Sandu Cătinean: “Ziua Internaţională a Poeziei” – Sus, pe culmea unui deal
Sus, pe culmea unui deal
Sus, pe culmea unui deal
o fetiţă duce-o urnă
cu sfârşitul unui vis
ce dureri, prin brazi atârnă
Vântul suflă peste iarbă
un crâmpei din suflet stins
din neant răsună-un cântec
despre un brăduţ aprins
Peste părul lung al fetei
flutură crâmpei din soare
pe cărări, prin iarba aspră
cad frânturi dintr-o ninsoare
Ochii-nlăcrimaţi scânteie
de dureri ce nu se spun
“ Dragul meu, iubite tată
între brazii tăi te pun”
Dintr-un crâng, o păsăruică
ciripeşte-un cânt de ducă
fetişcana, printre ramuri
suspinând mai aprig urcă
Până sus în poieniţa
care tremură suspine
dintre brazi cu cetini aspre
un ciopor de ciute vine
Şi-un concert de muget amplu
curge lin, peste cărări
cerbii-ncet mugesc a jale
şi a freamăt de uitări
Apoi, fata-ntinde-o mână
cu cenuşa vineţie…
“ Uite tată cum vin cerbii
ca urât să nu-ţi mai fie”
Vântul se opreşte-o clipă
şi tăcerea urcă-n ramuri
brazii se înclină tainic
cad din cetini mii de flamuri
“ Uite tată cum toţi brazii
vor să fie lângă tine
voi pleca… că Zâna Nopţii
în curând la tine vine”
Şi încet, cu chipul plâns
fetişcana se ridică
din senin, din blânda lună
un surâs pe chip îi pică
“ Voi, ce l-aţi iubit pe tata
dragii mei, pe toţi vă ştiu
staţi cu tata pe vecie
că-aţi fost visul lui cel viu”
Freamătul se stinge-apoi
fata-ncet la drum porneşte
pe cărarea dintre cetini
Zâna Nopţii se iveşte
“ Dragul meu” şi vântul plânge
Zâna-ncet mângâie iarba
“Cântul tău, al nostru cântec
nu mi l-ai cântat degeaba”…
Sandu Cătinean din Bonţida
