Cuvânt și iubire

Numeroase publicaţii au înghiţit şi prezentat pe nemestecate „Lista lui Dughin” evidenţiată de către „contributorii” fiului lui Leon Tismeniţki – fost agent sovietic şi veteran al războiului civil din Spania din anii ’30 şi care, pentru slujirea regimului comunist, a primit ca recompensă gradul de general. La rândul său, Tismeniţki jr., a fost un răsfăţat al regimului comunist, dar, în anul 1980, după publicarea unei cărţi despre neo-marxism, odrasla agentului sovietic s-a „plictisit subit” de comunism şi a luat drumul Vestului. Gurile rele vorbesc despre o înfiltrare, ca agent al Securităţii în mediile intelectuale occidentale[1]. Nu poate fi ignorat faptul că Tismeniţki jr. a fost şi răsfăţatulunor guverne postdecembriste, care l-au cocoţat tocmai în postura lupului paznic la oi. Desigur, revista „22” şi garnitura G.D.S. nu putea să nu ţină isonul opiniei juniorului despre lista în discuţie. „Prietenii ştiu de ce!”. În post-scriptumul unui articol, Tismeniţki jr. menţionează cu mesaj subliminal tendenţios: „Cartea lui Dughin «Bazele geopoliticii» a apărut în româneşte cu o postfaţă semnată de sociologul protocronist Ilie Bădescu, profesor la Universitatea din Bucureşti”.[2]

Pentru corecta informare a cititorilor, precizăm că lista lui Dughin cuprinde mari personalități din diverse regiuni ale lumii, pe care geopoliticianul rus le consideră reprezentative pentru diversele curente de gândire și orientări politice la scara lumii. Ei se distribuie pe toate continentele. Nu știm cu câți dintre aceștia se va fi întâlnit efectiv. Cei ce-au publicat „lista românească” nu fac nici o mențiune asupra acestui fapt și deci asupra unui alt posibil substrat al unei asemenea liste. Considerăm că este utilă publicarea numelor din România, apărute pe „Lista lui Dughin”:

– Ion Iliescu, fost lider al Partidului Social Democrat, fost președinte al României, acum una dintre eminențele cenușii ale Partidului Social Democrat aflat in opoziţie cu regimul pro-american al preşedintelui Băsescu.

– Adrian Năstase, fost prim-ministru al României, Preşedinte al Fundaţiei Titulescu, membru al Partidului Social Democrat, cel care l-a lansat în politica mare pe actualul prim-ministru Victor Ponta.

– Dan Zamfirescu, teolog, ideolog, unul dintre principalii ideologi naţionalişti ai erei Ceaușescu.

Ilie Bădescu, director al Institutului de Sociologie al Academiei Române de Științe. Cel mai prestigios geopolitician din România.

– Momcilo Luburici, Rector al Universităţii Dimitrie Cantemir (Bucureşti)

– Doru Tompea, Rector al Universităţii Petre Andrei (Iasi)

– Diana Câmpan, purtator de cuvant al Universității din Alba Iulia (Transilvania)

– Călin Mihăescu, conducătorul Mişcării Eurasiatice din România, politolog, conducător al editurii «Eurasiatica».

– Ion Gurgu, conducător al Editurii «Predania» (literatură conservatoare, Ortodoxă).

– Victor Roncea, jurnalist, redactor şef al portalului de ştiri şi analize (pe unele chestiuni poate avea poziții incomode, nu e filorus).

– Răzvan Marica și Mihai Șomănescu – conduc portalul de ştiri activenews.ro

– Vasile Ernu, editor al portalului de analize criticatac.ro (site anti-globalizare, stângist)

– Ioan Valentin Istrati, preot, jurnalist de radio și televiziune la trinitas.ro, post regional în limba română pentru România, Moldova și Bucovina, editor al portalului doxologia.ro

– George Bara, jurnalist, portalul «Ziarul Natiunea» http://www.ziarulnatiunea.ro/

– Vasile Simileanu, geopolitician, editor al publicaţiei de analize “Geopolitica”

– Aurelian Anghel, sociolog, are poziţii conservatoare

– Marius Văcărelu, om de știință, profesor la Școală Naționale de Științe Politice și Administrație Publică (București);

– Ion Coja, profesor universitar, lingvist, scriitor și publicist. Eurosceptic, anti-american.

– Dan Puric, actor și regizor de teatru și cinema, scriitor ortodox conservator popular.

– Mihai Andrei Aldea, preot ortodox, conservator, anti-globalizare.

– Mircea Dogaru, colonel în rezervă, conduce Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate

– Ovidiu Hurduzeu, Scriitor romano-american, critic social, ideolog distributivist (concepte economice alternative). Critic faţă de conducerea SUA și a României. Conservator social.

– Bogdan Stanciu, conduce Asociaţia anti-avort „Provita.”

– Radu Bogdan Herzog, politolog, analist, colaborator regulat la secţiunea românească a site-ului „Vocea Rusiei”.

În continuare, considerăm prioritar să oferim cititorilor – pentru început – comentariul prof. univ. dr. Ilie Bădescu referitor la această listă. În episoadele următoare vom prezenta postfaţa sociologului român la lucrarea filosofului rus Aleksandr Dughin „Bazele geopoliticii şi viitorul geopolitic al Rusiei”, care poate fi considerată drept cea mai importanta analiză scrisa în ultimele două decenii despre trecutul, prezentul şi perspectiva Rusiei. Mulţumim domnului profesor univ. dr. Ilie Bădescu pentru amabilitatea acordului de publicarea în revista ART-EMIS a remarcabilei analize-postfaţă a domniei sale la lucrarea geopoliticianului rus Aleksandr Dughin, precum şi a comentariul asupra listei. (Ion Măldărescu)

Prof. univ. dr. Ilie Bădescu despre „lista conspirativă” a lui A Dughin și (începând cu viitoarea ediţie a revistei) despre cartea geopoliticianului rus

Lista este o dovadă tocmai pe dos. Un grup conspirativ are câteva trăsături: nucleu ideologic, convingeri comune, apartenenţă la o grupare ocultă etc. Or, lista este extrem de eterogenă, sunt persoane cu poziţii ideologice absolut diferite, cu profiluri profesionale diverse, cu atitudini mai degrabă anti sau neutre faţă de politica Moscovei etc. În al treilea rând, întâlnirile, după ştiinţa mea, au avut de regulă caracter public. Iar dacă au fost întâlniri personale, mai apoi au fost aduse la cunoaşterea publicului. Întâlnirea mea cu Dughin, de pildă, a fost una publică, nu privată. Explicaţia posibilă a întâlnirilor lui Dughin (şi lista reală cuprinde şi personalităţi din mediul internaţional, precum Suleiman Demirel, de pildă etc.) derivă din specificul metodei geopolitice. Geopolitica este ştiinţa actorilor şi gânditorilor geopolitici. Un specialist al domeniului are nevoie de dialog, confruntare, cunoaşterea poziţiilor, verificarea vectorilor şi a intensităţilor etc. Faptul că Dughin s-a întâlnit cu oameni de stat, cu exponenţi ai unor curente politice şi ideologice diverse, cu geopoliticieni, cu sociologi etc., arată că el chiar este un geopolitician serios, că ştie ce vrea şi că vrea să ştie. Reacţia de la noi este o dovadă fie că nu ştim ce vrem, fie că nu vrem să ştim ceva în chip riguros. Iar chestiunea cu „lista conspirativă” este comică spre grotesc şi oricum atestă destulă mediocritate în subtext.

Intâlnirea mea cu prof. Dughin n-a fost una personală, privată, ci una publică.

Eu am semnat postfaţa la cartea lui, „Bazele geopoliticii şi viitorul geopolitic al Rusiei”, şi interesul său pentru o astfel de întâlnire era firesc. Eu interferasem cu preocupările lui, cu studiile lui şi, în plus, exprimasem un punct de vedere diferit şi chiar opus propriului său punct de vedere. La rândul meu, era firesc, în calitatea mea de cercetător al domeniului, să ştiu cum gândeşte pe viu specialistul rus. Mai apoi, nu cred că trebuie să aderăm la acele bizare tendinţe neocominterniste, de esenţă bolşevică pură, de a reinventa cenzura, delictul de opinie, prohibiţia ideologică. Cum să îţi închipui că dacă te-ai văzut, într-un cadru public (şi chiar privat), cu un profesor de geopolitică de la Universitatea de Stat din Moscova ai furnizat dovada că eşti promotor al altei ideologii şi al altui câmp de interese decât ale poporului tău? Dar gândirea ta, studiile tale, cărţile tale, opiniile tale, exprimate în chip răspicat, nu contează? Eu sunt mereu uimit să constat că, după 1989, sunt trecut, cu o anume periodicitate, printre criptocomunişti, când tatăl meu şi fratele meu au fost deţinuţi politici, iar copilăria mea a stat sub teroarea închisorilor comuniste, a deportării, a etichetei de chiaburi şi „duşmani ai ordinii sociale”, cum eram etichetaţi pe vremea aceea, o etichetă pentru care se intra în puşcărie. Nu cred că cei ce susţin asemenea aberaţii nu ştiu că în 1990 eu am creat Asociaţia pentru Studiul Rezistenţei Anticomuniste a Ligii Studenţilor (ASTRALIS), iar, mai apoi, am editat, sub coordonare, Enciclopedia valorilor reprimate, o lucrare de 1.000 de pagini, şi am continuat să scriu pe tema aceasta în toate lucrările mele de geopolitică! În studiul din postfaţa cărţii prof. Dughin am examinat critic poziţia sa în principalele chestiuni sensibile (precum ideea sa despre imperiu, perspectiva multipolarismului, ideea dualismului geopolitic, poziţia sa faţă de România ca stat national întregit etc. etc.). În interviul pe care l-am acordat colegului său de la Moscova, prof. Bovdunov, am reafirmat punctul meu de vedere de pe o cu totul altă poziţie decât aceea a profesorului rus. Mai apoi, doresc să repet cât mai apăsat că întâlnirea mea cu prof. Dughin n-a fost una personală, privată, ci una publică, fiindcă au fost acolo profesori, sociologi, jurnalişti, istorici, ambasadori etc. Prin urmare, a fost o întâlnire publică, nu privată. Aşadar, care este chestiunea? Vă daţi seama unde suntem împinşi, în ce climat de mediocritate nedemnă?

Mediul intelectual de la noi a fost adus în faţa unui test care va confirma abilitatea intelectualului român de a evita asemenea zone joase.

Este evident că motivele de substrat ale speculatorilor acestei liste (în care sunt publicate nume de-a valma, fără legături semnificative între ele dincolo de rama listei) nu sunt nici pe de parte în serviciul României. Aş înclina să cred că lucrurile stau chiar pe dos, ca să nu mai spun că cei ce fac tevatură în jurul ei năzuiesc (în van, evident) să construiască o imagine falsă asupra României intelectuale. Ca să nu mai vorbim de faptul că, în subsidiar, în chip eristic, evident, se sugerează că frontiera românească a U.E. este atât de confuză încât ar fi nevoie de alte minţi decât cele româneşti pentru gestionarea chestiunilor intelectuale şi ideologice ale unei asemenea frontiere. De modul în care ne vom feri de asemenea imondicii depinde, într-un fel, chiar deznodământul la unele chestiuni mai serioase. Mediul intelectual de la noi a fost adus în faţa unui test, destul de penibil, dar totuşi un test. Modul în care se va regla o asemenea chestiune va confirma abilitatea intelectualului român (a jurnalistului, în primul rând) de a evita asemenea zone joase. Nu ştiu ce va fi, în final, dar nu pot să uit şi să evoc traumatismul politic din vremea copilăriei mele când eu tremuram într-un sat din Munţii Banatului în vreme ce unii dintre campionii „listelor conspirative” şi pretendenţi la poziţia de paznici de poartă ai Occidentulu se lăfăiau pe sofalele cominterniste din cartierele nomenclaturii. Ca operaţie intelectuală, această aşa-numită „listă conspirativă” este cu totul mediocră şi sunt convins că nimeni serios din mediile instituţionale şi din media românească nu va cădea într-o asemenea capcană. Oricum, celor interesaţi de poziţia mea în chestiunile geopolitice abordate în cartea sa de către prof. Dughin le recomand postfaţa mea la ediţia românească a cărţii. Iar pentru vreo opinie serioasă le recomand să uite că la geopolitică şi la fotbal se pricepe oricine. Pentru că nu este deloc adevărat şi nici de vreun folos cât de mic. Ba, din contră, este pentru toţi cu totul dăunător. Chiar şi pentru autorii acestei diversiuni mediocre.

„Nişte unii” care se dau însemnaţi pe malurile Dâmboviţei…

Ca să nu cădem şi noi victime vrajei conspiraţioniste, voi preciza că înclin totuşi spre ipoteza că lucrătura „listei conspirative” izvorăşte din mentalitatea celebrului personaj al lui Caragiale care se întreba retoric: „Şi ce-o să zică Europa?”. Iată de unde emană conspirativitatea listei: de la „nişte unii” care se dau însemnaţi pe malurile Dâmboviţei şi se aud strigaţi să apere, chipurile, N.A.T.O. şi Uniunea Europeană. Efectul de comedie bufă sporeşte când te gândeşti că vajnicii deconspiratori cred că-i fac atenţi pe responsabilii intelligence-ului marii metropole, culmea, asupra unora dintre cei ce-au făcut din integrarea noastră ca stat în cele două structuri proiectul vieţii lor politice şi diplomatice. Dacă nu m-ar vizita mai vechea mea amintire difuză din copilărie mai c-aş râde în hohote.

 – Va urma –

———

[1] Documente despre această acţiune pot fi găsite în arhivele secţiei internaţionale a P.C.R.

[2] http://www.contributors.ro/global-europa/putinism-dughinism-si-pseudo-conservatorism-chipurile-national-bolsevismului/

Sursa: Revista ART – EMIS