Trestia lui Pascal
TRESTIA LUI PASCAL
Ca trestia mă îndoiesc
de tot ce văd.
Dar sufletul meu plimbă renii
prin deşertul Polului Nord,
locuit de fantasmele malefice,
fără să ştie că dincolo de toate
noi suntem noi,
trestiile râurilor
cu gând spre izvoare.
SFIDARE
Pe malurile timpului,
vremea rece şi ploaia
răcoresc suflete.
Unii zidesc palate în sfidare
fără să întoarcă privirea,
fără să le pese de molimă,
de cancer, de tot ce ucide
în noi şi printre noi.
iar eu, cu rugul întrebării
încotro
prea rar
pricep sensul cuvintelor
care scriu
numele pomeniţilor.
ALEG ŞI TOT ALEG…
Nu ştiu ce drumuri să aleg.
Ba sunt netede
şi mi s-au obişnuit
picioarele cu ele,
ba bătătorite de alte picioare…
Mai încolo nici nu cunosc
ce m-aşteaptă
E lumină
dincolo de lumină ?
sau întuneric
dincolo de întuneric ?
Mariana Gurza
