Cuvânt și iubire

„O, Golia, tu! pândit-ai aşa de-amară vreme.
Dar toate ale ţării şi plângeri şi blesteme
Ajungă-te de-a pururi, şi n-ai mai fi trăit!!”

(V. Alecsandri. Golia ticălosul).

Nu e vorba despre aceste rozătoare (cam respingătoare de altfel, dar omniprezente printre oameni probabil din momentul apariţiei lui) la direct ci la figurat. Şobolani, de regulă, sunt numiţi indirect indivizii care lucrează împotriva semenilor săi în folosul unei părţi străine. Aceştia sunt un fel de Iuda care se vând satanei pentru 30 de arginţi. Din păcate neamul nostru nu a dus lipsă de lichele, în special, în ultimii 500 de ani. La început turcii cu grecii fanarioţi au tot erodat fundamentul moral şi spiritual clădit cu migală de bravii noştri strămoşi traci şi cea mai „vitează şi dreaptă” ramură a lor – daci, mai apoi „fraţii noştri de credinţă” ruşii, jugul cărora a fost mult mai crud, au distrus şi mai mult moralitatea din noi, aducând pe vârful baionetelor un regim inuman, imoral, cele mai proaste metehne ale lor – lenevia, curvia, beţia, duplicitatea, vânzările de neam ş.a. De fiecare dată în momentele cele mai grele ale Naţiunii se găsea un Golia care ne trăda pentru 30 de arginti. „Oşteni ai ţării mele! priviţi-l cum se duce/El vinde sfânta ţară şi vinde sfânta cruce. Mă vinde, ticălosul, pe mine şi pe voi!” spunea cu durere în suflet Ioan Vodă cel Cumplit în timpul luptelor cu turcii la Cahul (V. Alecsandri. Golia ticălosul). Mihai Viteazul, Ioan Vodă cel Cumplit, Tudor Vladimirescu, chiar şi întâi întemeietorul statului român modern Alexandru Ioan Cuza au fost victime ale trădărilor.

În cumplita perioadă de sovietizare de după 40’ zeci de mii de ţărani, intelectuali basarabeni, bunii noştri bunici şi părinţi, au fost turnaţi de lichelele activiste din sate (şobolanii activişti puşi în slujba regimului sovietic satanic) şi duşi în închisorile şi lagărele staliniste din fundul Siberiei, de unde mulţi nu s-au mai întors. 50 de ani de ocupaţie sovietică – un regim antinaţional, antiuman, antihrist, se pare că a contribuit cel mai mult la acest proces de erodare a moralităţii şi spiritualităţii Neamului. A fost o perioadă, în care regimul a crescut pavlici morozovi, nişte mutanţi de tipul lui Dodon, Muntean, Ceban, Usatâi, Garbuz ş.a., creaţi pentru a lucra împotriva Neamului în folosul hegemonismului rusesc. Până la 90’ de dragul carierei partinice unii indivizi îşi vindeau şi părinţii, nu numai Neamul. Şi în Ţară după ocuparea ei în 1944 regimul de ocupaţie sovietic a implementat un sistem diabolic de tip nkvdist de urmărire totală, de turnare, dând naştere la o întreagă clasă de turnători ai siguranţei.

Deşteptarea naţională, avântul patriotic nemaiîntâlnit până atunci se părea că a pus capăt acestui blestem, prea lungului lanţ al trădărilor. N-a fost să fie aşa. Cel, în care la începuturi  s-au investit atâtea speranţe, Iu. Roşca (cu toate că au fost personalităţi care au intuit în el şobolanul dar nu au fost ascultaţi), s-a dovedit a fi cel mai mare Iuda, cel mai mare trădător de neam, în limbajul banditesc – cel mai mare şobolan. Declarându-se la începuturile deşteptării naţionale cel mai mare român (din păcate mulţi l-au crezut urmându-l până mai deunăzi), adept fervent al unirii cu Ţara, a ros şobolanul temelia celei mai mari formaţiuni politice de orientare naţională – Frontul Popular până la adus la dispariţie. Cine îşi mai aminteşte de Frontul Popular, omniprezent la toate manifestările cu caracter naţional de altă dată? Mai nimeni. Poate doar nostalgicii după acele timpuri. La aruncat Iuda la groapa de gunoi istoric. În mod logic şi numele lui Iu. Roşca ar trebui să dispară. Cu alte nume, cu alţi politicieni de formaţiune nouă, proeuropeană, să mergem înainte spre integrarea deplină în Uniunea Europeană. Dar de unde. Păduchiul tinde să iasă în frunte. Diferiţi băgători în seamă de pe la televiziuni şi alte mijloace de informare, neprieteni ai Neamului, încearcă să-l scoată din nou în faţă pe acest cadavru politic. „Cu Roşca era mai interesant în parlament (de parcă parlamentul ar fi un circ!). Iu. Roşca este un politician cunoscut şi trebuie să revină în politica mare” a declarat nonşalant prietenul său la cataramă V. Voronin. Luând în consideraţie că ppcd-ul lui Roşca nu mai poate fi reanimat nu m-aş mira dacă l-aş vedea pe Roşca pe listele pcrm, cum a mai fost altădată inclus în lista membrilor unui guvern de-al lui Voronin. De menţionat că şi sub aspect ideologic au devenit foarte apropiaţi. Ultranaţionalistul de altă dată s-a transformat într-un internaţionalist convins, adept al lui Putin (fiind fanul principalului sovetnic al lui Putin – A. Dughin) în problemele de orientare a Republicii Moldova, care optează deschis pentru intrarea Republicii Moldova în Uniunea Vamală. Cu atât mai mult că după plecarea lui Tkaciuk, Petrenko, Mişin ş.a. pcrm are nevoie de noi revoluţionari, iar Roşca a demonstrat că este un bun revoluţionar. Alături de şobolanii Dodon, Ceban, Petrenko, Voronin, păpuşa rusească Usatâi ş.m.a. cozi de topor Iu. Roşca lucrează intens pentru deturnarea cursului proeuropean promovat de actuala guvernare, pentru denunţarea Acordului de Asociere, la semnarea căruia am ajuns atât de greu. Are experienţă băiatul în acest sens. În a. 1999, provocând de ochii lumii lupta cu guvernul corupt al lui I. Sturza (cum face astăzi marele antimafiot S. Mocanu), prin criza de guvern provocată de el şi prietenul său V. Voronin, a stopat semnarea acordului de Asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, prelungind perioada de incertitudine şi orbecăiri în labirinturile politicii încurcate special de strategii ruşi pentru încă 15 ani. De ce nu ar mai încerca încă o dată, având acum astfel tovarăşi de idei?

Nu mă mai miră deloc declaraţiile fără sens ale „marelui generator de soluţii” de pe malul Bâcului socialistul capitalist I. Dodon, tot soiul de provocări organizate la Chişinău, Comrat, Bălţi (de fapt acţiuni antistatale, pentru ce ar trebui să fie tras la răspundere!). Nu merită să-i acordăm prea multă atenţie acestei creaturi ruseşti cu veleităţi moldoveniste. Cred că şi electoratul î-l va aprecia după merit, lăsându-l să-şi îndeplinească visul de denunţare a Acordului de Asociere cu UE din afara parlamentului. Mă deranjează miopia unor vedete naţionale. Să nu înţeleagă alde Ciolacu şi Ţopa că prin susţinerea acordată acestor indivizi ei subminează viitorul european al Republicii Moldova, de beneficiile căruia se vor bucura şi ei, şi copiii lor. Susţinerea unor trădători de neam este şi ea o trădare. Este umilitoare pentru un artist adevărat, oricât de gras ar fi osul aruncat.

Mă deranjează puzderia de banere împrăştiate prin tot oraşul cu mutra lui Usatâi, însoţit de chipul stimatei cântăreţe Sofia Rotaru (el schimbă banerele precum doamnele mănuşile. Numai în sectorul Râşcani al Capitalei, str. Studenţilor pe parcursul doar a 3 săptămâni a schimbat de trei ori banerul. Câţi bani aruncaţi în vânt!). Întotdeauna m-am mândrit cu faptul că Neamul nostru a dat naştere unei astfel de vedete. Însă decizia de a o susţine pe această păpuşă rusească, însoțindu-l prin  Republică (precum odinioară L. Burghilă umbla cu caravana culturii (inculturii) lui Voronin) a ştirbit mult din autoritatea cântăreţei. Oricât nu i-ar fi plătit Usatâi (cu bani ruseşti!) nu trebuia să accepte să meargă împotriva Neamului. Cu atât mai mult că în Rusia la ordinul lui Putin concertele ei sunt interzise doar pentru faptul că a declarat deschis că îşi iubeşte ţara (Ucraina). Să nu înţeleagă diva că îl slujeşte pe satana în intenţia lui de a ne returna din calea europeană. „Concurenta” ei de breaslă A. Pugaciova, rusoaică fiind, a îndrăznit să-l înfrunte pe atotputernicul Putin în cazul cântăreţului A. Macarevici. Banii murdari, chiar dacă nu au miros, îţi pătează reputaţia. Iar banii lui Usatâi, nu încape nici o îndoială, sunt murdari. Cine e prostul să arunce bani cu nemiluita într-un proiect riscant cu şanse minime de succes.

Un alt şobolan S. Mocanu sub firmamentul luptei cu corupţia sapă intens la fundamentul firavei construcţii proeuropene. Şi-a organizat deunăzi un congres deosebit de pompos al partiduţului său inexistent (poate doar la Chişinău susţinut, cu regret, de unele mijloace de informare în masă). De unde are atâția bani!! Nu am nici un interes să iau apărarea lui Plahotniuc sau Filat, cu care, de ochii lumii, se războieşte haiducul. Mă deranjează de fapt scopul adevărat al acestei lupte – compromiterea cursului proeuropean al Republicii Moldova. Că spune pe nume unor lucruri care place unora (şi Roşca făcea tot soiul de declaraţii care ne mângâia urechea!) este puţin pentru ai acorda încrederea. Nu pot să am încredere în acest mare luptător, care a migrat mai prin toate partidele de la extrema dreaptă până la extrema stângă, fiindu-i sfetnic satanei (timp de trei ani!!!) pe problemele relaţiilor cu România. În perioada sfetniciei lui aceste relaţii au cunoscut cel mai profund declin. Tocmai el, care-l consilia nu numai pe V. Voronin dar şi pe cuplul de „bussinesmani” Oleg Voronin şi Vlad Plahotniuc în problemele amplasării cât mai „eficiente” a capitalului în România, astăzi este cel mai mare luptător cu Plahotniuc, lăsându-l fără nicio atenţie pe O. Voronin, de parcă capitalul lui Plahotniuc ar fi fost „agonisit” astăzi nu în acea perioadă de aur pentru bussinesul celor doi când lucrau împreună. Oare nu este clară misiunea acestui mafiot. Dodon, Greceanâi, Voronin, Usatâi, Petrenko, Mocanu ş.a. sunt „o apă şi un pământ” vorba lui. Atunci când după declaraţiile smintite ale lui Putin (că Kazahstanul este un stat artificial, făcând aluzie la faptul că nordul Kazahstanului ar fi rusesc) şi ale excentricului Jirinovskii (că după Ucraina vine rândul Kazahstanului) Nazarbaev declară că Kazahstanul ar putea să iasă din uniunea vamală (încă inexistentă), ei ne îndeamnă să reintrăm în uniunea asiatică. „Trebuie să fim în alianţă cu Rusia deoarece acolo este piaţa produselor noastre” ne luminează seară de seară tovarăşa Z. Greceanâi (o fi prins-o „dragostea” de Rusia atunci când împreună cu familia sa a fost deportată în Siberia. Ciudată dragoste!). Culmea, însă aceste chemări sună diabolic astăzi când bieţii noştri producători suportă pierderi enorme în urma embargoului rusesc la mai toate produsele moldovenești. Ei ne cheamă să avem relaţii bune cu un partener comercial care încurcă comerţul cu politica, un partener imprevizibil, supărăcios (la orice supărare introduce embargouri). De astfel de parteneri avem noi nevoie acum? Trebuie să fugim de el ca dracul de tămâie. Ce-i care s-au reorientat la timp spre alte pieţe au doar de câştigat. Şi alţii trebuie să urmeze exemplul lor, să se orienteze spre pieţe sigure care nu depind de moftul unui smintit.

Suntem într-o perioadă extrem de fierbinte. Alegerile din noiembrie pentru noi nu sunt doar simple alegeri parlamentare, nu se vor alege doar parlamentarii ci şi direcţia strategică de orientare a Republicii Moldova, vorba stimatului rector al Universităţii Transilvania din Braşov Ioan Abrudan, D.H.C. al Universităţii Tehnice a Moldovei.

Să fim împreună, să uităm de ciorovăielile neînsemnate dintre noi. Să procedăm precum  cânii de la stână, care se luptau înde ei pe viaţă şi pe moarte, dar au încetat imediat lupta între ei în momentul când au simţit lupii care au atacat stâna, aruncându-se împreună asupra lupilor. Lupul asiatic dă târcoale şi turma este în primejdie.

Valeriu Dulgheru