Maria Diana Popescu: România, o ţară cotropită de ucigaşi economici în serie
Cum toamna se numără bobocii, D.N.A.-ul se tot bîlbîie numărînd pe degete vulpile hoţomane pentru a fi sau nu cazate la Jilava ori în alt „hotel” al statului. Cad capetele precum arborii în „mafia lemnului”! Percheziţii, arestări, ştiu eu?, cumva, instrumente cu clape ale campaniei electorale în care, să zicem, justiţia lucrează cu „dedicaţie”, aruncînd dosarele cu semn în sertare pînă la „calendele greceşti”. Unii din oculta murdară a afaceriştilor periculoşi, care au adus atingeri grave securităţii şi integrităţii naţionale şi-au făcut ca Ţara să fie un troc între S.U.A, Uniunea Europeană şi Rusia, vor fugi peste hotare. Doar au fost atîtea înţelegeri tacite între judecători şi borfaşii notorii ai Puterii. După începerea anchetei, cocoşul a fost uşuit să zboare într-o operaţiune controlată în Dubai, astfel că pelerinajul greilor la D.N.A., pînă la urmă, se va pierde în ceaţă. Cocoşul multimilionar în euro, cu o mapă de afaceri necurată, dar cel mai bine privit afacerist de către Preşedinte şi D.N.A., a fost scos din ţară pe furiş tocmai pentru a proteja sumele uriaşe cîştigate ilicit de către înaripat şi de alţi escroci de vîrf ai României ultimilor ani. După alegeri, unele victime în ghilimele, care au dat cu subsemnatul la D.N.A., vor fi la fel de libere. Jaful naţional, subminarea Ţării şi batjocorirea poporului vor continua pe alte căi, cu alţi titulari.
Loja Festivalului Naţional al banilor murdari
După ce s-au trezit cu mascaţii la poartă şi cu odăile de lux răscolite, invitaţii de marcă, autori ai criminalităţii economice, de a căror magnificenţă presa internă nu se mai desprinde de zile bune, au fost aduşi în loja Festivalului Naţional al banilor murdari din politica românească. Ar fi o minune ca toţi miliardarii de carton care au hrănit România cu pavele, autostrăzi fantomă, bazine de înot, privatizări frauduloase, retrocedări ilegale, parcuri, păduri, pîrtii de schi, droguri de tipul Siveco, Microsoft şi Lukoil, toţi cocoşeii, cosînzenele, stolojanele de fluturi divers coloraţi, barcagii şi consilierii lor din ultimii 25 de ani, care au plutit şi înaintat pe apele corupţiei pînă în „Forbes”, toţi cei care au accesat panoul de control al marilor afaceri murdare din România, panou mutat potrivit pohtei de la Guvern la Cotroceni şi invers, să fie judecaţi de un tribunal al poporului, dar unul drept, nu ca cel din decembrie 1989, şi închişi cu lacăte grele, iar averile lor şi ale cumetrilor să fie confiscate şi redate poporului român. Dosarul „Mafia lemnului” cu zeci de mii de hectare de pădure retrocedate ilegal şi cu un prejudiciu de sute de milioane de euro ne poate spune de ce avem atîtea calamităţi naturale şi atîţia bogătaşi care-şi şterg nasul cu legile Ţării. Imediat după retrocedare, pădurile au fost tăiate şi vîndute. Munţi şi dealuri întregi din Patria Română au fost despădurite, lemnul luînd drumul străinătăţii. Codrul nostru a devenit proprietate străină, scriam cu doi ani în urmă în editorialul „Harvard în codrul românesc”. La mititica cu ei! De acolo să fie duşi să planteze cu puieţi toate suprafeţele defrişate ilegal, apoi să le îngrijească pînă vor creşte la fel de mari precum cele furate. Numai aşa se va face curăţenie generală de sărbători!
Un sfert de secol al României, în buzunarele mafiei politice
Cine credeţi că a iniţiat valul de arestări din această toamnă, care oricum nu va rezolva mare lucru? Preşedintele Băsescu? Nici în ruptul capului! El îşi ţine acoperită zona de vulnerabilitate a capetelor de acuzare, deloc de neglijat! Şi totuşi, de ce nu a descins Parchetul în afacerile Udrea sau Blejnar? De ce mucegăieşte în sertar dosarul de peste 100 de milioane de euro a lui Negoiţă? Ne aflăm parcă într-o ţară cucerită de bandiţi şi ucigaşi economici în serie, de corsari periculoşi şi nu mai ştim care sînt hoţii şi eliberatorii. Dincolo de zgomotul de fond al cătuşelor, ceea ce trebuie să reţinem este că România a pierdut un sfert de secol în buzunarele clasei politice, cu acordul Justiţiei. Ne-a ajuns cuţitul la os în acest sfert de secol, mai cu seamă în aceşti zece ani de domnie ai hoardelor de interlopi. Dacă retribuţia unui politician ar coborî la nivelul salariului mediu pe economia românească, nu s-ar mai înghesui nimeni pe liste. Abia atunci ar putea candida patrioţii şi adepţii moralităţii, poporul reuşind, astfel, să scape de trîntorii plătiţi regeşte pentru asociere de tip mafiot. La conducerea României ar trebui să ajungă oameni cinstiţi şi competenţi în elaborarea şi susţinerea strategiilor de care Ţara are nevoie. Cum cinstea a devenit o ruşine pentru politicieni, electoratul ar trebui să înţeleagă că România nu are nevoie de indivizi afoni care se milogesc şi se vînd pentru a fi instalaţi în Guvern şi în Parlament pentru a-şi instrumenta şi acoperi afacerile murdare, pentru salarii şi pensii de nabab.
Agoniseala la fără frecvenţă a celor 14 candidaţi la preşedinţie
Dacă ne uităm în buzunarele celor 14 candidaţi la preşedinţie, viaţa de politician în România este extrem de frumoasă şi profitabilă. Conturi în valută în Ţară şi-n străinătate, maşini de lux şi de colecţie, bijuterii evaluate la multe sute de mii de euro, 20 de apartamente, 16 case, 49 de terenuri intravilane, 27 de terenuri agricole, reprezintă, potrivit declaraţiilor de avere depuse la Biroul Electoral Central, o parte mică din agoniseala la fără frecvenţă a celor 14 candidaţi înscrişi în maratonul pentru preşedinţie, fără a fi luat în calcul grosul bogăţiei transferat pe numele neamurilor. Procurorul Victor Ponta are 53 de mii de euro în cont, patru proprietăţi (trei apartamente în Bucureşti şi o casă în Gorj) şi două autoturisme noi. Soţia sa, Daciana Sârbu are două case de vacanţă în Prahova, un apartament în Bucureşti, o maşină de lux şi 228 de mii de euro în conturi. Candidatul cu cele mai multe imobile este profesorul Klaus Iohannis, care afirmă că a cumpărat din salariul său şi al soţiei (profesoară de engleză), dar şi din meditaţii, trei apartamente şi trei case, toate la Sibiu. În conturi are 13.500 de euro, 9.000 de dolari şi 91 de mii de lei. Inginerul-motociclist Călin Popescu Tăriceanu, divorţat de patru ori şi căsătorit a cincia oară, are trei apartamente în Bucureşti, unul la Constanţa, o casă de 455 de metri pătraţi în Ilfov, cinci maşini de colecţie, o motocicletă, o casetă de bijuterii evaluată la 60 de mii de euro, iar în conturi, 380 de mii de euro şi peste 350 de mii de recuperat de la firme şi prieteni. Başca, averea revenită prin partaj celor patru neveste. Elena Udrea are şase terenuri în Capitală de 13 mii de metri pătraţi, 42 de hectare de teren agricol lîngă moşia preşedintelui de la Nana, un apartament în Bucureşti, două maşini, bijuterii de 100 de mii de euro, iar în conturi, un milion de lei, 85 de mii de euro şi peste 1,2 milioane de euro investiţi în trei societăţi comerciale. Monica Macovei deţine trei apartamente în Bucureşti, o casă la Constanţa, una la Corbeanca, o maşină şi 60 de mii de euro în conturi. Teodor Meleşcanu deţine un apartament, o casă de 580 de metri pătraţi în Ilfov, o colecţie de ceasuri de lux evaluată la 15 mii de euro, iar în cont, aproximativ 20 de mii de euro. Kelemen Hunor are două case la Harghita şi Cluj, 3 terenuri intravilane, o maşină, iar în conturi are 120 de mii de euro şi 38 de mii de lei pe numele soţiei. Corneliu Vadim Tudor, Doctor în istorie, filozofie şi teologie, n-are clădiri sau terenuri şi nici conturi bancare. Singura sa avere (pe care o consideră valoroasă) este colecţia de autografe celebre şi obiecte care au aparţinut unor personalităţi istorice. Gheorghe Funar, de formaţie economist, are la Cluj un apartament şi o casă de vacanţă, iar în conturi, 228 de mii de lei şi 23 de mii de euro. Dan Diaconescu susţine că nu are casă, dar deţine în Bucureşti şi Argeş mai multe spaţii comerciale şi terenuri. Are bijuterii de aproape jumătate de milion de euro. William Brânză, Doctor în ştiinţe juridice, are un apartament la Câmpina, două spaţii comerciale, 31 de mii de euro în conturi. Zsolt Szilagyi deţine şase terenuri la Oradea, un apartament, trei case şi două maşini. Economistul Constantin Rotaru deţine 3 apartamente moştenite (unul în Vâlcea şi două la Bucureşti). Mirel Amariţei declară că nu are casă, nici maşină, nici conturi bancare. Cam toţi sînt „săraci” lipiţi pămîntului! Vai de ei sau vai de noi care trebuie să-i votăm şi să dăm din nou liber la furat altor găşti! Victoria altui hoţ va costa Ţara şi mai scump!
Maria Diana Popescu, Agero
