Brânduşa Dobriţă: Sus în deal, la plopi
Sus în deal, la plopi
Sus în deal, la plopi, e-o mănăstire
Şi acolo s-a dus mândra mea.
Cât am fost plecat i-am dat de ştire,
Veştile n-au mai ajuns până la ea.
Cine s’a pus între noi, mândră dragă,
Pân’acum nu am aflat,
Dar îţi jur c’oricine’ar fi, mândră dragă,
Pentru tine intru în păcat.
Am avut şi eu o mândră
Şi doream cu ea să mă însor,
Să trăiesc cu ea o viaţă’ntreagă,
Să avem copii, nepoţi, din dor.
Cu ce te-oi fi supărat, mândră dragă,
C-ai ales pe bunul Dumnezeu ?
Ai fugit de lume, mândră dragă,
Şi-am rămas în lume numai eu.
Şi-am urcat la plopi, la mănăstire,
Să-l întreb pe Domnul ce-am greşit,
Şi-am văzut apoi dintr-o privire
Că am încă mult de suferit.
Cu ce te-oi fi supărat, mândră dragă,
C-ai ales pe bunul Dumnezeu ?
Ai fugit din lume, mândră dragă,
Şi-am rămas în lume numai eu.
Lumea-i plină de mândre frumoase
Şi-aş putea s-aleg pe-altcineva.
Au ochi luminoşi, glasuri duioase,
Cu tine nu le pot compara.
Cu ce te-oi fi supărat, mândră dragă,
C-ai ales pe bunul Dumnezeu ?
Dar un lucru înţeleg, mândră dragă,
Că alesul nu voi mai fi eu.
Dac’a fost sortit aşa de Domnul,
Îţi respect curat alegerea.
Rugăciunea ta să-ţi fie somnul
Şi să te gândeşti la soarta mea.
Cine s-a pus între noi, mândră dragă,
Am aflat şi nu sunt supărat.
Ştiu că tu te vei gândi şi la mine,
Când te vei ruga pentru păcat.
Brânduşa Dobriţă
