Cornel C. Costea: O linişte celestă
O linişte celestă
O linişte celestă în suflet se strecoară,
Cum stau pe malul apei privind un pescăruş,
Aş vrea să-mi crească aripi, să pot, seară de seară,
Să zbor până la Tine, preabunule Iisus.
Eşti Tu, speranţa noastră de-a nu ne pierde urma
În lumea-aceasta-n care-ntunericu-i stăpân,
Ci-n cântece de slavă ne-om regăsi, azi, turma,
Mânată sus în munte de un păstor bătrân.
Ajută-ne, Iisuse, să înţelegem taina
Înveşnicirii noastre sub cerul de cleştar
Şi să-mbrăcăm, de-a pururi, lumina Ta în haina
Nădejdii de-a renaşte în inima Ta, iar.
Cluj-Napoca, 26 octombrie 2013