La Mulţi Ani, martirei Aspazia Oţel Petrescu, la 91 de ani! „Rugăciunea mi-a salvat viaţa!”
“Doamna Aspazia Oţel Petrescu s-a născut în 9 decembrie 1923, în Cotul Ostriţei, nu departe de Cernăuţi. După ce termină cursurile şcolii primare, în Fântânele, tânăra Aspazia se înscrie la un liceu din localitatea Bălţi. După numai un trimestru însă, se îmbolnăveşte şi se întoarce acasă. Între 1936-1940, urmează cursurile liceului ortodox de fete Elena Doamna, din Cernăuţi.
Din cauza frământărilor politice şi sociale, îşi întrerupe în mai multe rânduri studiile. În 18 martie 1944, împreună cu familia, Aspazia se refugiază în ţară, la Orăştie, unde îşi reia studiile. Între 1944-1948, urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie ale Universităţii din Cluj. Aici îl are profesor, între alţii, pe Lucian Blaga, fiind una din cele mai apreciate studente ale sale.
Între 1946-1948, Aspazia lucrează ca dactilografă, în cadrul Centrului de Studii Transilvane, aflat pe atunci sub conducerea academicianului Silviu Dragomir. În data de 9 iulie 1948, cu numai câteva zile înaintea susţinerii ultimelor examene, studenta Aspazia Oţel Petrescu este arestată de securişti, pentru activitate contra siguranţei statului, prin apartenenţa sa la Mişcarea Legionarăşi la FORS (Frăţia Ortodoxă Română Studenţească). Este condamnată la zece ani de temniţă grea, în închisorile din Mislea, Dumbrăveni şi Miercurea Ciuc.
În 1958, cu puţin înainte de a fi eliberată, Aspazia Oţel Petrescu primeşte o nouă condamnare, de încă patru ani. Astfel, între 1958-1962, va trece din nou prin închisorile comuniste din Mislea, Jilava, Botoşani şi Arad. După eliberare, se stabileşte în oraşul Roman (Neamţ).
După 1989, mărturisitoarea Aspazia Oţel Petrescu e mereu prezentă la comemorările martirilor şi mucenicilor din temniţele comuniste, în media şi viaţa literară. Alături de alte femei implicate în recuperarea memoriei celor care au suferit în puşcăriile comuniste, Aspazia este organizatoarea Paraclisului de la închisoarea Mislea, fostă mănăstire ortodoxă de maici. Paraclisul, sfinţit în ziua de 12 noiembrie 1994, este locul cel mai de seamă unde sunt pomenite tinerele şi femeile care au pătimit în închisorile comuniste.
Parte din acest cumplit urcuş spre Înviere, Aspazia Oţel Petrescu a consemnat-o în volumele: Strigat-am către Tine, Doamne…, Cu Hristos în celulă, Crucea de la Miercurea Ciuc şi Paraclisul Naşterea Maicii Domnului, Adusu-mi-am aminte, A fost odată etc.”, după cum consemnează portalul dedicat Părintelui Arsenie Boca, înainte de a-i prezenta mărturia despre Sfântul Ardealului, la care mărturisitoarea noastră s-a şi spovedit.”
Publicăm mai jos, la aniversară, un interviu realizat de Raluca Tănăseanu pentru revista Familia Ortodoxă:
Sursa: http://www.marturisitorii.ro/…/la-multi-ani-martirei-aspaz…/
Foto: Cristina Nichitus Roncea
