Emilia Țuțuianu – poesis
Dragostea
Fericire într-o bucurie,
Eternitate, într-o zâmbire,
Clipă într-o amintire,
Când argintie… când cenuşie!
Genune în gânduri profane,
Cu lanţuri de foc, de glezne legate,
Iubirea ce duce cu sine,
Lumina s-aprindă, o inimă-n uitare.
Bucurie, soare – celest totodată,
Apoi prezent şi viitor în devenire,
Nectar dătător de viaţă…
Învingător mereu, reculul niciodată.
Bob de dor cu amintiri
Te priveam,
aşa cum erai…
Cu dorurile strânse-n tine
şi sufletul gârbovit de ani…
Îţi priveam ochii,
tăcuţi şi grei…
Cu umbre însingurate
şi lumini de stei…
Desprinsă din sufletul tău
o stea va rătăci mereu…
Şi când va veni o clipă,
cu zile fără de dureri
Ne vom privi tăcut…
în ectenii boabe de-amintiri.
Flori de mac
Cât de roşii sunt florile de mac
Ca pârgul buzelor de fată,
Ce mistuitor sărutul aşteaptă
Pentru a se închina iubirii
Cât de roşii sunt florile de mac
Când nu le atinge arşiţa soarelui,
Misterul lor e neliniştea grea,
Ce-nalţă o rugă aprinsă de şoapte.
Cine?
Cine poate să-mi răspundă?
Pacea sufletului să o găsesc,
Ca viaţa să curgă clar, fără margini,
Până dincolo de moarte,
Până dincolo de întrebări…?
Voi răbda şi voi îndura orice,
Cu speranţa că într-o zi
Voi desluşi Adevărul,
Şi când orbirea, cedarea va veni…
Mă voi opri…pecetluind întrebările
…cu tăcerea.
Emilia Țuțuianu
