George Anca: Apuduri
George Anca
APUDURI
apuduri
apuduri pensamente per
fractact bisogna commedia
batâr parascovenia spiră
exact violența leagănelor
reflectând neînfierea mai cui
a audia sfinți barosani
ne năvădit tortul de atunci
cu mama cântării precancer
bine mă faci amintirea ta
eu îți sunt tu nu îmi mai ești
abia te vădești borangicul
ce mă extrag din gogoașă
te hrănesc
te hrănesc cu frică
și cu anumite
taine dumnezeești
Doamne Iisuse Hristoase
fiule al lui Dumnezeu
miluiește-mă
începătoriile stăpâniile
lumina neapropiată
slava mai presus de fulger
am șaptezeci de ani
și cei mai mulți
i-am petrecut în ispite
în viață lucrul principal
este de a lua pe Dunezeu
ca punct de plecare
nu suntem cu grijă
la cele ce ni se întâmplă
robirea în timpul rugăciunii
râd de liniștea voastră
cei ce nu pot
să se liniștească
monahii din India
i-au scris lui
Ioan Carpatiul
avva Filimon se ischisese
într-o peșteră alături de
lavra romeilor
stând într-un loc
să nu te miști de acolo
până la apolis
locuind în mai multe pustiuri
în liniștea cea mai deplină
am făcut și făgăduințele lepădării
n-am îngăduit
gândului meu
să iasă din chilie
Nil
Nil cu Marcu în asceză
tradusă de Stăniloae
în ecou
să fie anatema
cel ce nu anatemizează
pe Origene
intră într-o casă de desfrâu
să scape de la pieire
o femeie pierdută
primește înstrăinarea
desfăcându-te de împrejurările
din țara ta
spirit separat de el însuși
conștiință inconștientă
gândire pietrificată
ce ne scriind
că nu cu ce
frunzișuri Basedow
nescrisul scuturărilor
corvoada pontatorilor
Turturo al tutorilor
ra ma ma nimenea
nu scriam Sita Ram
pria Priam ne amne-samne
ce fără rost ost
os ros oză chenoză
baremi pare-mi parimii
te vor asculta
nu te vor asculta
se va ierta vouă
biciul calului
boldul asinului
fălcile în zăbale
în porunci
arătatrea
dragostei
în ceasul morții
căutăm casa
batem la ușă
piatra
noaptea
ziua
cele spuse la plural
arată fiecăruia
cele ale sale
îi răpește trofeele
îi taie nădejdea
cum i-ar tăia capul
virtuțile obișnuiesc
să se nască din durere
și din ocări
Nil nevorbirii
Nil nevorbirii
de bine de rău
nici în dodii
zorzon
zor
plasmodiind
nerăsun
de-a doua
amintire
pretenția ateului
să i se probeze
existența
mincinos
în cumpănă
de a face nedreptate
patimile
de ocară
sunt 12
să nu asculți
de inima ta înainte
de dezrădăcinarea relelor
joacă pe scenă
mască străină
nume de gol
voința de
a limita
a-l imita
cea mai de pe urmă
neasemănare
chipului dintâi
răstigniți lumii
am încetat
a fi oameni
făcând teatru
din adevărul
de odinioară
Poetului
Poetului Gh. Anca
aleasă prețuire
D. Stăniloae
nu vei avea nour
să-ți facă umbră
în timpul rugăciunii
nu vor sta câinii
când stăruiești
în convorbirea cu Dumnezeu
stă de vorbă cu el
de-a pururi
cum ar sta cu un tată
ești încă un mirean
înfrumusețând
cortul pe din afară
Dumnezeu își este absența
cum seceta își este apa
dumneata îți ești
vița smochinul măslinul
n-au primit să stăpânească
peste copacii pădurii
mărăcinele copacilor
asupra oamenilor
blestem din parabolă
liniștindu-se în pustie
arătându-i-se dracii
prinzându-l în rogojină
153
o figură de triunghi
și de șaseunghi
pustiu
pustiu mă scriu
erratum
umplând chenoza
ne cununăm spovedanie
pe strada Cernica
la Cernica și îngropat
furând nesfințeniei
toiul îndumnezeirii
măciucă sumedră
nu te întrista
nu te lăsa întristat
de pricină tristă
oasele
bărbatului trist
se usucă
nepăsarea țese
veșmântul norului
peste suflet
ai tăi au pierit în adânc
ți-a fost rânduit
să vii la Ancyra
se ascund în vicleșug
și răpesc sufletul
ca pe o vrabie
răsuflarea
până la cea
din urmă suflare
sufletul
sufletul cer
trupul pământ
iubind ce-i înrudit cu sine
sufeletul acoperit
de lepra voluptății
nu simte frica
înmuindu-se
sufletul
prin înrâurirea temerii
dilatarea timpului
pentru a face
să iasă eternul
împăcați cu sine
nu suntem ai noștri
suntem asemenea
negura turburării
vicleșugurile pescărești
mintea contemplativă
ar săvârși vreo ucidere
o va privi foarte liniștit
nu se va rușina
zămislește îndoială
înțeles întinat
folosind sfântul nume
vărsând untdelemn
în marea turburată
furtuna biruită
rare amintiri
în transcrierea laurilor
cui ne mai vine rândul