Maria Călinescu: Iubirea nu-i un joc
Iubirea nu-i un joc
Sub aripa clipei, şi-n răsăritul mut,
Amintiri nocturne suferă-n cuvinte.
Veşmântul dorinţei este rupt şi slut,
Grăind în tăcere, luaţi cu toţi aminte!
Viaţa nu se-ntoarce înspre zări lumină,
Mugurii jertfirii, de nu-i laşi să crească,
S-or usca-n furtună, cum fruct de afină
Şi în lanul sorţii, spini ‘or să rodească.
Luminează-ţi gândul, dă-i aripi să crească,
Aşternut de veghe, încununat cu flori,
Lacrime de irişi lasă să-nflorească,
Fie cartea vieţii, zbor zămislit în zori.
Fie-ţi rugăciunea, izvorul de lumini,
Corbii enigmatici, rămână în poveşti,
Inspiră-te din vis, ce doare să alini,
De vei fi integru, simţi-vei că iubeşti.
Mrejele întinse, amorfele le sparg,
Ard zilele-n noroc ca-n flamuri vii de foc,
Iubeşte ce ţi-e drag cu doruri fără fard,
Spulberă veninul, iubirea nu-i un joc.
Maria Călinescu
