Virginia Vini Popescu: Între porți de Univers
ÎNTRE PORŢI DE UNIVERS
Între porţi de Univers
Gradientu-i diferit,
Mersul are doar un sens,
Poate fi oricând sorbit.
Un triunghi apare-n faţă
Al Bermudelor, fireşte,
Viaţa intră-n altă viaţă
Urma-ncet i se topeşte.
Alte guri înghit în grabă
Orice formă de trecut,
Universul are treabă
Pleacă în necunoscut!
ÎNTRE CER DIN CELE NOUĂ !
Într-un Cer, din cele nouă,
Sunteţi voi, părinţii mei!
Ochii mi se scaldă-n rouă,
Mă gândesc din nou la Zei!
Uşurate de durere
Sufletele voastre, bune,
Gravitează printre stele;
Le privesc ca pe-o minune!
Când mi-e dor de voi părinţi
Vă aud glasu-n ureche;
Mă închin, mereu, la sfinţi,
Să vă lase, tot pereche!
CAR CERESC CU FLORI DE SOARE !
Car ceresc cu flori de Soare
Te privesc în nopti târzii!
Carule frumos, Car- Mare,
Printre flori tu plimbi copii!
Lungul drum spre infinit
Luminat de felinare
Te-a făcut un car grăbit:
Carul plin de nerăbdare!
Praful stelelor din drum
Nu ţi-a tocit roata firii!
Călătorii tăi, acum,
Sunt ofranda amintirii!
DE DRAGUL LOR !
Se schimbă flacăra în nea
Şi focul se transformă-n iarnă.
Mă tot întreabă viaţa mea:
Zilele, cum au să se cearnă!?
Albul de nea deschide rana,
Ceaţa-mi acoperă privirea
Şi apa neagră-mi udă geana
Şi tot mai tristă-mi e gândirea!
Pe raftul inimii, portrete
Din rame de argint privesc.
Cei doi părinţi cu dalbe plete
Vor să mă vadă că zâmbesc!
De dragul lor zâmbesc şi cânt,
Trăiesc moment de reverie
Şi vreau să uit că nu mai sunt
Şi le recit o poezie !
BOGAŢI
Bogaţi sunt munţii cu verdeaţă,
Bogaţi, părinţii cu părinţi,
Bogaţi, cei ce-au făcut în viaţă,
Din fiii ţării, fii mai mulţi.
Bogată-i casa cu icoane,
Bogaţi sunt oamenii -nţelepţi,
Bogată, lumea cu canoane,
Cu pruncii ei curaţi şi drepţi .
Bogat, bunicul ascultat,
Bogată-i ţara cu pământ,
Bogat şi omul neîntinat,
Cel împlinit prin legământ.
Bogat e omul omenos,
Bogat, cel care e iubit,
Bogat e sufletul frumos,
Ce va fi veşnic pomenit.
BĂRBAT ROMÂN !
Bărbat român ai înfruntat,
De-a lungul vieţii milenare,
Pe toţi străinii ce-au călcat
Pământul pentru încercare.
Tu ai purtat cu râvnă hramul,
Te-a răscolit amarul plin,
Ai apărat casa şi neamul,
De vitregitul lor destin.
Bărbat român, frumos bărbat,
Cu cruce -ntreagă ai fost sortit,
În capul mesei aşezat,
Ca stâlp al casei nemurit!
Tu eşti ţăranul, împăratul,
Şi eşti motivul de mândrie,
Ai merite ca nimeni altul,
Stăpân şi nestăpân pe glie!
Îmi eşti bunic, poţi fi nepot,
Eşti tatăl meu, şi fiu poţi fi,
Eu te cinstesc aşa cum pot,
Până şi eu voi nemuri !
Lacrima Primei Uniri
O mare nedreptate mă frământă,
La gândul tău, Viteaz -Mihai,
Şă nu accept ideea înfrântă,
Chiar dacă ştiu că eşti în rai.
Eu îl blestem, în gând, pe Basta,
Căci, încă, nu mi-am revenit,
Şi nu mă împac pe lumea asta,
Cât trupul tău e risipit.
Să mori sub semnul de unire,
Şi trupul să ţi-l descompui,
Şi să rămâi fără întregire,
E culmea paradoxului !
Dar, blestemat să fie Basta
Şi veşnică să-i fie truda,
Căci el te-a dus din lumea asta,
Rupându-ţi inima la Turda!
Ţi-am pus tablou în casa mea,
Să-ţi fac o veşnică cinstire,
Şi mă tot rog în vremea grea,
Să-ţi dea şi Cerul -Sfânt slăvire.
Mă închin la candela aprinsă,
Te dau copiilor în dar,
Să fie harta lor întinsă,
Iar tu, înscris în calendar!
Mereu, de tine îmi amintesc,
Mă dor profundele trăiri ,
Şi ochii mi se umezesc
Cu lacrima Primei Uniri!
AVRAM IANCU
Cu Horea-n sânge şi în gând,
Şi-nvăluit de dor de drept,
La Blajul nostru, Blajul Sfânt,
Şi-a pus un tricolor pe piept.
Simbolul luptei pentru toţi,
Pentru cei vii, pentru străbuni,
Glasul lui Iancu, dintre moţi,
Răsună-n suflet de români !
Ecoul lui şi azi se aude,
Din strigăt de cădere-n moarte,
Din viaţa celui ce se-ascunde,
Spre neuitare-n gând şi fapte!
AZILUL DE BĂTRÂNI
Mame plăpânde, bătrâni taţi,
Cândva frumoşi şi părinţi buni,
Feţe de sfinţi îndureraţi,
Păzesc Azilul de bătrâni.
Nici nu mai ştiu dacă mai au
Vre-un frate-n viaţă, sau vecin,
Nici bună ziua nu mai dau,
Marcaţi pe veci de-acest destin.
Supuşi ai tuturor, la toate,
Copii, ai nimănui, rămaşi,
Când umiliţi sunt cât se poate
Nu recunosc că au urmaşi.
RUGĂMINTE CĂTRE CEL CE PLEACĂ
Eşti ultimul plecat al lumii,
Cel ce se-ndreaptă către ai mei,
De-mi întâlneşti cumva străbunii,
Să îmi duci smerenia la ei !
În lumea lor nevinovată,
Să duci tu vestea că sunt bine,
La a mea mamă, al meu tată,
Tu să le spui ce se cuvine :
Că-i rog privind spre steaua lor,
Ca grija mea să n-o mai poarte,
Să nu mai ducă al meu dor,
Că prea le-au dus până la moarte !
SE SCRIE PE NISIPUL VIEŢII !
Se scrie pe nisipul vieţii
O urma cu creion tocit,
Printre granulele dreptăţii
Scoicile râd la asfinţit.
Un vânt omoară străduinţă
Şi o transformă în nimic,
Munca depusă cu credinţă
E loteria dintr-un plic.
Ciclul de scris şi spulberare
Se tot reia la nesfârşit.
Când e urmat de fiecare,
Pentru moment e fericit !
PRIN SUFLET
Prin sufletu-mi mă rătăcesc,
Cu voia lui sau pe furiş,
Să vad ce pot să mai iubesc
Dar mi se pare un hăţiş.
Prin forme mult prea încurcate,
Prin labirint întortocheat,
Prin cutele lui prea cutate,
Nu mai văd calea de urmat,
Şi mă retrag cu gândul bun,
Că m-a lăsat în voia mea,
Să hoinăresc ca un nebun,
Să mă răsfăţ prin casa sa !
SE RECUNOSC PRIN TESTAMENTE !
Trăim din plin fără frecvenţa,
Ce-n tot şi toate a pătruns,
Azi se contestă evidenţa,
Nemeritul este de-ajuns !
Devine crez naţional,
Cu fiecare zi ce trece,
Că demnitatea-i în zadar,
Că râsul lumii-i nota zece.
Cei mici pricep, acum, în grabă,
Cum, că bătrânii sunt în plus,
Când nimeni nu îi mai întreabă,
De unde vin, unde s-au dus.
Devin urâţi şi-s, realmente,
Înstrăinaţi prin necinstire,
Se recunosc prin testamente,
Când sunt chemaţi la moştenire!
ADESEA
Adesea mă surprind trăind,
Ceva ciudat îmi pare viaţa,
Şi mă trezesc iarăşi gândind,
Căci repede se rupe aţa !
În lungi discuţii de tăcere,
Vorbesc cu gândul tuturor,
Nevorba mi se pare miere,
Tăcerile profund mă dor.
E dificil să poţi cuprinde
Cu aripa de vis bătută
Imensitatea ce se-ntinde
Între ce vrei şi lumea mută.
COPILĂRIA, FRUMOASĂ ZÂNĂ
Frumoasa zână din poveste
Ce-n primii ani ne face rai
Pleacă din tine fără veste,
Tocmai când fericit erai.
Sub un sărut plin de decenţă,
Ţi-a prins în vis numai cununi,
Ţi-a dat frumoasa inocenţă
Ea, făcătoarea de minuni !
Cu paşi vioi de ani şi zile,
Aleargă către un alt plai ,
Ramâne sfântă pentru tine,
Vârsta pe care n-o mai ai !
Şi pleacă fără remuşcare,
Lăsând în urmă nostalgie,
Se bucură c-ai ajuns mare,
Iubita ta … copilărie.
OPRIŢI COMA, DRAGII MEI !
Învăluită în durere
Zace, de nişte ani, la pat.
Abandonată, cred că piere,
Într-un spital demult uitat.
Patul îi poate fi de moarte,
Respiră cu un aparat
Frumoasa zână care poate
Să te salveze de păcat.
Opriţi-i coma dragii mei,
Şi nu lăsaţi să moara cartea!
Săriţi în ajutorul ei,
Căci, eu girez,că vă dă partea!
Să ne înrolăm în pace !
Poate sa fie chiar potop,
Precum se crede prin popor,
Căci totul pare fără scop,
Pe-acest Pământ, întâmplător!
Se surpă Ateneul Păcii,
Se prăbuşesc valori, în zare,
Şi nu se ştie costul bărcii,
Şi dacă Noe mai apare !
Să-nvingă viaţa, că-i minune!
Să auzim tunul cum tace!
Doar Imnul Terrei să răsune
Şi să ne înrolăm în pace!
POEM PENTRU MAMA
Mama dragă mi s-a dus,
Undeva, în altă lume,
Unde soarele a apus
Şi toţi, cei, au doar un nume.
Azi tristeţea ei mă plouă,
O durere mă îngheaţă,
Sufletul mi-i plin de rouă,
Ceaţa cade peste viaţă.
Îmi e teamă când şi când,
Nu de timp că m-ar înfrânge,
Ci că mama, şi-n mormânt,
Pentru mine, poate, plânge!
Virginia Vini POPESCU
*
Virginia Vini POPESCU, profesoară de Fizică-Chimie, doctor în Fizică, poetă, născută în localitatea Scurtu-Mare, judeţul Teleorman, la data de 10 iunie 1952. Absolventă a Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, precum şi a mai multor cursuri postuniversitare cu specializări în domeniile: Mangement Educaţional, Ştiinţele Educaţiei, Fizică Atomică şi Nucleară. Este membră a Societăţii Europene de Fizică şi a Societăţii Române de Fizică. Autor de programe şcolare, evaluator naţional al manualelor alternative de Fizică, formator naţional pentru Fizică şi interdisciplinar, expert al Agenţiei Române pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Preuniversitar.
Are publicaţii în domeniul Fizicii, în reviste de prestigiu din ţară şi străinătate, printre care: Journal of Applied Physics, IEEE, Plasma Science, Romanian Reports in Physics- Editura Academiei Romane, Analele Universităţii Bucureşti, Revista de Fizica pentru Învăţământul Preuniversitar „Cygnus”, Revista de Fizică –Chimie pentru licee „Delta”, Revista de Fizică „Evrika”.
Pentru activitatea ştiinţifică desfăşurată şi aportul la cercetarea ştiinţifică din România, a primit: distincţii, ordine, diplome, gradaţii, printre care se numără: Ordinul „Meritul pentru Învăţământ în Grad de Cavaler,, conferit de Preşedintele României prin Decretul Nr.1097/ 10.12.2004, Diploma „Gheorghe Lazăr Clasa I” conferită de Ministrul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului prin OMECT Nr.1315 / 15.06.2007.
Asupra activităţii sale profesionale fac referire: antologii, dicţionare, reviste de cultură, universităţi colaboratoare, oameni de ştiinţă şi cultură, cadre didactice universitare. Exemplificare : Stan V. Cristea – Dicţionarul Bibliografic al Judeţului Teleorman, Cultura, Arta, Ştiinţă, Editura Teleormanul Liber 1996; Olteanu Gheorghe- Dascăli de pe valea Clăniţei, Editura Velox 2011; Universităţile din: Iaşi, Craiova, Bucureşti.
Publică poezii în diferite reviste cultură din ţară şi din străinătate, în reviste scrise şi on-line, agenţii şi grupuri media, precum: Revista Confluenţe Literare, Starpress International, Singur, ProLitera (Germania), Clipa (USA), Observatorul (Canada), Antipozi (Australia), Armonii Culturale, Repere Educaţionale, Rexlibris Media Group (Australia), Aşii Români (Germania).
Are poezii publicate în antologiile:
– Antologia de poezie „Simbioze Lirice” vol 7, Editura Anamarol, 2014
– Antologia literar –artistică „Mierle într-un lan cu maci”, Editura Napoca -Nova, 2014
– Antologia „Limba nostră cea română”, Starpress, 2014, Editura Olimpias
– Antologia de poezie „Simbioze Lirice”, Vol 8, Editura Anamarol, 2014
– Volumul colectiv de versuri, în memoria lui Adrian Păunescu, Editura Dandes Press, 2014.
La Concursul Internaţional de Poezie „Starpress Internaţional 2014” a obţinut menţiune.
