Camelia Cristea: Bogatul
Bogatul
Uneori mă pierd prin mine
că-ntr-o aspră izolare…,
bucuria e poruncă,
de la soarele răsare.
————————
Pune lacrima tăcerii
ca să ardă într-un sfeșnic,
de frumos și de iubire
să fiu Doamne și eu vrednic.
Bogăția cea mai mare
sunt virtuțile cerești,
nici domnia nu se pune
căci prin ea doar rătăcești.
E bogat acel ce-n casă
are liniște mereu
și în rugă lui smerită
îl vede pe Dumnezeu.
E bogat samariteanu
când ridica un sărman
prăduit la zidul sorții,
de tâlharii far’ de neam.
E bogat acel ce dă
când nimica nu mai are
și din sufletu-i de pâine
hrană-i pentru fiecare.
Bogăția e Cuvântul
ce are putere multă
și hrănește cu iubire,
doar pe cel ce îl ascultă!
Camelia Cristea
01 februarie 2015