Mugurel Puşcaş: Sărutul
SĂRUTUL
Privesc cum freamătă copacii
Sub verde crud, ameţitor,
Iar cerul se încrunt-a ploaie…
Noi doi ne sărutăm pe-un nor.
Privesc cum freamătă copacii,
Ramuri se împletesc sublim…
Sărutul nostru-i fără margini,
Nu este timp să ne oprim.
Sub ploi de vis, furtuni sau soare,
Din viitor, înspre trecut,
Vibrând, cu bucuria vieţii,
Voi continua să te sărut.
Stejarii împletesc iubirea,
Unindu-şi ramuri verzi spre cer…
Sărutul lor de clorofilă
Nu seamănă…E efemer.
Ninge cu noi peste pădure…
E-al cerului sărut plăpând,
Sfinţind în amalgamul vieţii,
Iubire, oameni, ram, pământ.
Mugurel Puşcaş
( Liga Scriitorilor din România)