Anatol Covali: N-am voie
20 Mar 2015 by admin, Comments Off on Anatol Covali: N-am voie
N-am voie
Rãscruci nu mai existã, potecile dispar
şi-a mai rãmas numai o cale dreaptã
ce fãrã şovãire cãtre sfârşit se-ndreaptã
ducând pe ea destinul meu bizar.
Mã simt ca un ostatic. Nu mai am niciun drept
şi risc prea mult de-ncerc o rãzvrãtire
acum când îmi sunt sparte şi ultimele lire
iar mii de arcuri trag în al meu piept.
E greu de unul singur şi tremur sub poveri.
Cu paşi şovãitori mã-ndrept spre ţintã.
Speranţa îmi zâmbeşte şi-ncearcã sã mã mintã
în timp ce simt în gânduri deraieri.
Voi mai vedea vreodatã pe acest drum un crâng?…
Din ape limpezi voi culege lotuşi?
M-aş prãbuşi în lacrimi urlând cumplit!… Şi totuşi
n-am voie sã renunţ. Nu vreau sã plâng !
Anatol Covali
