Petre Anghel: Început de primăviață
3 Feb 2015 by admin, Comments Off on Petre Anghel: Început de primăviață
Început de primăviață
Nu, nu mă striga,
Nu sparge aerul,
Nu tulbura voia cerului.
Știu unde ești,
De ce ai plecat:
Îmi spun stelele în miezul nopții,
Soarele când răsare,
Seara când se furișează
În tristeți iertătoare.
Nu mă striga.
(Eu știu că nu mă chemi:
Numai păsările își schimbă glasul
Și penele ca să fie fericite,
În timp ce muntele se întâlnește
Cu marea
Și se sărută la nesfârșit).
Glasul tău nu e început de luptă
Nici semnal de oprire.
Timpul se împlinește în cerc.
Nici nu ai putea să mă strigi.
Nici nu aș putea să te strig.
Nimeni nu-și spune numele
Când spiritul e pătruns
În celălalt.
Doar cântă uneori
Ca adâncul apei
Care a eliberat spiritul:
Pui, pui, pui!
Cloșca și puii cerului
Se întâlnesc cu robii Domnului.
Petre Anghel
