Boris David: Pentru un iluzoriu volum “Tandem”
Întoarce-te!…
Întoarce-te de unde pleci
De dor atrasă, ca de-o lege –
A mele gânduri în zadar
Misteru-ncearcă să-l dezlege.
Cândva plecam şi eu c-un dor
De vremi ascunse în memorii –
Dar m-ai trezit la un prezent
Ce-aş vrea să spun, c-alungă norii.
Dar dacă pleci, tu chiar trădezi,
Ce ai sădit discret în mine –
Eu nu mai plâng al meu trecut –
În visul meu, eu zbor spre tine.
Şi ce e rău în tot ce scriu?!
Cândva scriam doar pentru mine –
Astăzi eu scriu s-audă toţi –
Astăzi îmi pasă doar de tine.
Mă leg doar de al tău CV,
Căci scris e parcă pentru mine –
Sau de mine?!
Ascultă-l:
„Sunt ceea ce nu voi şti niciodată
O frunză verde rătăcită
Spre piscul tău iubito
C-un dor ce nu mă iartă.
Sunt ceea ce nu voi şti niciodată
Clipă minusculă în timp
Zâmbet,
Lacrimă curată,
Sunt doar anotimp…”
Mai pot adăuga ceva?!
Ar fi şi indecent, şi inutil!
Eu mă retrag în lumea mea,
Unde te-aştept umil…
Boris Davis
28 decembrie 2013