Franko Sicra: Pe drumul greu…
Pe drumul greu…
Pe drumul greu ce urcă-n pantă,
Un bătrânel….cu greu urca,
Încovoiat de înălbita-i vârstă,
Ce tare îl mai apăsa.
Aluneca…era să cadă,
Dar greu ….totuşi se redresa,
Zâmbea…pornea din nou să meargă ,
Şi povestea de zor cu cineva .
În mâini ducea o mică pungă,
În ea un colţ uscat de pâine,
Alăturea litrul de lapte,
Mâncare poate….pentru mâine .
Dar mâna dreaptă parcă prinde ,
În palma ei pe cineva ,
Privesc….nu-mi vine-a crede ,
În jur nu este nimenea .
Vrând să-l ajut …de el m-apropiii,
Bineţe dau şi îl întreb ,
“Tu moş bătrân ,s-ajut eu voiu ,
De mine sprijinete-acum .”
Surprins…se-opreşte …mă priveşte,
În ochi eu fericirea-i văd ,
Prin mine-a lui privire trece ,
Dar îmi răspunde glas molcom .
“Iţi mulţumesc copile dragă,
Încă mai pot la deal să urc,
Dar de-i voii…ajută-mi baba,
Caci anii mulţi o-apasă greu.”
Privesc în jur…nu este nimeni ,
Dar mâna totuşi o întind,
Şi mă prefac ca simt în mâna ,
O alta mână… şi-o ating .
El bucuros se-ntoarce-n laturi ,
Şi spune cu glasu-i domol,
“E-un flăcăiaş ia de pe-acilea ,
Şi ne ajută dealul să urcăm”.
Încet …încet …ajung la casă,
Bătrânului ce sta în deal,
Cu mâna tremurând…deschide uşa,
Poftind întâi pe cineva .
Apoi intrăm …intrăm în casă,
El bucuros pe masă pune ,
Cel colţ uscat adus….de pâine ,
Şi-o micuţă cană din lut
Apoi un scaun trase mai aparte,
Şi glasu-i blând se auzii,
“Uite…stai jos,aci iubită soaţă,
Şi-mbucă ceva ,din ce-am adus.”
În ochi sclipeau lumini de fericire,
În glas blândeţea stăruia,
Iar mâinile cei tremurau…bătrâne ,
Un chip din vise mângâia.
Atunci lacrime simţit-am cum mă podidiră,
Prin mine se scurgeau fiori,
Priveam si nu-mi venea a crede ,
L-acea iubire fără de sfârşit .
Franko Sicra
Ravenna
