Simt frământarea lumii-poeme
De ce plâng poeţii ?
De ce plang poetii in noptile tarzii
Cand coplesiti de vremurile cernite
Trudesc tacuti prin lacrimi si cuvinte,
Bolnavi de tot ce vad si simt; dar darji.
Sunt tot mai tristi si ingandurati
Privind cum cei dragi se duc pe rand…
Il roaga smeriti pe Cel de sus, plangand
Sa aibe mila si iertare pentru cei plecati…
Doamne, atata jale pe pamant
Pierduti intr-un haos grotesc
Cei mari ce cred ca stapanesc
Vor da socoata Stapanului ceresc.
Plansul un bold de aur al sufletului”,
E mantie poetului tainic ce din iubire,
Traieste pentru ai sai, pentru mantuire,
Mereu in cautarea indurarii cerului.
Isi plang poetii mistuirea, iubind
Dintr-un templu nevazut de altii
Vegheati de ingeri si Sfinti Parinti
Intariti in cuvant , de dor vibrand…
Astept cuvantul sa ma caute
Scriu din nou
Astept cuvantul sa ma caute
Sa-mi dea din nou speranta
Putina libertate…
Mi-e sufletul un nour
Ce singur simt ca fuge
Spre amintiri ce dor
Si nu am unde ma ascunde…
Imi plamadesc din stele
Un cerc de foc mistuitor
Pentru a putea patrunde
Cu amintirile ce mor.
Si dragostea de Neam
Ma tine-n orizont
Nu-mi da voie sa pasesc
Prin cercul meu de foc…
Simt framantarea lumii
Vin la izvoare
La fantani cantatoare
La acea apa vie
Aghiazma cea mare.
Si clopotul bisericii din deal
Ma duce la rascruci de drum…
Aplecata-n cumpana fantanii
Vad si simt framantarea lumii.
Si-mi vad ingerul plangand
Ingenunchiat in chip de prunc
Cu flori in mana, implorand.
Bunatatea Celui Sfant.
Si-mi ia lacrima-n tacere
O tine strans in pumnul sau…
Si-mi zic in gand:
O duce printre stele?
Sau trebuie sa plec si eu…
Muntele Sfant
Hoinara prin munti alesi
Pe ascunse poteci
Sfintite de izvoare
Din Apa cea Mare.
Ma simt privita
De chipuri nevazute
Ce au adus sfintenie
Tainicului munte.
Mireasma locului de ani
Se simte-n fiecare adiere
Parinti sfiosi
De vremuri,
Ingenunchiati,
De ruga impresurati
Ma privesc tacuti din rai…
Si-n framantarea cerului din mine
Privind spre crestele muntoase
Simt cum pogoara incet
Puterea Imparateasca…
Muntele Sfant un sanctuar
A timpurilor dintotdeauna…
Perla Sfanta,
A Neamului Romanesc
Ne va binecuvanta glia…
Delir …
Delir rostogolit,
In stropi de gheata
Pe asfalt.
O vreme rea si hada,
Cu circari,
Cu iz de mucegai.
Euforici si bezmetici
Prin crasme-ntunecoase,
In hohote de ras
Cad peste mese
Orbecaind dupa gustari
Mai grase…
Umilita-i lumea
Ce sta intr-un plans…
Razboiul dintre noi
Ne amaraste firea
Sunt semene ca-n curand
Poporul meu flamand
Prin rugaciune
Asteapta mantuirea…
Mariana Gurza
