Vasilica Grigoraş: De ce?
De ce?
De ce, oare, Doamne,
nu putem să ne oprim
atunci când greşim?
Mereu ne certăm
fără să iertăm
din suflet curat
şi adevărat.
De ce, Doamne, cât trăim
stăpâni ne dorim
peste toţi să fim
şi să-i umilim?
De ce, Doamne, nu putem
să ne controlăm
şi persevărăm
în ură şi mânie,
lene şi mândrie?
În loc să iubim,
noi ne irosim,
talant cheltuim
în drăcesc mod
că e mai comod.
Până când, Doamne,
nu vom pricepe
cu noi ce se petrece,
şi că viaţa ne e dată
o singură dată,
să fim fericiţi,
cu toţii uniţi,
să ne mângâiem,
răni să vindecăm?
Dă-ne, Doamne, vreme,
ca să înţelegem
să ne sprijinim
pe-adevăr divin
ca singură scară
spre înălţare,
spre-albă curăţire,
pentru mântuire.
Fără Tine-n noi
în veci vom fi goi.
Vasilica Grigoraş
08 februarie 2014