Camelia Cristea: Rugă
Rugă
Nu-mi lua nădejdea, chiar de-i zdrențuită,
Bice de cuvinte dau în ea cât pot,
Labirintul clipei iarași rău mă minte
Dă-mi te rog busola, la capăt s-o scot.
Lacrima tăcerii stă în colț pitită,
Nodul gordian înca nu-i tăiat,
Bate iarăși crivăț, chiar de-i primăvară
Toamne ruginii, par că mă încap.
Înflorește pomul de speranțe-n noi,
Pune muguri albi, toarnă calde ploi,
Ostoiește setea de cuvânt curat
Și-n văpaie arde tot ce-i întinat.
Camelia Cristea
07.03.2014
Foto: sursă internet