat șefa serviciului de presă al Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova. De fapt noi nu ne-am îndoit nici pe o clipă că răzbunarea din partea lor va veni. Când Putin s-a supărat pentru neascultare din partea noastră s-a răzbunat prin boicotarea produselor moldoveneşti pe piaţa rusă. Suntem priviţi de ei, ieşiţi mai ieri din taigaua lor, drept oameni de mâna a doua. De fapt ne consideră ca atare fiindcă noi le permitem.

„Este necesar de a lua în calcul şi interesele altor părţi ale Moldovei, în special, Găgăuzia (într-un limbaj mai nediplomatic ar fi trebuit să spună interesele ruşilor!), care va beneficia de atenţia sporită a Kremlinului în contextul procesului de integrare europeană” a mai declarat S. Lavrov. Cu alte cuvinte, Kremlinul vorbeşte deja deschis de interesul, pe care-l are faţă de Găgăuzia şi transmite avertismente oficialilor de la Chişinău, care pot fi interpretate ca o prefaţare a acţiunilor ulterioare în această direcţie. Care vor fi aceste acţiuni? Tot mai mulţi experţi în geopolitică şi analişti politici atenționează permanent că Rusia nu a renunţat la proiectul Novorusia, care are în vedere şi unele regiuni din componenţa Republicii Moldova. În situaţia când ruşii ar putea să ajungă în sudul Basarabiei ei vor realiza în baza acestei Găgăuzii republica găgăuzo-bulgară, proiect înaintat la Kremlin încă la sfârşitul anilor şaizeci, dar rămas atunci nerealizat, care să-i unească pe toţi găgăuzii şi bulgarii din sudul Basarabiei (de pe actualele teritorii ale Republicii Moldova şi Ucraina).

Întâmplător sau nu dar tocmai acum a fost scoasă în parlament şi legea privind reforma administrativ – teritorială a Republicii. Este clar că reforma în varianta optimală pentru noi – pe judeţe nu va fi votată de comunişti, care în 2003 au lichidat judeţele, dar nici de democraţi. Există însă pericolul că într-o variantă optimă pentru ruşi cu considerarea noilor realităţi (r.m.n. şi Găgăuzia) ar putea fi votată de psrm, pcrm şi pd.  După câştigarea alegerilor din Găgăuzia (în victoria candidatului lor I. Vlah nu mă îndoiesc, luând în consideraţie activitatea Rusiei în regiune şi că în mare parte găgăuzii sunt o masă rusofilă, prorusă, votantă ce li se spune) Rusia se va activa în regiune. Nu trebuie să privim univoc această „încălzire” a relaţiilor dintre Tiraspol şi Chişinău, ar putea fi o plasă întinsă de regimul Putin. Acesta ar putea fi următorul pas al Kremlinului. Aşa numita stopare a ajutorului financiar rusesc Tiraspolului este privită de unii drept răcirea interesului Rusiei pentru regiune, ceea ce nu este adevărat. După agresiunea Rusiei contra Ucrainei situaţia Transnistriei s-a schimbat cardinal. Teritorial a devenit mult mai izolată, iar financiar mult mai vulnerabilă din cauza stopării finanţării de către Rusia. Să fi pierdut Rusia interesul pentru acest nou Kaliningrad al său? Nu cred. Rusia nu lasă din gheare atât de uşor prada. Moscova doar a schimbat puţin tactica pentru aşi realiza planurile. Această înrăutăţire a situaţiei economice în stânga Nistrului (neplata integrală a pensiilor, salariilor, întreaga economie, bazată pe contrabandă  nu mai este funcţională), numită de clica de la Tiraspol şi mentorii de la Kremlin drept rezultat al boicotului din partea Kievului (aşteptat de fapt de peste 20 de ani, timp în care prin gaura neagră – portul de la Odesa a fost pusă pe burtă întreaga economie a Republicii Moldova) şi Chişinăului ar trebui să accelereze rezolvarea diferendului transnistrean (aşa cum doreşte Rusia). Faptul că Tiraspolul şi Rusia au tratat destul de bolnăvicios angajarea preşedinţilor Ucrainei şi României (în calitate de membri ai formatului 5+1) de a contribui în mod direct la reîntregirea teritorială a Republicii Moldova este un argument în plus. În interesele sale geopolitice, în lupta contra duşmanului său – Ucraina, Moscova are nevoie nu doar de fâşia de peste Nistru ci de întreaga Republică. Participarea tuturor locuitorilor Transnistriei la votare în următoarele alegeri parlamentare ar putea înclina serios balanţa spre partida prorusească, formată din psrm, pcrm, pd, dar şi formaţiunilor din stânga Nistrului. Cu un parlament prorusesc Rusia îşi va rezolva toate problemele din regiune. Nu suntem ca balticii, ca georgienii, nici măcar ca ucrainenii. Suntem nişte mămăligari, nişte foste slugi care îşi caută stăpânul „La intrarea delegaţiei noastre în Duma de Stat întreaga Dumă s-a sculat în picioare” (ca să vezi ce onoare!!!)” declara recent cu elogie doamna de fier Z. Greceanîi, care şase ani în urmă era în stare să împuște în copiii protestatari. Acum e în stare să facă tot cei vor porunci stăpânii din Kremlin. Este comportamentul sclavului, căruia stăpânul     i-a permis să-i sărute picioarele!

Şi atunci ce-i de făcut? Acţiunile ar trebui divizate în două etape: pe termen scurt şi pe termen lung. Pe termen scurt este strict necesar (până nu va prea târziu!) revenirea la crearea alianţei funcţionale proeuropene, pentru ce au votat alegătorii la 30 noiembrie. Ei, bine rolul principal îl are PLDM cu cele mai multe mandate care ar putea face acest lucru dacă ar dori. În una din emisiunile „În profunzime” dl V. Filat a declarat pentru votarea guvernului Leancă II (după ultimele întâmplate ne dăm seama că a fost un bluf, o spoliere ideea guvernului Leancă II susţinut de Filat!) „…li s-au dat garanţii (liberalilor – n.n.), inclusiv, externe că timp de 3 luni vor fi atraşi în coaliţia de guvernare”. Înseamnă că din punct de vedere tehnic aceasta este posibil, degrabă se împlinesc 3 luni de zile. Aceasta ar permite stoparea şantajului comuniştilor în parlament, recâştigarea susţinerii totale a partenerilor europeni, facerea lumii în cazul furtului secolului de la cele trei bănci sub presiunea partenerilor europeni, contracararea realizării planului Putin pentru Republica Moldova. Acest lucru este posibil doar dacă liderii celor două partide (cu adevărat proeuropene) PLDM şi PL se vor pătrunde de gravitatea situaţiei, vor pune în prim plan interesul naţional, celui personal. Luând în consideraţie blestemata rânză moldovenească este iluzoriu însă mai este posibil.

Pe termen lung este strict necesară reformatarea sectorului de centru-dreapta. În cazul Partidului Liberal ar fi strict necesară venirea lui Dorin Chirtoacă în fruntea Partidului. Am mai spuso, ar fi unica soluţie optimă atât sub aspect de interes de partid cât şi naţional. Referitor la al doilea partid, spun acest lucru cu mare regret, era celui mai important partid de centru-dreapta PLDM s-a sfârşit. După ultima trădare a voinţei electoratului (alianţă proeuropeană şi prim ministru Leancă) nu mai are nicio şansă de a rămâne majoritar. Electoratul minţit atât de mişeleşte nu-l va ierta. „Numai nu eu pot fi bănuit de simpatii pro-comuniste! Dar, reieşind din realităţile pe care le avem astăzi, cred că e nevoie de un dialog serios şi responsabil cu cei din Partidul Comuniştilor. Acest dialog e necesar pentru a realiza consolidarea societăţii, asigurarea unităţii ei” a declarat V. Filat. Prostii. Şi unde e această consolidare a societăţii, această unitate a ei? Suntem mai dezuniţi ca niciodată. Având un preşedinte pe o perioadă de un an jumate, având 55 de mandate acordate de electoratul credul promisiunilor electorale de ce mama dracului nu au format o Alianţă proeuropeană funcţionabilă. În a. 2009, acumulând doar 53 de mandate şi fără preşedinte ales, au guvernat relativ bine un an jumătate.

Indiscutabil, acum ca niciodată se cere reformatarea de urgentă a sectorului de centru-dreapta pentru a salva orientarea proeuropeană a Republicii Moldova. Dacă vom lua poziţia struţului riscăm să pierdem totul. Trebuie să ne pregătim de scenariul, pe care ni-l pregăteşte Moscova. Ea oricând ne poate genera o criză politică şi arunca în alegeri parlamentare anticipate, unde şi cu ajutorul alegătorilor din stânga Nistrului victoria partidei proruseşti este practic garantată. Prima cea mai reală, ar putea fi în anul viitor la alegerea preşedintelui. De aceea, iniţierea proiectului politic al lui Iu. Leancă de creare a Partidului Popular European, este foarte binevenit, capabil să compenseze pierderea ponderii PLDM pe sectorul centru-dreapta. Este un proiect, care trebuie susţinut în pofida unor rezerve ale unora. Să nu rămânem în situaţia „oamenilor buni care stau cu mâinile în sân” (se referă, în mare parte şi ex-prim ministrului Ion Sturza, care ca om bun de mai multe ori a rămas cu mâinile în sân, iar susţinerea lui acum ar fi foarte binevenită), acceptând mioritic răul. Mă deranjează reacţiile unor „importanţi preşedinţi ai unor importante partiduţe”, care pe durata existenţei lor doar au tulburat apele, nereuşind nimic să realizeze, dar acum se etalează în cei mai aprigi apărători ai interesului naţional. Eu unul cred în proiectul politic al lui Iu. Leancă, cred în Iu. Leancă ca într-o personalitate cu bună priză la partenerii noştri europeni, care poate să continue cursul proeuropean atât de bine început însă întrerupt atât de bădărăneşte, o personalitate capabilă să dialogheze cu partenerii de coaliţie altfel de cum au făcut Filat şi Ghimpu). În pofida unor zvonuri, care natural (nu am fi români dacă nu am încerca să strangulăm o iniţiativă bună aflată încă în faşă) vor fi difuzate de persoanele cointeresate, trebuie susţinut proiectul, care ar putea fi salvarea cursului proeuropean în viitoarele alegeri parlamentare. În viitoarele alegeri parlamentare (ordinare sau anticipate) se va alege calea de mai departe a Republicii Moldova: în Uniunea Europeană sau în cea Estică.

Într-un ceas bun Partid Popular European!!!

Valeriu Dulgheru