Sandu Cătinean: Ce grea-i a timpului povară
Ce grea-i a timpului povară
Ce grea-i a timpului povară
De când te-aştept, pe-un mal, tăcut
Prin vis, mereu mi se strecoară
Iubiri, din nopţi ce-am petrecut
Ce greu îmi duc, în nopţi, durerea
De nu te simt, la pieptul meu
Şi cât de mult urăsc, tăcerea
Ce-mi scurmă prin trăiri, la greu
Ce mult aş vrea să mi te-alături
Să te ascunzi, din nou, prin mine
Al dragostei mister, să stărui
De mână-n veacuri, a ne ţine
Iar eu, să mă lipesc de tine
Gândind, a lumilor mistere
Şi dacă a pleca îmi vine
Să nu mai pot, din mângâiere…
Ce grea-i a timpului povară
De când te-aştept, pe malul, rece
Nici nu mai simt de este vară
Căci timpul, fără noimă-mi trece
Dar tot mai mult să stau, îmi vine
Oricât de mult, resimt, povară
Chiar dacă timpu-i hoţ cu mine
Şi-ar vrea să plec din lume-afară
Pe malul ud am să te-aştept
Chiar de povară-n veci, mi-e timpul
Şi dacă doar, să-mi stai, la piept
Iar tu să-mi mângâi, dulce, chipul…
Sandu Cătinean din Bonţida
