Cuvânt și iubire

„Unire!”, „Basarabia e România!”, „Acelaşi sânge, aceeaşi ţară, români am fost cu toţii odinioară!”, „România!”, „Vrem Unirea”, „Sângele apă nu se face. Unire!”, „Chişinău şi Bucureşti, două inimi româneşti”, „Doar o ţară am, pe care o iubesc, Basarabia, pământ românesc”, „Vrem frăţie, prin unire, pe vecie”.
Duminică, 20 octombrie 2013, mii de glasuri au scandat aceste lozinci la Bucureşti, chemând acasă Basarabia. Mii de români, de dincoace şi de dincolo de Prut, cu steaguri şi fulare tricolore la gât, cu tricouri pe care scria „Basarabia e România”, au cerut, în stradă, ca Unirea cu Republica Moldova să devină prioritate naţională.
Un imens drapel tricolor de 1.200 de metri pătraţi, cusut şi adus de basarabeni de la Chişinău, a fost purtat pe braţe de manifestanţi, din faţa Guvernului României până la Palatul Parlamentului. Între aceştia, membri ai Platformei Civice „Acţiunea 2012”, în frunte cu preşedinta-deputată Vitalia Pavlicenco, principalul organizator al marşului, şi Mircea Druc – ex-premier al Republicii Moldova.
,,Reprezentăm în stradă vocea marii majorităţi a poporului român, care îşi doreşte ca Basarabia să fie prioritate naţională. Vin să o demonstreze atât cele 117.000 de semnături colectate din toate judeţele ţării pentru o lege menită să aducă Basarabia mai aproape de casă, cât şi cele mai recente cercetări sociologice ale căror rezultate plasează Unirea printre subiectele de maxim interes pentru români”, a declarat Cristian David, co-preşedinte al Platformei Civice „Acţiunea 2012”.
Fostul premier al Republicii Moldova, Mircea Druc, i-a îndemnat pe tinerii demonstranţi să nu abdice la idealul Unirii tricolore:
„După o eclipsă de 50 de ani, am spus deschis că vrem reintegrarea patriei. Nu s-a reuşit. Acum spuneţi că aduceţi Basarabia acasă. Aduceţi-o! Des vorbim de iubire, dar nu ne iubim, vorbim de unire, dar nu ne unim. Tot ce se face astăzi este un semn bun că unirea este un proces ireversibil. Nu vă necăjiţi pentru că nu putem decreta oficial unirea. Ea se face în fiecare zi, în fiecare clipă, se construieşte zi de zi, şi ceea ce facem acum este unire. Din punctul meu de vedere, noi ne-am unit deja!”, a declarat Mircea Druc.
Marius Cazacu, originar din Bălţi, a precizat că românii basarabeni au venit la Bucureşti pentru a cere Unirea: ,,Aici suntem acasă!”
Evenimente similare au avut loc duminică şi în Paris, Roma, Barcelona şi New York, la iniţiativa comunităţilor de cetăţeni ai României şi ai Republicii Moldova care lucrează în străinătate – constată Romanian Gbal News.
A fost, fără îndoială, cea mai importantă manifestaţie unionistă importantă. Mii de români, din întreaga ţară, şi din lume, au cerut ca Unirea Republicii Moldova cu România să devină un obiectiv naţional, ca şi integrarea europeană şi cea nord-atlantică. Căderea regimului comunist de la Chişinău a permis „strângerea relaţiilor dintre societăţile civile şi politice de pe cele două maluri.” Dar nu din cale-afară, pentru că, pe ici, pe colo, şi de-o parte, şi de cealaltă a Prutului, s-a pus crosa la patină, au răbufit manifestări ostile, ale răutăţii şi mitocăniei criminale inclusiv a pseudo-diplomaţiei româneşti. Ca, de pildă, întâmplarea, deloc singulară, de la Consulatul României în Republica Moldova: „De când şi până când o croitoreasă se interesează de istorie?”: „Doi membri Hyde Park nu au reuşit să obţină viză pentru a merge la Marşul Unirii (sic!), care va avea loc mâine. Răspunsul l-au aflat abia azi, cu o zi înainte de plecare, când nu mai poate fi schimbat nimic în starea de lucruri. Motivul invocat e unul halucinant: angajaţii Consulatului i-au respins pe motiv că sunt muncitori şi nu ar avea nimic în comun cu idealurile naţionale, cu istoria. Ăsta ar fi motivul de bază. Dar ar mai fi şi altele, gen «persoana nu arată conform vârstei menţionate în buletin». Deci, şi faptul că cineva arată mai tânăr decât vârsta reală e un defect serios pentru cei ce vor unire şi care au idealuri. Să înţelegem că un basarabean are dreptul să participe la un marş al unirii din România doar dacă are studii superioare? Croitoresele ori sudorii sunt excluşi apriori din afacere? Cum credeţi, ce părere mai pot avea despre România aceşti basarabeni înjosiţi în ultimul hal? Sincer, mi-e o greaţă teribilă de angajaţii infecţi de la cele două instituţii diplomatice româneşti de la Chişinău. O discriminare mai scârboasă rareori am întâlnit. Şi dacă ar fi un concurs la prostie, lipsă de tact, mancurtism, angajaţii diplomaţiei româneşti din RM ar ocupa poziţiile fruntaşe. Vechea practică de a vizita România via Moscova nu pare să fi dispărut definitiv, basarabenii având nevoie de invitaţii ca să obţină viză pentru România. Personal, nu pot decât să mă felicit că nu am făcut nicio tentativă de a trece Prutul în ultimul deceniu. Tratamentul scârbos aplicat de diplomaţii ăştia de doi bani cred că mi-ar fi provocat un atac de cord şi m-aş fi umplut de ură şi năduf pe câţiva ani înainte.”
No comment! Dar ceva trebuie făcut.
Duminică, deşi solidare cu unioniştii, demonstrau şi alte grupuri de proptestatari, însă împotriva exploatării Gold Corporation de la Roşia Montană şi a gazelor de şist. Ceva mă determină să cred că atât de ironizatele (de către unii!) manifestaţii au contribuit, fie şi parţial, la faptul că, de pildă, „Ministerul Culturii (este) executat silit în dosarul Roşia Montană. Institutul Naţional al Patrimoniului a publicat acordul semnat cu RMGC”. Aflăm din articolul Iuliei Marin, apărut în „Adevărul.ro” din 21 octombrie a.c., că „Protocolul de cooperare semnat în iulie 2011 de Josef Kovacs, în calitate de Director General, şi de Dragoş Tănase, din partea RMGC, specifică faptul că «RMGC intenţionează (…) să aloce o sumă de 43.248.500 USD pentru a fi investită în restaurarea, conservarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice aflate sub amprenta sau în vecinătatea Proiectului, suplimentar sumei de 25.701.500 USD deja alocată în conformitate cu angajamentele asumate public conform Proiectului depus spre avizare la Comisia de Analiză Tehnică în vederea obţinerii acordului de mediu. (…)” Mai miră pe cineva ceva? N-are ţara bani, „renumeraţie mică”, de, coane Fănică!
Din fericire, mai există şi oameni cu coloană vertebrală! Mii de moţi s-au adunat, sâmbătă, 19 octombrie, şi, ca odinioară, şi-au spus păsurile, şi, tot ca odinioară, au hotărât ce au de făcut ei şi urmaşii lor. Şi au spus şi lumii întregi, ca să se ştie, şi să ia aminte toţi:
„Proclamaţia de la Câmpeni
Noi, locuitorii Munţilor Apuseni, adunaţi astăzi, 19 octombrie 2013, la Câmpeni, ne afirmăm dreptul de a ne decide singuri soarta. În temeiul acestui deziderat legitim, proclamăm:
Pâmântul, pădurile, păşunile, apa şi aerul Munţilor Apuseni aparţin celor care locuim aici, aşa cum ne-au fost lăsate moştenire de străbuni. Avem dreptul şi obligaţia să le transmitem în bună stare urmaşilor noştri, pentru ca şi ei să se poată bucura de ele. Locuitorii Apusenilor sunt cei îndreptăţiţi să decidă care e cel mai potrivit mod prin care bogăţiile cu care ne-au înzestrat natura şi bunul Dumnezeu vor fi valorificate în folosul comunităţii noastre şi al României!
Viaţa în Munţii Apuseni nu e uşoară, dar avem păşuni pe care putem să ne creştem vitele, avem păduri din care, cu bună măsură, putem lua lemne pentru fabricile noastre de mobilă, încă mai avem ape curate, peisaje, monumente ale naturii şi o istorie, care atrag zeci de mii de turişti în fiecare an. Sunt activităţi de pe urma cărora locuitorii Apusenilor trăiesc deja şi sunt oportunităţi de dezvoltare, care, valorificate cu înţelepciune, pot să asigure un trai bun, atât nouă, cât şi copiilor, şi nepoţilor noştri. Noi nu cerşim la uşile altora, alţii au venit la uşa noastră şi încearcă să ia şi să distrugă ceea ce ne aparţine! Din aceste activităţi şi din dezvoltarea lor se pot colecta taxe şi impozite care să fie administrate în folosul nostru şi al cetăţenilor români. Cerem celor care ne reprezintă, în Consiliile Locale şi Judeţene, în Primării, în Parlament şi Guvern, să folosească cu responsabilitate deplină aceste taxe şi impozite, pentru a construi drumuri, şcoli şi spitale. Aceşti bani nu sunt pentru buzunarele lor, ci pentru a asigura dezvoltarea comunităţilor şi o viaţă fericită pentru cei care contribuie la buget. Dacă se dovedeşte că, încălcându-ni-se voinţa, aceşti bani vor fi folosiţi împotriva noastră, ne asumăm dreptul de a nu-i mai recunoaşte ca reprezentanţi legitimi şi ne vom apăra aşa cum orice om e îndreptăţit să se apere împotriva celui care vrea să îi facă un rău! Orice străin e binevenit în Munţii Apuseni atâta vreme cât ne respectă modul de viaţă şi nu întreprinde nimic în măsură să-l schimbe împotriva voinţei noastre. Ne păstrăm dreptul de a lupta împotriva tuturor celor care prin viclenie, hoţie şi corupţie vin aici pentru a fura ce este al nostru ori pentru a distruge resursele naturale şi istorice de care depinde viaţa noastră. Fericirea şi bunăstarea nimănui nu se poate baza pe nefericirea şi sărăcirea semenilor săi!
În considerarea celor enunţate mai sus, le transmitem guvernanţilor şi politicienilor, în mod imperativ, următoarele revendicări punctuale:
Revendicările locuitorilor Ţării Moţilor
1. Respingerea de către Parlament a tuturor proiectelor de lege care prevăd măsuri speciale de expropriere a cetăţenilor români, precum şi alte măsuri derogatorii de la regimul legal de protecţie a mediului, patrimoniului cultural, apelor, pajiştilor şi terenurilor agricole, bunurilor publice etc. în favoarea companiilor miniere de orice tip;
2. Interzicerea prin lege a utilizării cianurii în activităţile miniere din România;
3. Includerea Roşiei Montane pe lista tentativă a României pentru UNESCO;
4. Respingerea de urgenţă, prin Hotărâre de Guvern, a acordului de mediu pentru proiectul minier de la Roşia Montană;
5. Desecretizarea tuturor contractelor şi actelor adiţionale încheiate de către Guvern, referitoare la înstrăinare, cedarea, concesionarea resurselor minerale ale României;
6. Demisia iniţiatorilor proiectului de lege specială pentru Roşia Montană: ministrul Marilor Proiecte, Dan Şova, ministrul mediului, Rovana Plumb, ministrul Culturii, Daniel Barbu, directorul ANRM, Gheorghe Duţu, precum şi a premierului Victor Ponta;
7. Asumarea de către Guvern a exepertizei şi a punctelor de vedere referitoare la proiectul minier de la Roşia Montană exprimate de: Academia Română, Asociaţia Ad Astra, Institutul Geologic Român, Ordinul Arhitecţilor din România, Sinodul BOR, Sinodul BRU şi al celorlalte biserici creştine din România, precum şi de experţii independenţi;
8. Crearea unei Comisii Parlamentare de Anchetă a Afacerii Roşia Montană sub toate aspectele: înstrăinarea zăcămintelor; acordarea licenţei; sponsorizările RMGC către instituţii publice şi private, ONG-uri, persoane fizice; influenţarea deciziilor politice; încălcarea unor hotărâri judecătoreşti definitive; modul în care publicitatea oferită de companie a afectat libertatea presei şi dreptul la liberă exprimare etc.;
9. Refacerea şi dezvoltarea infrastructurii rutiere din zona Munţilor Apuseni şi acordarea unor facilităţi fiscale şi de altă natură pentru dezvoltarea activităților economice în următoarele domenii: turism, prelucrarea lemnului și refacerea fondului forestier, creşterea şi prelucrarea produselor de origine animală, apicultură şi alte acţiuni specifice zonei;
10. Adoptarea de către guvernul României a unor politici publie, ca şi elaborarea cu ajutorul societăţii civile reale, a unei strategii care să prevadă măsuri în acord cu principiile dezvoltării durabile, ale utilizării optime a resurselor, ale conservării patrimoniului cultural-istoric şi ale sprijinirii întreprinderilor locale;
11. Începerea de către instituţiile abilitate a cercetării penale în cazul persoanelor care au semnat sau au participat la elaborarea şi avizarea de documente cu privire la proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană;
12. Interzicerea prin lege a utilizării metodei fracturării hidraulice în exploatarea gazelor de şist şi respectarea, în zonele vizare pentru această exploatare, a voinţei suverane a cetăţenilor, cu care ne exprimăm deplina solidaritate.
Aceasta este voinţa noastră, a locuitorilor Munţilor Apuseni, a oamenilor liberi prezenţi la Marea Adunare de la Câmpeni, exprimată public astăzi, 19 octombrie 2013, cu spiritul şi gândul îndreptate către o dezvoltare durabilă, care să asigure accesul pentru mai multe generaţii la toate resursele cu care Dumnezeu ne-a înzestrat.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!”
Aşa să fie!

Mariana Cristescu

Sursa: Revista Melidonium