Valentina Teclici: Una cu Oceanul
Una cu Oceanul
La picioarele mele, Oceanul se-nchină.
Muget de fiară, respiraţie de violină,
Strigătul Paniei, tăcerea meduzei,
Miros sângeriu de placentă,
Miasme de oase, corăbii putrezite.
Stropi ascuţiţi îmi ciuruie pielea
Cu îngheţate diamante.
Simt lutul fiinţei, vibrare moale
Adânc îngemănându-se cu apa.
Pe-altar înalt de valuri înspumate
Iubirea şi ura se nasc îmbrăţişate.
Soarele se priveşte-n ochi
În sufletul imens al Oceanului.
Binele şi răul se duelează-n adânc
Cu spada întunericului.
Adevărul şi minciuna sunt în etern conflict,
Ca războaiele lumii.
La picioarele mele, Oceanul se-nchină.
Vulcanii irump, se cutremură Luna.
Moale, lutul fiinţei mi-e modelat de apă.
Viaţa şi moartea, eterni îndrăgostiţi,
Îşi scot măştile şi se sărută.
Pescăruşii traversează curcubeul
Domol, cu apa vie în cioc.
Valentina Teclici